Doamna Ticănețu

Stăteam într-o seară toți patru la ora de somn. Dăm stingerea la 10 de obicei, însă Maria mai are un recital/monolog cel puțin jumătate de oră, până la o oră și jumătate.  De la nașterea lui Mihai separasem dormitul pe echipe: Mami cu Mihai și Tati cu Maria. O schimbare deloc agreată de Maria  și pentru care a suferit, dar fără de care nu era posibilă alăptarea bebelușului.

După 6 luni, ea l-a acceptat mult mai bine, gelozia încă există, dar mai puțin vizibilă, în schimb există multe gesturi de iubire și tandrețe între cei doi frățiori care ne umplu sufletul de bucurie.

Ba chiar Maria a schimbat placa…Nu mai zice exclusiv Vreau să dorm cu Mami, ci, mai nou,Vreau să dorm cu Mihai.

E atât de bucuroasă când suntem împreună că aleargă de la unul la altul cu brațele deschise….la mine strigând Mamimamimamimi și la Tati strigând Tatitatitatiti și bineînteles la Mihai pe care îl copleșește cu pupături,îmbrățișări și texte spuse cu cel mai duios glas: Mihă, măi Mihă, Mihăițăăăă.

Cum spuneam (observ că fac paranteze foarte mari), într-o seară de august, pe când stăteam toți patru la orizontală, după  intonarea unei serii de cântecele preferate, Maria ne mângâia când pe unul, când pe celălalt, când pe Mihai și ne spunea cu glasul cel mai melodios, dulce, iubitor și blând:

– Maaaaaami, Taaaaaati, Mihaiiiii, …doamna Ticănețuuuu

Noi,  deși suntem copleșiți de sentimentele trezite în noi de asemenea vorbe dulci, când e ora de culcare mimăm somnul , ne reprimăm emoțiile și nu răspundem provocărilor Mariei, bucurându-ne în gând de așa mângâieri fonice. Acum însă n-am mai rezistat și am pufnit amândoi în râs.

Doamna Ticănețu este vecina de deasupra (nu o cheamă Ticănețu, dar așa a reușit Maria să-i pronunțe numele) care m-a stresat o perioadă cu mai multe e-mailuri despre “boncanituri, trosneli, râsete, trânteli” auzite la 8 dimineață sau la 11 seara, deși de multe ori nu proveneau de la noi din casă.

Cert e că a reușit să mă streseze așa de tare încât la orice lucru aruncat de Maria pe jos sau scăpat din greșeală sau în desele momente când își lua o carte de pe măsuță și cădeau pe jos alte 10 cărți îi spuneam câte o poveste despre doamna Ticănețu care e foarte obosită după ce a venit de la servici și doarme sau vrea să doarmă sau pe care o doare capul și vrea să se odihnească și pe care trebuie să o respectăm și să-i acordăm liniștea de care are nevoie. I-am zis atâtea povești cu doamna Ticănețu la fiecare lingură aruncată pe gresie încât mi-era teamă că o să o urască și dacă o vede pe scara blocului o stropește cu apa din paharul ei cu pai, dar se pare că nu e așa. Doamna Ticănețu a devenit în mintea ei ca un membru al familiei, mereu obosit și somnoros, dar prezență constantă în viața ei.

Episodul a fost acum 2 zile, dar de câte ori îmi amintesc râd din nou. Le-am povestit și bunicilor și s-a prins că e o istorioară nostimă, așa că acum zice și mai des doamna Ticănețu cu același glas duios cu care zice Mami.

Maria- 2 ani și o lună

Citește și Pe cine are mami în brațe?