Anamaria

Sunt mama unui pitic simpatic de 93+ cm, un pitic care m-a redefinit ca om, care m-a invatat sa apreciez din nou si lucrurile marunte. Pana sa fie el nu-mi placea ploaia, o consideram un rau necesar. Parerea lui? Abia asteapta sa ploua ca sa se joace in balti, ca sa ii picure apa pe manute, ca sa alerge bucuros prin ploaie si eu alaturi de el. Asa ca mi-am cumparat cizme de cauciuc si masuram impreuna baltile. Cred cu tarie in cresterea copiilor cu dragoste, cat mai neconditionat posibil, cat mai empatic, cat mai cu respect. Un copil e un omulet in miniatura, deci merita sa fie respectat, iubit si luat in serios. Mai cred ca explicatiile ajuta mult, la fel cum cred ca pedepsele si recompensele sunt doar o solutie de moment, una nefericita, cu efecte negative asupra copilului. Mai cred ca orice copil are dreptul sa fie iubit, tinut in brate si asigurat ca e dorit si acceptat asa cum e el, cu toate calitatile si defectele lui. Nu sunt perfecta! Nu exista asa ceva! La fel cum nu se poate aplica un parenting 100% atasat sau neconditionat. Am facut unele greseli, probabil o sa mai fac si altele, incerc sa le repar, imi cer iertare, da, lui, copilului, imi cer iertare si incerc sa imi promit mie ca nu o sa mai ridic tonul la el. Crestem impreuna, de cand sunt mama, am evoluat mult, am crescut alaturi de copilul meu si ma simt norocoasa ca am aceasta sansa.