Eu nu sunt ceea ce mi s-a intamplat ci sunt ceea ce am facut si fac cu cele intamplate!
Din seria povestilor vindecatoare despre greselile parintesti, astazi povestea Ameliei.
M-am nascut acum 31 de ani.Parintii mei mereu au spus ca eram un copil asteptat si iubit si ca isi doreau o fetita….Isi doreau ??!! Ma asteptau??!! Cine erau de fapt cei care ma asteptau ?
Cea mai clara amintire frageda este cand intr-o dimineata am deschis ochii si in loc sa o vad pe mama, asa cum eram invatata, l-am vazut pe unchiul meu, fratele mamei, care era un adolescent pe vremea aia! Mirata, l-am intrebat unde e mama si el mi-a raspuns foarte convins ca mama s-a dus sa imi aduca o surioara pentru ca dimineata devreme trecuse un stol de berze si a plecat in graba sa imi aduca surioara! Uufff! Simt si acum sentimentul de bucurie care m-a invaluit. Eram in al nouălea cer! Cata fericire! Aveam 4 ani dar imi amintesc perfect acel moment!
E singura amintire fericita pe care o am!
Apoi totul a decurs din rau in mai rau! Eram o fetita blanda si grasuta, timida si tacuta! Eram tacuta in mod special pentru ca nu aveam voie sa spun nimic. Orice spuneam era imediat pedepsit cu priviri ucigase, lovituri si cuvinte urate din partea mamei! Imi era frica, nu stiam ce sa fac, nici ce sa spun, nici unde sa ma pun! Era ceva de nedescris! Mereu imi era foame…Nu pentru ca nu aveam ce manca sau pentru ca nu mancam ci pentru ca mereu simteam ca imi era foame! Acum stiu ca era foame de dragoste!
Imi amintesc cum intr-o zi, trecand pe o alee din cimitir dupa ce ii facusem o vizita la mormantul bunicului impreuna cu mama si bunica, o femeie s-a apropiat de mine cu ochii mari si inlacrimati si mi-a intins un pachetel spunandu-mi cu glas bland: “semeni cu baiatul meu, lui ii placeau cartofii prajiti si pulpa de pui!” . Si cu mana mi-a aratat o cruce! Pe cruce era poza baiatului…De seama mea, vreo 7 ani, cu ochii mari, brunet si grasut! Imediat am simtit o mare imbratisare, ceva nou pentru mine. Nu mi se mai intamplase! …Imbratisari mai mici primisem. De la sora mea. Mereu ne pupam si ne imbratisam…Dar ce senzatie de bine cand cineva mai mare te strange in brate…Mama,nervoasa ca de obicei, m-a smucit din bratele femeii cu un:”hai dom`le odata!”….Dar sufletul meu a ramas acolo, cu femeia aceea, care ma imbratisa….Multe nopti apoi imi imaginam cum dau de ea si cum ii spun ca vreau sa merg cu ea dar cu conditia sa o ia si pe sora mea!
Cu cat cresteam, cu atat eram mai constienta ca mama nu ma iubea, nu ma vroia, nu suporta nici sa ma vada nici sa ma auda…Cand venea acasa de la munca faceam ca soarecii cand aprinzi lumina si incep sa se ascunda….Dar eu nu prea aveam unde sa ma ascund….Asa ca am suportat batai, umilinte si ura…Si foame…Foame de dragoste…
Invatam foarte bine, eram prremianta, ma straduiam sa fie mmandra de mine. Ca sa ma iubeasca….Dar in zadar!
Din cand in cand biata mea surioara scotea de sub perna cate ceva bun si imi dadea spunandu-mi: ”asta e pentru tine! ia si papa!” Eu, mirata, o intrebam de unde are bomboana sau pufuletii sau ce imi dadea si imi sspunea ca mama ii daduse in secret si ca ea ascundea pentru mine! Saraca! Ea era micuta si plapanda si mama nu se purta cu ea cum o facea cu mine. Cu ea era buna, o tinea chiar si in brate la pieptul ei….Dar eu nu eram geloasa….Eu ma bucuram ca macar ea sa fie fericita….Sora mea nu era insa fericita….Suferea poate mai mult decat mine! Cand ma batea la pielea goala cu cureaua pana obosea o obliga pe sora mea sa vada si ii spunea ca imi face asta pentru ca sunt rea si nu o ascult! Sora mea stia ca nu sunt rea. Stia ca mama nu avea dreptate. Dar nu putea face nimic….Doar sa ma iubeasca si sa imi pastreze dulciurile care le primea pe ascuns! Tatal meu? Era si el pe acolo, era un om bland dar lipsit de atitudine…Ma mai batea si el asa…doar ca sa fie bine…
Impreuna au reusit sa ma transforme intr-o persoana lipsita de personalitate, de demnitate si de incredere !
Credeti ca nu se poate mai rau?! Ei bine se poate….
