Dream Management, Aseritivitate și un NU foarte puternic în viața mea
Poate vă întrebați ce treabă are dream managementul cu asertivitatea. Că doar proiectezi visul, îl vizualizei, îl clarifici, iei instrumentele de project management, le aplici, acționezi și gata, vis și făcut.
Eeee, nu e chiar așa. În metoda dezvoltată de Mirela Oprea pentru împlinirea visurilor cu sprijinul științei, L din acronimul COPIL vine de la liniște. A mai adăugat Mirela ulterior și limite sănătoase, libertate financiară, pentru că toate acestea 3 ne fac să ne canalizăm atenția la VIS și să ne ducem energia către el și nu către sabotori sau frici sau lipsuri. Ideea de bază e că atunci când avem claritate, liniște și pace în suflet și în minte, devenim o mașină extrem de eficientă de împlinit visuri. Când diverse probleme ne cheamă atenția și energia, stagnăm, reducem viteza cu care împlinim visul, iar în funcție de cât de mare e neliniștea, e posibil chiar să nu ne mai împlinim visurile. Ca să o pun simplu, NeLiniștea din sufletul nostru ne poate omorî visurile sau ni le poate întârzia 1 an, 2, 5, 10, 50, depinde cât ne ia să facem liniște.
E foarte fain la atelierul de dream management când vorbești despre visul tău, când îl clarifici și îl vizualizezi, când te gândești la obstacolele din calea visului tău și cum poți să le depășești. Parcă ești într-un basm cu Făt Frumos. E fain și când te gândești la pașii pe care trebuie să îi faci pentru visul tău, la planul de acțiune și mai ales acel pas cel mai mic, ridicol de mic cu care să începi. E grozav să te gândești și la prietenii visului tău și să faci o echipă a visului și să te simți susținut. Și e așa o euforie și un entuziasm de nedescris. Și deodată ajungi la litera L de la Liniște. Și se face la propriu liniște, pentru că după ce ți-ai imaginat cele mai mărețe și mai frumoase visuri, te sperii puțin la gândul că sabotorii din mintea ta îți țin visul în loc și că dacă nu-i rezolvi, condamni visul. Și te mai sperii și pentru că uneori îți dai seama că e mult de muncă cu sabotorii. Sau te bucuri pentru că poate ești într-un moment al vieții în care ai vindecat și eliminat vreo câțiva și ai curaj că sunt șanse mari să împlinești visul, că nu mai e mult. Eu am fost în ambele ipostaze. Și știu că mai am de lucru, dar știu că visurile mele sunt atât de puternice încât voi găsi energia și resursele să lucrez ce mai e de lucrat și să fac curățenie.
Visurilor le place curățenia și mi-a fost greu să accept asta. Pentru că mie îmi place mai degrabă să citesc, să scriu și să cânt decât să fac curat. Iar momentul când îmi intră Domestos în nări nu e deloc preferatul meu.
De dimineață am primit o super oportunitate de a lucra la liniște. La cursul de Dream Management din februarie am făcut un test al sabotorilor. (vi-l recomand și vouă, desigur). Acolo am văzut negru pe alb lucruri pe care le știam despre mine, dar care nu mai știam cât sunt de puternice și la care nu mă mai gândisem în sensul de a evalua cum îmi afectează viața.
În primăvară, testul meu arăta cam așa.
Acum intuiesc că lucrurile stau mai bine, pentru că simt în mine în fiecare zi cum cresc. De la săptămână la alta simt progrese mari, că sunt alt om, mai am câte un moment de AHA (numărul 2.534.321), mai am câte un moment în care nu mai reacționez din inerție și integrez ceea ce am învățat la milioanele de cursuri și atunci se produce magia. Mai am de crescut și am concluzionat că lucrul cu sinele nu se termină niciodată, dar îmi doresc să cresc cu blândețe față de mine și cu răbdare. Și uneori e greu.
Revenind, de dimineață m-a întrebat o prietenă când mai fac atelierul de cântat. Și m-am bucurat pentru că mă gândesc și eu să stabilesc o dată. Momentan nu am un program clar, ba vin, ba plec și nu am stabilit nimic și mă gândeam să fac la cerere. Ori când vine un grup de 4-5 prietene către mine și stabilesc cu ele o dată, ori direct la client, fie că e companie, școală, grădiniță, comunitate. Să il fac ca team building.
Și foarte entuziasmată mi-a zis prietena mea că are o clientă care e foarte deprimată, care spune că nu mai are niciun vis și că e într-o stare foarte, foarte proastă și a descoperit că îi place să cânte. Și că ea crede că dacă ar veni la atelierul meu de cântat i-ar face bine. Și m-a rugat să îi ofer un loc gratis acelei doamne pentru că nici nu-și permite și nici nu e motivată să vină.
Mie îmi place să ofer multe lucruri cadou. Să fac voluntariat, să ofer timp prietenelor și să le ajut cu ce au nevoie și ofer la fiecare atelier și locuri cadou pentru mame singure, pentru prietene bune și alte persoane cărora vreau să le ofer recunoștință. Sau pentru profesoare, învățătoare, pentru că mama mea e învățătoare și misiunea mea e foarte conectată cu educația și simt că aduc o contribuție mare făcând asta. Pentru că am întâlnit învățătoare care aveau teama de a cânta și de a face ora de muzică și și-ar fi dorit să cânte cu copiii și să nu le mai pună cântece pe youtube.
