Vizita lui Dadece

Circula pe internet un text dintr-un manual auxiliar de clasa a 3-a care este prezentat ca propaganda LGBT in scoli. De obicei aleg sa ignor titlurile alarmiste si sa imi mut atentia pe cele pozitive insa de data aceasta am avut curiozitatea sa ma opresc si sa citesc pana la capat. Dupa ce am terminat, am mai citit o data, ca sa ma asigur ca nu mi-a scapat ceva. Motivul era acela ca intelegerea mea referitoare la text era total diferita fata de cum era prezentat. Iata textul cu pricina si o sa va povestesc imediat ce am inteles eu:

Copilul se trezeste cu ceva strain in gandurile lui care pune intrebari caraghioase. La sfarsit spune ca asa se intampla cand incepi sa cresti mare. Avand in vedere ca textul se adreseaza copiilor de clasa a treia care sunt exact in perioada trecerii catre pre-adolescenta cand incep sa isi puna intrebari despre toate lucrurile pe care inainte le luau ca atare, cred ca este extrem de linistitor sa-si regaseasca trairile in text si sa inteleaga ca totul este perfect normal si face parte din procesul de maturizare.

Intrebarile sunt puse ca sa dezvolte gandirea critica a copilului, sa-si puna intrebari despre status quo al lucrurilor din jurul lui. Iar copii sunt oricum foarte buni la asta, majoritatea au o perioada de „da de ce” cand ne pun cele mai uimitoare intrebari. Iar asta este minunat si ar fi ideal sa-si pastreze aceasta curiozitate si cand sunt mari.

Cand „Dadece” o intreaba pe Laura daca nu poate sa fie fetita si sa o cheme Matei, nu este o trimitere catre schimbarea de sex, ci o invitatie la reflexie, la a iesi din automatismele gandirii si a provoca creierul sa lucreze la capacitate maxima. Textul continua punand sub semnul intrebarii imaginea fetitei pe care o vinde mass-media si care incadreaza copii in niste tipare care ajung sa ii limiteze: roz, papusi, silueta silfida, etc.

Cand „Dadece” intreaba despre componenta familie, nu este ca sa faca trimitere catre familiile LGBT ci ca sa puna sub lupa limitele in care societatea incadreaza femeia in rolul de menajera a familiei, iar pe tata ca decor pe canapea in fata televizorului.

Textul se termina cu o noua provocare despre stereotipurile meseriilor pentru femei si barbati, unde copilul este invitat sa-si urmeze chemarea, indiferent de presiunea sociala.

Cand „Dadece” o intreaba pe fata daca nu este mai bine sa fie „tata”, din nou nu este despre schimbarea de sex, ci despre invitatia de a-si urma chemarea in viata de adult, de a-si urma pasiunile, chiar daca acestea nu se incadreaza in normele recomandate de societate ca potrivite pentru femei/brabati. Si cred ca noi toti de dorim copii fericiti, autentici, impliniti si impacati cu ceea ce sunt si ce simt.

Intregul dialog este unul al absurdului unde stereotipurile sunt duse la extrem si apoi puse sub semnul intrebarii. O parte dintre copii se va regasi in textul acesta, iar intrebarile ii pot ajuta sa rupa perpetuarea tiparelor mostenite in familie sau societate si sa capete incredere in autenticitatea lor. Altii nu se vor regasi si il vor gasi ciudat si amuzant, asa cum sunt povestirile absurde ale lui Eugene Ionesco sau Roald Dahl. Dar ce imi este clar, este ca niciun copil nu va termina acest text cu intrebari despre identitate sexuala 😊

Ca sa fiu absolut sigura ca nu bat campii, i-am citit textul baiatului meu de 8 ani. L-am intrebat pe urma cum i s-a parut si a spus ca haios si ca „Dadece” este cam caraghios ca nu stie nimic si pune intrebari ciudate. El are in clasa familii LGBT, stie ce inseamna, si putea foarte bine sa spuna ca este vorba despre prietenului lui care are 2 mame, daca textul ducea catre asta. Insa nu a spus, pentru ca nu despre asta este vorba in text. Absolut deloc!

Asadar, pentru mine a fost o surpriza placuta parcurgerea acestui text. Pana la urma, ceea ce se prevedea a fi un articol negativ din titlu, a dus la descoperirea unui text asa cum imi doresc sa fie mai multe in materialele scolare.

Curiozitate, inventivitate, gandirea „out of the box” sunt aptitudini cautate in orice anunt de angajare. Daca dorim succesul copiilor nostri in viata lor profesionala, trebuie sa le antrenam aceste aptitudini. Mai bine spus, sa avem grija sa nu le adormim aceste aptitudini, pentru ca ei se nasc deja inzestrati.

Mai mult decat atat, toate marile schimbari ale lumii au pornit de la gandirea critica si de la respingerea limitelor existente, altfel femeile ar avea inca interdictie la votare si cate si mai cate. Inca sunt destul nedreptati in lume pe care este nevoie sa le aducem sub lupa si le schimbam cu curaj si asumare. Eu imi doresc sa avem intelepciunea sa ii pregatim pe copiii nostri cu uneltele necesare ca sa poata contribui la schimbarea pe care ne-o dorim cu totii. Albert Einstein a spuns „I have no special talent. I am only passionately curious.” Sa pastram vie curiozitate copiilor, sa nu sa le ascundem capul in nisip dintr-o falsa pudoare si neincredere in capcitatea lor de a intelege lucrurile.

Sursa foto- aici

Valentina