Atelier de muzică și poveste. Clasicism și biciclete

Mozartinno, atelierul de muzică și creativitate, este un loc pe care îl iubim foarte mult și unde Maria și-a cultivat de pe la doi ani și ceva dragostea pentru muzică.

Mozartinno organizează anual tabere muzicale urbane și săptămâna aceasta au studiat Clasicismul muzical. Săptămâna aceasta copiii au studiat și ascultat operele a trei compozitori din perioada Clasicismului: Haydn, Mozart, Beethoven  și pentru că la final de tabără am fost invitată să țin un atelier cu copiii, am gândit un atelier pornind de la binomul fantastic muzică și bicicletă, pentru a ajunge apoi la povestea mea cu Bicicleta Fermecată pe care le-am citit-o la final.

Am început atelierul întrebându-i pe copii care dintre cei trei compozitori cred că a avut bicicletă.  Pentru că fiecare compozitor era pe buzele câtorva copii, am făcut un exercițiu de imaginație și ne-am imaginat compozitorii mergând și cântând pe bicicletă.

Le-am spus apoi că de fapt bicicletele nu au existat decât în timpul unuia dintre cei trei compozitori și unii au ghicit că este vorba despre Beethoven.

Le-am mai povestit că primele biciclete inventate erau foarte grele, fiind realizate din lemn și că probabil era mai greu să pedaleze pe ele și ne-am imaginat cum o fi să pedalezi pe o bicicletă de lemn și să cânți în același timp.

Le-am propus apoi să facem o poveste cu Beethoven pe bicicletă.  (Sursa foto- aici)

Și vă povestesc din amintiri ce a ieșit:

Într-o dimineață, imediat ce s-a trezit, Beethoven s-a dus repede la pian să cânte Für Elise. 

Nu se spălase pe față, nici pe dinți, era foarte grăbit să cânte. Însă în timp ce cânta, și-a dat seama că lipsește nota LA din gama Do Major. Și fără ea nu putea să cânte Für Elise. 

Așa că a plecat în căutarea notei LA pe care am cântat-o la pian și apoi în cor pentru a ști și noi ce căuta Beethoven.

El s-a urcat pe bicicleta lui și a pornit în căutarea notei LA, însă pe drum s-a întâlnit cu Zamfira pe care a întrebat-o dacă a văzut nota LA.

Zamfira nu văzuse nota LA, așa că Beethoven a plecat mai departe și a ajuns într-un labirint cu pereții făcuți din biciclete, unde exista o comoară. Beethoven a căutat comoara în labirint și comoara era chiar o notă LA. Însă nu era din gama Do Major, așa că Beethoven a plecat mai departe.

Pe drum, în timp ce mergea pe bicicleta sa fermecată, Beethoven s-a mai întâlnit cu un balaur cu trei capete care scotea fum pe nări, dar, în același timp, scotea pe gură nota LA.

L-am imitat pe balaur făcând LA, LA, LA din toate cele 3 capete.

Se pare că balaurul mâncase o plăcintă cu dovleac în care stătea ascunsă chiar nota LA.

Față în față cu balaurul, am încercat să îl ajutăm pe Beethoven să găsească soluții pentru a scoate nota LA din burta balaurului.

Unii copii au propus ca Beethoven să opereze balaurul.

Alți copii au propus ca Beethoven să intre în burta balaurului și să scoată de acolo nota muzicală.

Am supus la vot și în mod democratic a fost aleasă a doua variantă și am făcut o mică scenetă.

În mod voluntar, un copil a jucat rolul balaurului și altul rolul lui Beethoven.

Beethoven l-a rugat pe balaur să-l mânânce. Balaurul s-a lăsat rugat.

Beethoven a fost nevoit să fie foarte convingător și să îi explice cât de gustoasă e carnea lui și într-un final balaurul l-a mâncat pe Beethoven.

Beethoven intenționa să ia nota LA și apoi să îl gâdile pe balaur în burtă cu o pană pentru ca acela să strănute și să îl scoată afară pe Beethoven. Însă odată ajuns în burtă, Beethoven și-a dat seama că a uitat pana afară și nu avea cu ce să îl gâdile pe balaur. Așa ca a dus lupte de convingere cu balaurul pentru ca acesta să mânânce pana rămasă pe jos.

Balaurul a mâncat pana într-un final, însă atunci când să ajungă în stomacul balaurului, l-a gâdilat chiar pe Beethoven, care a început să strânute. Beethoven a strănutat atât de tare, încât a început și balaurul să strănute și l-a scos pe Beethoven afară. Dragonul strănuta și cânta LAAAAA, adică făcea: Haaaap- Laaa, Haaap- Laaaa, Haaaap-Laaaa din fiecare cap.

(V. a interpretat nemaipomenit rolul dragonului. Chiar și când vorbea cu Beethoven mai baga cate un LAAA printre cuvinte. A fost foarte spontan și inspirat).

