Carti ilustrate pentru copii despre puterea imaginatiei- prima parte

La 4 ani, Maria are o imaginatie bogata. E mereu in diverse roluri si isi imagineaza cate in luna si in stele. Am grija mereu sa ii explic ceea ce e real si ceea ce e imaginar si sa faca diferenta intre ele, insa ma bucur sa o vad cum ii zburda imaginatia in locuri in care a fost si a mea candva, dar mai ales in locuri noi si frumoase in care nu ajungeam poate vreodata fara ea si in care ma plimba si pe mine de mana. Asa ca astazi voi scrie cateva vorbe despre doua carti cu tema puterea imaginatiei foarte indragite de Maria.

Harold si creionul mov,  publicata in limba romana la editura Arthur, 2015, este scrisa de Crockett Johnson si a aparut in 1955.

Incep cu aceasta carte pentru ca este cea mai proaspata din cele citite. Citita astazi prima oara doar de vreo 7 ori. Dupa care s-a asezat la birou si a inceput sa deseneze direct in carte. Asta m-a impulsionat sa ma apuc sa scriu despre ea si o sa intelegeti imediat de ce.

Harold este un baietel care are doar un creion mov si cu el trece printr-o serie de aventuri imaginare. Pare sa traiasca tot ceea ce deseneaza sau pare sa deseneze tot ceea ce traieste. Copiii pot intelege mesajul in ambele directii.

Cert este ca acel creion mov are putere. Puterea de a crea, de a da viata. Puterea este in mod simbolic a creionului. De fapt insa, orice copil e puternic avand in mana orice creion cu care isi da frau liber imaginatiei. Acesta este, in viziunea mea, mesajul cartii.

Pe scurt, Harold e un baietel care s-a hotarat sa faca o plimbare sub clar de luna, dar cum luna nu aparuse inca pe cer, Harold a desenat luna cu creionul sau mov si ea a aparut. Asa au aparut si poteca pe care Harold mergea sub clarul de luna, apoi un camp, un copac ce intre timp s-a dovedit a fi un mar, un dragon inspaimantator pentru a pazi fructele si tot asa, intr-o succesiune de aventuri, dupa sufletul si imaginatia sa. Imi place faptul ca Harold nu este mereu in controlul situatiei. De exemplu, insusi Harold se sperie de dragonul pe care chiar el l-a desenat si mana care tinea creionul mov incepe sa ii tremure. Din tremuratul acela, creionul deseneaza fara stirea lui Harold valurile oceanului in care Harold este gata- gata sa se piarda. Harold se ganndeste repede cum sa iasa la suprafata din valuri si numaidecat isi deseneaza o barcuta pe care se catara. Ii adauga apoi panze si ajunge cu ea in siguranta la mal. In calatoria sa, Harold oboseste si decide sa isi caute fereastra camerei sale pentru a se odihni in patul sau.  Deseneaza un munte pentru ca se gandeste ca de la inaltimea sa poate fi mai usor sa isi gaseasca fereastra camerei si cade de pe muntele desenat pe jumatate. Asa ca in cadere libera, Harold nu se pierde cu firea si cauta, din nou, solutii. Deseneaza un balon, aterizeaza la sol intr-un final si apoi deseneaza multe ferestre in cautarea camerei sale.

Nu va spun cum isi gaseste fereastra si camera, ca prea am zis multe, sa ramana macar asta surpriza. Solutia este ingenioasa. Mi-a placut foarte mult cum gandeste Harold, cum cauta mereu solutii si le gaseste repede, cum foloseste eficient resursele pe care le are (e drept ca si creionul cel mov e o resursa generoasa). Mi-a placut ca e o carte despre puterea imaginatiei insa in acelasi timp despre puterea logicii.

Nu voi publica decat cateva imagini din carte, insa pun mai jos acest film in care autoarea citeste versiunea in limba engleza a cartii. Vizionand acest film va veti putea face o imagine foarte buna asupra cartii. Traducerea este foarte buna.

Cum spuneam, dupa ce am citit cartea de vreo 7 ori, Maria s-a asezat la masuta ei si a inceput sa deseneze in carte. Nu face asta in mod uzual. De fapt n-a mai facut-o niciodata, insa aceasta carte se pare ca i-a provocat imaginatia si a atras-o in poveste. Asa ca in cartea noastra nu are doar Harold creion mov, ci mai e si o fetita cu creioane colorate.

E dimineata la Harold, mami! imi spune Maria in timp ce ii coloreaza un soare lui Harold.

Se face dimineata, asa ca sta si luna, apare si soarele pe cer acum. E un soare cu ochi, imi povesteste ea.

