De ce își pierd oamenii visurile?
De ceva vreme întreb oamenii, oriunde îi întâlnesc, la o cafea, în parc, în metrou, la petreceri, în taxi, la întâlniri ai oamenilor de afaceri, uneori din senin, alteori în mijlocul discuției:
-Care e visul tău?
Zbang!
Copiii răspund pe loc (las mai jos câteva răspunsuri de la copii de 6-8 ani):
- Să am un Noriel în curtea mea! Ba nu, un Carrefour. Să îmi iau mereu ce vreau, când vreau.
- Să am un câine!
- Să fiu nemuritoare!
- Să fiu pensionar!
- Să fiu fotbalist la Bayern Munchen!
- Să scriu cărți de benzi desenate și să ajung celebru!
- Să îmi cumpere mama un telefon!
- Să primească tata un BMW X5 ca mașină de serviciu!
- Să mă plimb în toată lumea!
- Să dau bani la toți oamenii săraci!
- Să plouă cu bani pentru toți oamenii săraci!
- Să am un apartament de 80 de camere și 7 stele, cu sală de jocuri și toată lumea să asculte ce vreau eu și să facă ce vreau eu!
- Să creez un detector de minciuni și să îl țin în buzunar și să îmi spună mereu când cineva minte.
- Să ating un curcubeu!
- Să am o fabrică de ciocolată!
Cu adulții nu e la fel de simplu.
Unii se luminează la față și încep să povestească cu entuziasm. Unii șoferi de bolt mi-au zis că le-am făcut ziua mai frumoasă cu întrebarea asta, mai ales că deseori avem timp pe o cursă să le dau și niște resurse utile pentru visul lor. Cărți bune, site-uri.
Alții sunt puțin încurcați și la început nu găsesc un vis. Apoi încep să sape, dar tot pare greu. Într-un final, găsesc un vis, dar nu sunt siguri de el.
Frecvent aud: să fie copiii bine. Să se realizeze în viață, să fie sănătoși. De la mame. Și e greu când întreb: dar un vis pentru tine? Deseori răspunsul e că nu există unul.
Am auzit și: să mă găsesc pe mine, să cresc ca om, să fiu o versiune mai bună a mea, să fiu cel mai bun tată pentru fiica mea.
Și uneori aud: eu n-am niciun vis. De obicei cuvintele acestea sunt spuse apăsat, cu ochii în pământ, cu resemnare. Uneori sunt spuse cu bravare. Ce prostii mai sunt și visurile astea? Eu fac treaba etc, n-am visuri. Și văd uneori căzând din senin un scut.
N-am niciun vis sunt cuvintele care mă întristează, dar nu pentru mult timp, pentru că mai degrabă mă provoacă. Mi-aș dori să îi ajut pe oamenii aceia să își regăsească visurile pierdute. Mă întreb în mintea mea: oare când și-au pierdut visurile, când au încetat să viseze? Cine le-a furat visurile? Sau cum au renunțat la ele?
Dacă și tu simți că n-ai niciun vis pentru tine, te rog scrie-mi și povestește-mi. Vreau să înțeleg acest fenomen și vreau să pun multă energie în Univers pentru reconectarea oamenilor cu visurile lor cele mai frumoase. Sau conectarea.
Marți am fost la Ginger Nights by Bravva Angels și acolo am întâlnit-o pe Corina. Corina vrea să facă o fabrică de ciocolată. Corina nu are 8-10 ani și nu e fana lui Charlie sau a domnului Wonka. Corina (Corinne Chocolat) doar adoră ciocolata și adoră hrana sănătoasă, naturală. Corina face ciocolată sănătoasă, are rețetele ei și deși îmi propusesem să fiu la dietă, am mâncat ceva ciocolate marți seara. Și au fost geniale. Și nici nu m-am îngrășat. 🙂
I-am povestit Corinei despre Fabrica de Ciocolată Valor și muzeul vizitate în Alicante și am încurajat-o să viziteze câteva fabrici din alte țări și să își scrie în cele mai mici detalii cum arată fabrica ei, cum e tot procesul de producție, cum sunt angajații, cum se derulează o zi la fabrică. Corina a povestit despre energia bună și iubirea pe care o pune în fiecare ciocolată sănătoasă pe care o face cu mâinile ei. Știu că mulți oameni iubesc ciocolata bună și sper ca atunci când Corina va avea o fabrică nouă, fiecare bucată de ciocolată să poarte în ea energia bună și iubirea unui om luminos.
M-a captivat Corina pentru că nu a avut un vis mic. N-a zis vreau să am o cofetărie la mine în cartier sau poate în Centrul Vechi. A zis vreau o fabrică de ciocolată. Iar în mintea mea au curs râuri și cascade de ciocolată ca în cartea lui Roald Dahl și a plouat cu bile de raffaelo direct în gură la mine :)).
Dacă și tu ai un vis măreț sau mai multe visuri mijlocii sau dacă n-ai niciun vis, dar cauți unul care să îți dea sens și să sari din pat cu entuziasm dimineața, te invit la primul meu atelier de Dream Management, duminică, 25 iunie.
Cu Drag,
Mihaela, Dream Managerul în devenire care te conectează cu bucuria.
Despre călătoria mea de Dream Management am mai scris aici și voi tot scrie.
One Comment