Visuri din copilărie ale profesorilor (partea a treia)

Continui azi seria poveștilor despre ce visau profesorii în copilărie cu visuri de la echipa grădiniței Copii de Poveste din București. 

Desigur, multe visuri ale profesorilor sunt comune cu cele din articolele anterioare. Mulți profesori au dorit de mici să se facă educatori, învățători,  medici sau polițiști și să ajute oamenii cumva. Așa că voi menționa aici visuri noi, care n-au mai apărut până acum. 

Un vis care m-a impresionat foarte mult a fost acela al unei educatoare care își dorea să plece la sora ei în Italia. Știam multe drame cu copii rămași acasă și cu părinți plecați să muncească, însă a fost prima oară când am auzit o poveste cu despărțirea unor surori și cu copilul plecat să muncească de devreme. 

Mi-au rămas întipărite în minte cuvintele: sora mea a plecat în Italia cand eu aveam 4 ani…Părinții îmi spuneau: lasă ca faci și tu 18 ani și mergi să o vezi…

O altă poveste care m-a impresionat suna cam așa: îmi doream să devin bogată, să îi iau pe părinții mei în vacanțe, nu am avut vacante cu ei în copilărie; îmi mai doream să pot să dăruiesc bucurie copiilor nevoiași,  să învăț limbi străine, să ajung la Paris, să cânt la chitara, să am tupeu, să am un dressing imens, să mă fac preoteasă (preoteasa avea un glas superb, mie îmi e rușine să cânt în public), să împodobesc casa de Crăciun.

Visul cu preoteasa a mai apărut și la o altă educatoare, motivația fiind legată de faptul că preoteasa pe care o cunoștea ea se îmbrăca frumos, iar preotul o respecta. 

A apărut de asemenea și visul de a avea un soț care se comportă frumos și respectuos, prin comparație cu modelele observate în copilărie care nu erau prea încurajatoare. 

O altă poveste care a rămas cu mine a fost povestea Ștefaniei, tot educatoare la grădiniță: 

“Mergeam cu mama pe trotuar și am văzut un ursuleț pe care mi-l doream  foarte tare. L-am primit mai tarziu. L-am purtat peste tot până la maturitate, am făcut ședința foto cu el și cu copilul meu bebeluș, l-am prezentat copiilor la gradinita. Mama a făcut eforturi mari să mi-l ia pe ursuletul Bamse. (…) Mama i-a făcut o salopeta de blugi peste ani, după ce s-a născut băiețelul meu.”

Vorbitul în echipă despre visurile trecute și prezente face minuni. Stefania își dorea mult mult o mașină de cusut, pe care a și primit-o la două zile după atelierul de dream management de la directoarea grădiniței, iar eu sunt tare curioasă ce va să vină din împletirea acestor visuri din prezent și din copilărie. Ce proiecte viitoare vor apărea?

Oare va fi un atelier de croitorie? Oare vor fi haine pentru jucăriile preferate ale copiilor? 

Oare vor fi jucării noi, cusute?

Oare vor fi papioane pentru ursuleți iubiți? Sau pălării pentru păpuși cu părul cârlionțat?

Oare vor fi fețe de pernă cu materiale jucăușe pentru visuri frumoase ale copiilor?

O altă temă care a apărut în visurile din copilărie ale educatoarelor a fost comparația. Trei visuri sunau așa: să nu mai fiu comparată cu sora mea mai mare/ verișoara mea/ cu ceilalți copii. 

Un alt vis al mai multor persoane era să meargă la cor, să cânte pe scenă, însă unele au fost respinse de la cor și au rămas cu un gust amar. Mi-aș dori mult să transmit cadrelor didactice ideea că toți putem cânta într-un cor. De 3 ani organizez atelierele de cântat #SingandShine unde au participat adesea și profesori, unii dintre ei evitând să cânte cu copiii la clasă, crezând că nu au voce. Am făcut atelierul acesta cu echipe educaționale atât în București, cât și în provincie și sper să îl fac cu cât mai multe. Pe lângă magia cântatului împreună și a frumuseții de a auzi o echipă cu vocile armonizate, există multiple beneficii pentru sănătatea fizică și emoțională a celor care cântă. Visez ca inspirând profesorii să cânte pentru ei, pentru sănătatea lor și pentru încrederea în vocea lor, la rândul lor să inspire copiii să cânte și fiecare clasă de copii să fie în același timp un cor. Unul din care nimeni să nu fie exclus sau respins. Unul în care copiii să descopere noi armonii între ei și să își iubească vocea cu care să vorbească sau să cânte cu încredere, dar mai presus de toate să își ducă mesajul lor în lume.  