Dar astăzi am simțit să îi spun prietenei mele NU. I-am zis că NU îi dau acelei doamne un loc gratis pentru că nu simt că așa o ajut. Că dându-i un loc gratis simt că îmi iau rolul de salvator, care pe ea nu o ajută, ci o transformă încă o dată în victimă. Și că simt că îi iau puterea. I-am zis că nu vreau să fie un loc plătit, dar că doamna își poate alege ea orice pentru a face un schimb de energie. I-am zis că uneori când oamenii primesc ceva gratis nici nu îi văd valoarea și nu depun efort și nu își iau ceea ce au de luat/ învățat din acea experiență.
A fost greu să spun NU pentru că prietena mea mi-a explicat cât de mare nevoie are acea persoană și cât îi e de greu și cum a ajutat-o ea cu resursele ei, ridicându-mi la fileu pe dorința mea de a face bine și a ajuta, dar și pe dorința de a fi o prietenă bună și de a avea o imagine bună față de ea. Doamna cealaltă nu mă cunoștea și pentru ea nu mi s-a activat sabotorul meu binevoitor (people pleaser), dar pentru prietena mea era cat p-aci să se activeze.
Partea bună a fost că în timp ce îi ascultam mesajele vocale făceam mâncare și nu puteam răspunde imediat. Imediat, aș fi răspuns: wow, ce frumos că te-ai gândit și ce frumos din partea ta că o ajuți. Și da, desigur, cum să nu-i dau un loc gratis, că doar știi că ofer mereu și ea chiar e un caz special și, Doamne, ce o să o mai ajute, că știu și eu și știe și prietena mea că muzica face minuni și în corp și în suflet. Și o și vedeam pe draga doamnă ieșind din depresie măcar pentru o vreme și bucurându-se că ajuns să cânte. Chiar îmi aduc aminte de o altă participantă care mi-a zis că a venit la cursul meu de cântat fiind în depresie și a plecat de acolo cu o bucurie enormă și a cântat toată săptămâna viitoare. Deci, desigur, era a match in heaven. Doar că uneori când vrei să ajunți pe cineva, nu ajunge chiar în rai, ci există vorba aceea cu drumul către iad e pavat cu bune intenții. Și asta am simțit azi. Că din bunele noastre intenții de a ajuta o persoană putem ajunge să-i luăm puterea. Și să o ducem și mai jos, să o menținem în rolul de victimă.
Și i-am spus prietenei mele că eu cred că trebuie să existe un schimb de energie. Și că, desigur, nu vreau bani, dar vreau ceva, orice poate ea să-mi ofere. Fie că e o oră de voluntariat, fie că îmi oferă timp în care îmi povestește cum a ajuns acolo jos și poate să îi scriu povestea anonim pe blog pentru a-i inspira și ajuta și pe alții, fie orice consideră ea că poate face, nu neapărat pentru mine, ci poate fi și pentru comunitate. Aș simți că beneficiez și eu. Desigur, când un om e deprimat e greu să facă multe lucruri, dar eu sunt deschisă la orice propunere. Energia vine în multe feluri, nu am nimic fix în minte. Schimbul poate și fi și cu niște flori presate cu care să fac apoi tablouri. Dar vreau să știu că acea persoană s-a dus în parc și a cules păpădii și le-a pus la presat și s-a gândit că poate să mi le ofere să fac cu ele tablouri în schimbul atelierului meu de cântat care o să îi aducă mult bine.
Știu că voi ajuta mulți oameni și că voi oferi în continuare multe lucruri cadou, dar îmi doresc ca atunci când o fac să fiu foarte atentă la energia cu care fac asta. O fac din rol de salvator? O fac din prietenie? O fac pentru marketing? O fac pentru că am sufletul prea plin și viața plină cu recunoștință și simt să dau mai departe? O fac în procentul pe care mi l-am stabilit constant pentru donații și sprijin? O fac din ego? O fac pentru a da bine pe facebook?
O fac din milă? O fac cu bucurie și recunoștință? O fac cu un cost de oportunitate mare? O fac din iubire?
Astăzi aș fi făcut-o din milă, dar și din dorința de a-i confirma prietenei mele ce fată bună și generoasă sunt. Doar că astăzi nu m-am mai identificat cu sabotorul meu, binevoitorul, ci am fost identități diferite. N-am mai vrut să fiu salvator și n-am vrut să mă poziționez cu superioritate față de acea doamnă pe care nu o cunosc.
O altă prietenă bună și înțeleaptă, Grațiela, mi-a zis cândva ceva ce mi-a rămas în minte și îmi răsună în cap uneori. Că noi avem toți o esență divină și că e important să ne raportăm unii la alții din perspectiva acestei esențe divine. Noi suntem toate zeități sau suntem toți oameni cu esențe divine, nu unul mai bun ca celălalt, ci cu scenarii de viață diferite, în momente diferite ale vieții etc. Cu gândul acesta, voi exersa în continuare să spun NU și simt că în fiecare NU asumat voi avea o creștere, voi mai urca o treaptă spre liniștea aceea din metoda COPIL care mă va transforma într-o mașinărie extraordinară de împlinit visuri pe bandă rulantă.
Cu drag,
Mihaela, Dream Managerul (în devenire) care te conectează cu bucuria.
Despre călătoria mea de Dream Management am mai scris aici și voi tot scrie.
Ce fel de Dream Manager vreau să fiu?
Câteva (multe) inimi bune, o victimă, un vis și o eliberare.
O întâlnire scurtă cu ego-ul și una mai lungă cu cel mai complex vis al meu
Ce este un Dream Manager?
De ce își pierd oamenii visurile?
Doi șoferi de bolt, același vis, două abordări complet diferite
Pandemia mi-a omorât visurile
P.S. Tablourile cu flori presate sunt făcute în minunata tabără din Bulgaria organizată săptămâna trecută de Maria Solară, terapeută Theta Healing și organizatoarea celor mai frumoase cercuri de femei.
Leave a Reply