La 13 ani am fost violata de un grup de indivizi, intamplare care m-a impins si mai mult spre abis! Tot ce a urmat apoi au fost zile negre si nopti albe….Ma urmareau si ma obligau sa merg cu ei amenintandu-ma ca daca nu o fac o sa afle toata lumea ca sunt o curva….Mda!…Era ca si cum nu mai simteam nimic…Doar amorteala…Nici nu mai plangeam macar.…Doar asteptam sa treaca…Am abandonat scoala….Fugeam de acasa…Fugeam de tot…Vroiam sa fug departe….Poate chiar sa fug pe lumea cealalta….Multe dimineti pe malul Dunarii privind cum soarele rasare gandindu-ma la scaparea mea din iadul in care traiam….Sa ma arunc in Dunare? Sau sa imi tai venele? Sau poate sa ma spanzur? Dar dupa fiecare intrebare imi aparea in gand chipul surioarei mele.…Si continuam inca o zi…,inca o luna, inca un an!
Parintii mei m-au internat la spitalul psihiatric.…Satui de prostiile pe care le faceam (ei nu stiau nici un sfert) si acolo imi dadeau pastile, mereu imi era somn….si foame….Foame de dragoste! Vroiam sa-i spun cuiva ce mi se intampla dar…imi era rusine, ma simteam vinovata, murdara, responsabila! Mereu aveam frica de a ramane gravida, de a ma imbolnavi de sifilis sau sida….Nu vedeam nicicum iesirea! ce ma durea cel mai mult nu mai erau violurile ci rautatea oamenilor, dusmania cu care ma priveau, felul in care ma jigneau….
In incercarea mea de a scapa am ajuns chiar si la biserica….Dupa ce am tinut postul pastelui am fost sa ma spovedesc, dar preotul, in loc sa imi dea o solutie, o mangaiere, mi-a spus clar ca nu ma va impartasi pentru ca sunt o mare pacatoasa….Il suparasem chiar si pe Dumnezeu.…Inca o grija pentru mine…Acum nici Dumnezeu nu ma mai iubea…Pana si pentru el tot eu eram vinovata! Pe atunci credeam in Dumnezeu!
Intr-o zi m-a luat cu el un barbat. Il cunosteam, era insurat si asteptau un copil! M-a dus acasa la un prieten de-al lui in timp ce imi povestea ca ar vrea sa fie cu mine si ca ii plac..…Bla bla bla…Vrajeli.…A aparut sotia lui in apartament cu un cutit in mana si vroia sa ma omoare pentru ca vroiam sa ii iau barbatul! Si de asta eram vinovata eu..…Curva minora care vroia neaparat sa se culce cu toti.…Ce lume nebuna!
Din una in alta am ajuns in Spania,prostituata! Cum trebuie sa intelegeti, deja eram invatata sa o fac cu cine nu vroiam asa ca.…chiar eraam bucuroasa sa iau bani pentru asta.…Chiar daca nu pare, a fost scaparea mea…Dar povestea asta merita un capitol aparte..…Asa ca alta data
Dupa cum vedeti am fost o fetita dorita si asteptata….Dar nu de catre mama mea ci de catre o societate care obliga oamenii sa fie intr-un anumit fel pentru ca daca nu..…nu sunt demni, nu sunt normali, nu sunt corecti!
Ce ar fi fost daca mama mea ar fi fost libera sa aleaga daca vrea sau nu sa se marite, daca vrea sau nu sa fie mama, daca era libera sa fie ceea ce ar fi vrut sa fie?! Fara presiuni, fara sfaturi, fara ca cineva sa o critice ….Sa fie ea stapana vietii ei? cu siguranta ar fi fost mai fericita! Totul ar fi fost mai simplu, mai frumos pentru toata lumea!
Am iertat pe toata lumea dar, uneori, inca ma mai intreb cum ar fi fost daca….as fi avut alta mama?! As fi avut mai mult de 8 clase?! As fi avut mai multe amintiri frumoase!? As putea sa ma plimb linistita pe faleza Dunarii fara a simti amintirea rece a unor timpuri negre!?
Fotografie- Copyright D’Alex Photography
Dar apoi imi revin si stiu ca sunt norocoasa….pentru ca ce stiu eu nu se invata in carti, nu se vede intr-o lume “normala”. Pentru ca acum sunt o persoana si mai buna si mai intelegatoare si mai atenta!
Acum cateva zile sotul meu mi-a spus: cat de bun trebuie sa fi fost sufletul tau pentru ca, dupa tot ce ai trait, sa fii o persoana atat de buna?! Recunosc ca mi-a crescut inima cand am auzit dar i-am raspuns ca eu nu sunt ceea ce mi s-a intamplat ci sunt ceea ce am facut si fac cu cele intamplate!
Amelia
Trimite-ne și povestea ta vindecătoare pe crestemoameni@gmail.com pentru a te ajuta pe tine și pe alții.
Din seria poveștilor vindecătoare puteți citi:
Ce se întâmplă când unei palme peste față îi răspunzi cu un ‘Te Iubesc”
Despre limitele materne sau cum i-am pus ei o pernă peste gura cu urlete.
18 Comments