Frederick- o pastilă de filosofie pentru copii

Frederick (Leo LIONNI, Ed. Humanitas, 2014) este una din cărțile pentru copii care șochează prin raportul între lungimea textului și profunzimea sa. Este o carte cu atâta miez și atâtea înțelesuri încât poate fi cu succes folosită pentru un atelier de filosofie pentru copii. Voi explica mai jos de ce cred asta, acum voi povesti pe scurt subiectul cărții.

Este vorba despre povestea unei familii de șoricei foarte “gureși” (adică guralivi, explic pentru că a fost un termen nou și pentru mine și m-am dus la DEX :))). Ei bine, în apropierea iernii, șoriceii munceau de zor să strângă boabe de porumb, nuci, grâu și paie  de prin șopronul părăsit de fermieri.  “Trudeau cu toții fără încetare zi și noapte. Cu toții- dar nu și Frederick.”.

În timp ce ceilalți șoricei cărau proviziile pentru iarnă, Frederick se uita la soare,  privea pajiștea sau părea că ațipise, iar atunci când era întrebat ce face și de ce nu muncește, Frederick avea niște răspunsuri care păreau cel puțin ciudate, dacă nu absurde:

” Dar muncesc, le-a răspuns el. Adun raze de soare pentru zilele reci și mohorâte de iarnă.  (…)

Strâng culori, a răspuns el scurt. Pentru că iarna e cenușie. (…)

Strâng provizii de cuvinte. Pentru că multe-s zilele de iarnă și nesfârșite, iar la un moment dat n-o să mai avem ce să ne spunem.”

În timpul iernii, după ce proviziile de mâncare, șoriceii îl întreabă pe Frederick despre proviziile sale de raze de soare, de culori sau de cuvinte și atunci când Frederick le povestește despre soare șoriceii simt cum se încălzesc încet- încet sau în timp ce Frederick le povestea despre brebenocii cei albaștri, despre macii roșii din lanul de grâul galben, despre frunzele verzi de mur, șoriceii puteau zări culorile aievea, ca și cum ar fi fost pictate în mintea lor. Iar când scoate proviziile de cuvinte, Frederick compune o frumoasă poezie despre cele patru anotimpuri.

Dacă citim această poveste cu copiii de grădiniță, accentul va fi pus probabil pe dezvoltarea limbajului, discuțiile sunt probabil despre anotimpuri și trecerea lor, despre nevoia de a avea provizii iarna. Cam așa au fost și la noi la primele citiri (pe la 2 ani și un pic). Însă acum, când am scos cartea de la sertar, întrebările Mariei (4,4 ani) au căpătat mai multă profunzime: de ce nu muncea Frederick și doar ceilalți munceau, de ce Frederick e poet, ce înseamnă să fii poet și cred eu că e o carte care merită scoasă din sertar o dată pe an, la un an distanță pentru a vedea dacă perspectiva asupra ei s-a schimbat și în ce fel.

Această carte mi-a amintit de cursurile cu profesorul Adrian Miroiu (și mă gândeam cum profesorii extraordinari sunt cei despre care îți amintești și când faci lucruri care nu mai au aparent nicio legătură cu școala). Privind din perspectiva teoriei acțiunii colective și gândindu-mă la cămara plină ca la bunul comun pentru care muncea familia de șoricei, aparent Frederick arată a fi un free-rider, adică un șoricel cu comportament oportunist care nu participă la producerea bunului, dar la momentul potrivit beneficiază de bunul respectiv. Cum mâncarea rezolvă una din nevoile primare, șoriceii putând muri de foame fără provizii, proviziile de raze de soare, de culori sau cuvinte par o glumă bună. Cu toate acestea Frederick pare a fi “tolerat” cu “exotismele” sale sau pare a fi considerat de bună credință.  În final, Frederick se dovedește a livra comunității din care face parte un alt tip de bun: un bun cultural care este apreciat și validat de membrii comunității.

Dacă această carte se discută cu școlarii discuțiile pot fi de altă natură, filosofică.

De exemplu putem discuta despre munca lui Frederick. La urma urmei, el a privit soarele, câmpurile și s-a gândit la cuvinte, în timp ce ceilalți șoricei au trudit zi și noapte.

Așa că apar tot felul de întrebări despre muncă, despre comunitate sau comunități, despre artă și beneficiile ei, întrebări ce provoacă copiii la discuții filosofice:

-este munca lui Frederick muncă dacă nu este muncă fizică precum a celorlalți membri ai comunității?

– și dacă admitem că e muncă, care e valoarea ei?

– ar mai fi avut vreo valoare munca lui Frederick dacă și ceilalți șoricei făceau la fel și mureau de foame?

-care este nivelul de interdependență între membrii unei comunități?

-care este valoarea muncii într-o societate ca a șoriceilor fără bani și în una cu bani?

– e corect că Frederick a mâncat la fel de multă mâncare ca ceilalți șoricei chiar dacă nu a lucrat la fel ca ei?

-care sunt rolurile membrilor într-o comunitate? despre diviziunea muncii și beneficiile obținute.

-care este rolul artei în general și al poeziei în special în înteriorul unei comunități? avem nevoie de ele și de ce?

-care sunt comunitățile în care existăm și care e rolul comunităților?

-cum este mai bine pentru indivizi să trăiască: singuri sau în comunitate?

-care sunt beneficiile obținute de indivizi din comunități?

-care sunt contribuțiile indivizilor la comunități?

-cum ar trebui să se realizeze contribuțiile indivizilor la comunitate? Fiecare face ce/ când vrea? Sau este necesar să se stabilească/ agreeze un mecanism, un program etc de realizare a contribuțiilor (un fel de contract social)?

-ce înseamnă munca?

-care este valoarea muncii?

-este arta muncă?

-de ce e arta importantă pentru oameni?

– de ce muncesc oamenii?

-copiii ar trebui să muncească? de ce? ce munci sunt potrivite pentru copii?

– munca trebuie să fie plătită? ce fel de plată? se poate face troc de muncă? roboții muncesc sau sunt mai degrabă niște instrumente de lucru controlate de oameni?

Se pot face studii de caz pe diverse comunități în care copiii participă și discuta aceste aspecte. Văd această carte ca un declanșator pentru tot felul de discuții. Se poate discuta o zi întreaga sau o săptămână întreagă la școală pornind de la întrebările ridicate de această poveste.

Pentru că atunci când cărțile au atât de puțin text, copiii le învață în foarte  scurt timp pe de rost, am lăsat la final și o frumoasă animație în limba engleză, realizată pe marginea cărții. Am observat în alte cazuri cum Maria identifica cuvinte din engleză și corespondentul lor în română pentru că știa deja povestea pe de rost și știa unele cuvinte din engleză, dar deducea și altele noi în contextul acelei pagini. Și mi se pare un exercițiu foarte bun. Sper că acest scurt articol să fie util pentru a concepe lecții frumoase pentru copiii de grădiniță sau de școală, despre comunități, muncă, roluri, cooperare, sprijin.

Aș mai menționa doar faptul că această carte a apărut în anul 1969 și este câştigătoare a prestigioasei Caldecott Honor, poate cel mai râvnit premiu pe această nișă. De asemenea, autorul a fost primul care a introdus tehnica colajului în ilustrarea cărților pentru copii.
Potrivit informațiilor de pe site-ul editurii Humanitas, cartea a mai fost declarată:
Cea mai bună carte pentru copii – Biblioteca Congresului S.U.A.
Cea mai bună carte a anului – School Library Journal
Cea mai bună carte ilustrată a anului – The New York Times

Citește și Lectii de astronomie- resurse utile pentru joaca de-a planetele