In timp ce ea colora, eu l-am cautat pe Harold pe youtube si am gasit lectura din filmul de mai sus. Maria a fost incantata. Deseori ma pune pe mine sa ii citesc carti scrise in romana in engleza, sa traduc pe loc. Am observat ca e vorba de carti carora ea deja le memorase textul in romana si in timp ce ii spuneam in engleza facea asocieri de cuvinte si ma intreba daca cuvantul X inseamna Y. Asa ca in timp ce asculta povestea in engleza, pentru ca bineinteles a venit repede- repede langa mine, o vedeam cum i se aprind rotitele si cum cauta cuvinte din cele pe care le stia in veriunea in romana. M-a rugat, bineinteles, sa ii mai pun cartea in engleza si m-a intrebat de ce autoarea a scris mai intai in engleza povestea si nu in romana. A observat cu coltul ochiului in menu-ul la youtube ca mai sunt si alte animatii cu Henry si m-a intrebat daca mai sunt si alte carti, asa ca am tema de studiu.

Prima Monstrulina- Numaratul oitelor e o prostie, Editura Univers Enciclopedic, 2016, autori: Markus Heitz  si Joëlle Tourlonias (ilustratii)

Cartea aceasta am luat-o cu noi in vacanta din iunie. Am cumparat-o pentru ca Maria trecea printr-o faza in care era mare fana a monstrilor, fantomelor, zombiilor si altor creaturi ciudate si infricosatoare. Inca e in faza aceasta, dar la o intensitate mai redusa, asa ca in tot acest timp nu m-am speriat ca Maria si apoi si Mihai urlau ca monstrii sau ca dinozaurii, ci am citit povesti cu monstri la fel de natural cum citim povesti cu rate, pisici si caini. E adevarat insa ca, la inceput, mi-era teama de reactia celor din jur atunci cand copiii mei faceau ca monstrii in spatiile publice, dar asta e alta poveste.

Cartea m-a atras in special pe mine, (dar si pe copii) de la prima citire. Mi-a placut foarte mult ca era o poveste cu o fetita careia nu-i era teama de monstri si care nu se juca cu printese in asteptarea printului salvator. Iata ce camera draguta are Mia.

Mia nu poate sa doarma, asa ca atunci cand tatal ii propune sa numere oi, Mia il roaga sa numere monstri. Numaratoarea insa se termina abia la al doilea monstru deoarece Mia isi doreste ca tatal sa il descrie pe primul monstru cu tot felul de detalii. Si neaparat monstrul trebuie sa fie  fetita si  sa nu fie roz, pentru ca, zice ea, rozul e o prostie. Si eu cred ca rozul e o prostie atunci cand  imparte copiii in printeste roz  si cavaleri albastri-gri, cand e sub umbrela lui trebuie si musai legat de genul copiilor. Altfel, cand rozul e o culoare ca toate celelalte, nu poate fi decat minunat.

Mi-a mai placut, de asemenea, ca eroul din poveste, creatorul Primei Monstruline este tatal si nu mama. Pentru ca stiu ca sunt multi tati care inventeaza povesti copiilor lor si cu toate acestea sunt mai putin prezenti in cartile pentru copii. Si pentru ca sunt sigura ca numarul tatilor care citesc/ inventeaza povesti copiilor va fi din ce in ce mai mare daca apar prezenti in cartile de povesti.

Povestea are o blandete si o delicatete aparte. Imi place cum o creaza tatal pe Prima Monstrulina, imi place cum intra in jocul Miei, imi place blandetea din glasul sau. Imi place sa-l vad incurcat de intrebarile fetitei si cautand cuvintele potrivite pentru creionarea monstrului infricosator, dar care totusi sa n-o sperie pe Mia atat de tare. Sunt sigura ca daca monstrii ar exista si-ar cumpara cartea asta si si-ar pune-o in biblioteca pentru ca sunt pe cat de monstruosi, pe atat de umani si jucausi. Prima Monstrulina e si balerina, asa mare cat un copac cum e si puternica cat 10 cai. Nu stiu de ce dar monstrul imens care danseaza balet mi-a ramas pe creier ca o metafora a dragostei tata- fiica care transpare intens din carte.

M-am bucurat ca autorul textului acestei carti este barbat si am admirat foarte mult ilustratiile realizate de Joëlle Tourlonias . Mai pun aici doua imagini, ca prea sunt frumoase.

Spor la citit si la joaca de-a monstrii!

P.S. I-am explicat Mariei ca scriu recenzii pe un blog despre cartile ei preferate si m-a intrebat de ce. I-am zis ca unii parinti nu au asa mult timp ca noi sa studieze toate cartile si noi le transmitem recomandari, sa stie ce sa le ia copiilor si sa citeasca impreuna. A fost atat de incantata incat din ziua aia imediat dupa ce terminam de citit o carte care ii place imi zice:

-Mami, sa scrii si despre cartea asta, sa o citeasca toti copiii cu parintii lor si sa se bucure!

Daca m-ar lasa sa am si timp sa scriu…. Abia astept sa aiba timp sa le scrie ea :).

Despre puterea imaginatiei, citeste si Henry și puterea imaginației- o carte altfel pentru copii

Citeste si Animalele nu citesc cărți de parenting