De asemenea, a mai ieșit la suprafață o poveste dintr-o copilărie în care fetița era prea responsabilă de la o vârstă fragedă. O responsabilitate resimțită ca nenaturală, fetița vrând să fie mai mult copil. Poate nu întâmplător a ales să se reîntoarcă în copilărie, ca educatoare. 

La polul opus, altă colegă visa în copilărie să devină mai repede adult. N-am intrat în detalii la atelier, dar m-am mai întâlnit cu acest vis în alte ateliere, iar persoanele care l-au menționat au povestit că visau să se facă adulți mai repede pentru a pleca de acasă sau pentru că nu se simțeau respectate, copii fiind.

O altă poveste care mi-a rămas în minte era a unei educatoare căreia în copilărie îi plăcea să facă temele cu ceilalți copii. Îi aducea acasă fără sa ceară voie părinților și îi ajuta la teme. După ce plecau copiii, părinții o certau, așa că de la o vreme nu i-a mai adus acasă, ci a făcut teme cu ei în curte, unde scotea scaunele și îi ajuta pe copii într-un fel de centru de meditații informal, pentru că aceștia nu-și permiteau să plătească meditații, dar aveau nevoie de ajutor. Nu e de mirare că acum profesoara de atunci a ajuns la grădiniță. 

Las în continuare o listă cu visuri pentru inspirație. Ce se întâmplă mereu, fără excepție la atelierele de dream management, este că oamenii mereu se oglindesc și se regăsesc în visurile celorlalți și ajung să rememoreze amintiri de mult timp îngropate, care acum capătă sens și uneori se transformă în scântei pentru visuri noi. 

Citește și tu, poate vei regăsi o fărâmă din tine aici: 

• să am patine albe ca patinatoarele de la televizor, 
• să merg pe motocicletă,
• să înot,
• să mă bălăcesc,
• să mă fac cofetar,
• să am o florărie,
• să zbor cu balonul cu aer cald,
• să am o familie mare și unită, 
• să locuiesc într-o casă mare, 
• să fiu iubită și apreciată mai mult,
• să avem o intalnire de familie o dată pe lună. 
• să am o relație mai bună cu bunica mea, 
• să nu răcesc niciodată,
• să mă simt apreciată de ceilalți,
• să pot să mă exprim liber, fără frica de a fi judecată, criticată,
• să am un bebeluș de jucarie, 
• să am o cameră plină cu dulciuri,
• să am o chitară,
• să vorbesc cu caii,
• să adopt multe animale, rănite sau abondanote,
• să explorez lumea cu trenul sau vaporul,
• să mă simt confortabil în pielea mea,
• să mă descurc mai bine la sport, 
• să cânt la  un instrument  muzical,
• să joc sah, 
• să pescuiesc, 
• să fiu mai puternică și mai independentă, 
• să mă exprim mai puternic,
• să fac teatru cu copiii, 
• să fiu pe scenă,
• să merg în vacanțe,
• să fac parte dintr-o trupă de dans,
• să petrec mai mult timp cu părinții,
• să fiu biolog,
• să transform lucrurile materiale (puneam borcane cu pietricele la soare și mă gândeam că se transformă în aur și argint), 
• să-i cumpăr tatălui meu o mașină după ce îi căzuse un copac peste mașină, 
• să mă joc cu foarte mulți copii pentru că eram mereu singură în casă învățând,
• să sar cu parașuta, 
• să-mi găsesc un soț înalt,
• să fiu iubită, înțeleasă, 
• să plec de la țară,
• să am o mașină,
• să gătesc, 
• să lucrez la un muzeu
• să merg în Egipt (eram fascinată de serialul Indiana Jones)

Simt la fiecare atelier fascinație pentru tot ceea ce ajunge în spațiul acela sacru al împărtășirii visurilor. Nu pot spune câtă emoție e în cameră, ce combinație între aha-uri și râsete și wow-uri și uneori lacrimi și îmbrățișări și nasuri șterse cu sunet de trompetă în timp ce restul oamenilor din sală își țin respirația. 

Mulțumesc tuturor participanților pentru privilegiul de a aduce împreună amintiri și visuri care pot să inspire și alți oameni să facă o excursie în copilărie și să pornească de acolo o călătorie fantastică către sinele lor autentic. 

Cu iubire, 

Mihaela, Dream Managerul care te conectează cu Bucuria. 

Citește și povestea visurilor mele din copilărie aici: Visuri din copilărie

Citește și despre cum ar arăta o țară în care profesorii și-ar împlini visurile aici: O școală în care profesorii și-ar împlini visurile. Și apoi o țară

Citește și Visuri din copilărie ale profesorilor

Citește și Visuri din copilărie ale profesorilor (partea a doua)

Citește și Un vis al unei educatoare care ar putea schimba lumea

Citește și Un vis și o pereche de pantofi