Însă când a ieșit afară, Beethoven a observat că deși era nota LA din DO Major, nu era nota LA a pianului său. Pentru că el avea una pe care era desenată o pisicuță. Așa că și-a luat rămas bun de la dragon și a plecat mai departe să își caută nota LA de la pianul său.

Am discutat aici că deși nota LA din gama DO Major sună la fel în orice pian, fiecare notă LA de la fiecare pian este totuși unică.

Pe bicicleta lui, Beethoven a ajuns chiar în mare unde s-a întâlnit cu o broască țestoasă care cânta LAAAAAAAAAAA și atunci și-a dat seama că broasca mâncase nota LA.

(Țestoasa e din această ilustrație a cărții Bicicleta fermecată. Am suprapus imaginea lui Beethoven peste imaginea fetiței.)

După care copiii s-au gândit la soluții pentru a scoate nota LA din burta broaștei:a apărut din nou soluția operației, însă a fost votată soluția de a spune lucruri foarte scârboase, astfel încât țestoasei să i se facă greață și să vomite nota LA.

Am avut o noua pereche de actori. Beethoven cel nou a spus lucruri precum: funduri de iepuri și căcăreze de capră  (inspirat de Marea fabrică a cuvintelor) și în final nota LA a fost dată afară când țestoasa a vomat. Însă nici aceasta nu era nota LA de pe pianul lui Beethoven.

Așa că Beethoven a plecat mai departe. Și a mers până a întâlnit un eschimos care cânta numai cu LAAAAA. (Eschimosul e ales din aceasta ilustrație a cărții Bicicleta Fermecată. Am suprapus poza lui Beethoven pe bicicletă peste cea a fetiței 🙂 )

Beethoven s-a gândit că nota LA a ajuns în burta eschimosului, însă de data aceasta nimeni n-a mai venit cu propunerea de operație :).

Au convenit că o soluție bună ar fi să îi apese pe burtă eschimosului pentru a scoate afară nota LA.

Au chemat și un medic să îi examineze burta eschimosului și să găsească locul cel mai potrivit pentru a apăsa.

Cum nota LA nu ieșea din burtă, ne-am mai gândit cum atlfel ar putea cânta Beethoven Für Elise la pian fără nota LA și cineva a venit cu ideea ca atunci când în piesă e nota LA, Beethoven să o cânte din voce. Însă ne-am gândit cum ar fi dacă ar avea un concert când e răgușit. Și atunci am concluzionat că mai bună e nota de la pian pentru că ea nu răgușește.

Pentru că trebuia să aducem povestea la final, din burta eschimosului a ieșit chiar nota LA, Beethoven a luat-o cu grija, s-a urcat pe bicicleta lui fermecată și a plecat acasă, a pus-o la pianul lui și a început să cânte Für Elise. 

Am avut bineînțeles un alt Beethoven care a încheiat această poveste pe muzică.

Și am încălecat pe-o șaaa 🙂

Am vrut apoi să facem o poveste cu niște cartonașe cu instrumente muzicale. După ce și-a ales fiecare un cartonaș, am propus să facem o poveste care să îi aducă împreună pe Mozart, pe bicicleta și toate acele instrumente pe care le aveau ei in mână.

A fost odată ca niciodată un trianglu care locuia în casa lui Mozart. Și într-o bună zi, trianglul a început să cânte singur.  Așa început povestea.

Mi-am amintit apoi că exista la Mozartinno un trianglu și am luat o cutie mare cu instrumente de percuție și l-am căutat pentru a auzi cum sună.

Copiii au dat năvală pe cutia cu instrumente și și-au luat toți câte un instrument muzical și am putut cu greu reveni la poveste.

Se făcea că acum în casa lui Mozart erau mai multe instrumente muzicale de percuție și toate cântau singure.

-Dar oare de ce? am întrebat. De ce cântau ele singure și nu se mai opreau.

-Pentru că erau geloase pe pian, mi-a răspuns o voce.

Mozart compunea atunci Rondo Alla Turca. 

Și am rugat un voluntar să cânte această compoziție la pian, în timp ce celelalte instrumente făceau din ce în ce mai multă gălăgie, încercând ca pianul să nu se mai audă. Foarte geloase mai erau și pentru că lui Mozart îi era foarte greu să cânte la pian, a stat și s-a gândit și a înțeles motivul revoltei instrumentelor de percuție.

Așa că fiecare copil s-a transformat apoi în Mozart și a cântat Rondo Alla Turca cu instrumentul său de percuție, fiind toți foarte atenți la ritmul muzicii.

A fost o poveste cu puține cuvinte și mult dat din mâini. Ei bine, după ce Mozart a cântat cu fiecare dintre instrumentele de percuție, ele au fost fericite și Mozart a putut să se întoarcă la pian și să finalizeze compoziția.

Am citit apoi Bicicleta Fermecată  și am povestit la final pe unde ar merge micii pianiști dacă ar avea o bicicletă fermecată.

Am povestit aici pe scurt cum a decurs acest atelier pentru ca sper sa serveasca drept sursa de inspirație pentru educatori, învățători sau profesori de muzică, pentru o lecție altfel cu muzică și poveste.