Zăpadă
O carte în vreo șaizeci de cuvinte
Și cu douăsprezece frumoase ilustrații
Mi-a readus copilăria-n minte
Când noi, copiii, eram împărații.
Mi-a pus căciula și fularul lung
Și mi-a scos limba de un cot afară
Ca la un fulg de nea eu să ajung
Și să mănânc zăpada care zboară.
Și m-a adus la țară la bunici
Pe-o sanie ce toată ziua fuge
Și m-a făcut să vreau acum și-aici
Să stau la geam și să privesc cum ninge.
Aceasta este magia cărții Zăpadă, scrisă de Walter de la Mare, atât de simplă ca zăpada, atât de delicată ca un fulg, atât de blândă, ca o poezie, atât de albă, ca părul bunicilor.
O carte de strâns la piept și de întors în timp.
Ferice de noi, cei ce avem acest timp pe care să ni-l amintim.
Ilustrațiile superbe sunt realizate de Carolina Rabei, cu care puteți urmări un interviu aici.
Leave a Reply