Un vis și o pereche de pantofi

Scriam de dimineață la povestea visului de a avea o grădină a unei educatoare de la grădinița Copilăria Sofiei. Și în timp ce scriam, o altă educatoare, de astă dată de la Curcani, mi-a trimis fotografii din grădina ei. O mulțime de iriși de diverse culori din grădina ei, cu mențiunea că spectacolul florilor abia începe. 

M-am bucurat de această sincronicitate și i-am povestit Nicoletei că scriu la un articol chiar despre o grădină și i-am dat să citească povestea aceasta despre visuri ale profesorilor. 

• Știi ce-mi doream eu? m-a întrebat Nicoleta după ce a citit despre visurile altor profesori. 
• Ce?
• Un dulap mare cu rochii și pantofi. Să se actualizeze permanent. Pentru că tata mă îmbrăca ca pe un băiat. Ce-i lua fratelui meu îmi lua și mie. Mama a murit când aveam 8 ani și el nu știa cum trebuie îmbrăcată o fetiță. Și de aceea îmi doream să fiu educatoare și să mă schimb în rochii frumoase, dar pantofii să fie aceiași, pantofii mamei. Am suferit mult când au dispărut pantofii. 
• Cum au dispărut pantofii?
• Știi cum e la sat. Se fac parastase. Și i-am tot ascuns. Până la un moment dat când bunica a dat de ei și i-a dăruit unei doamne. Crezând că vor ajunge la mama. Pe vremea aceea nu prea se ocupau de emoțiile noastre. Ne iubeau, ne îngrijeau, ne protejau, dar pe partea emoțională era ceva, …..
• Oare ai mai putea cumva să dai de acei pantofi?
• Nu, din păcate. Sunt 30 de ani de atunci. Sunt amintiri acum. Care nu se potrivesc cu ținuta mea zilnică de educatoare. Acum mă duc cât mai lejer. Să mă pot juca cu puștii mei. Pantofii cu toc s-au transformat în pantofi sport colorați. 

Cu pantofii sport colorați, Nicoleta petrece mult timp în grădină. Unde are parte mereu de spectacol. După iriși urmează bujori, trandafiri, lavandă, iar în vacanța de vară organizează grădinița de vară în curtea proprie. Nicoleta crede că ar fi necesare grădini pedagogice în fiecare grădiniță și școală. 

Fotografia e din grădina Nicoletei Stancu, un om care face minuni pentru educația copiilor din mediul rural. O fiică ce a rămas fără mama ei și fără pantofii mamei ei, dar cu iubirea mamei pe care o dă acum mai departe atâtor copii, încălțată cu pantofii ei colorați. 

Mulțumesc, draga mea, pentru povestea aceasta de suflet. 

Cu drag, 

Mihaela, Dream Managerul care te conectează cu bucuria. 

Citește și povestea visurilor mele din copilărie aici: Visuri din copilărie

Citește și despre cum ar arăta o țară în care profesorii și-ar împlini visurile aici: O școală în care profesorii și-ar împlini visurile. Și apoi o țară

Citește și Visuri din copilărie ale profesorilor

Citește și Visuri din copilărie ale profesorilor (partea a doua)

Citește și Un vis al unei educatoare care ar putea schimba lumea