Doi șoferi de bolt, același vis, două abordări complet diferite
Joi am fost la STUP, un accelerator de start-upuri inițiat de Banca Transilvania. Drum lung, cursă lungă la bolt, șofer de peste 50 de ani, 2 copii, de 12 și de 22 de ani.
Vorbim ce vorbim și îmi povestește cum a lucrat în Anglia câțiva ani ca șofer de tir, dar s-a întors deoarece fiicei mai mari îi plăcea mai mult în România. Și cum povestea domnul șofer despre copii, l-am întrebat pe nepusă masă:
- Care e visul dumneavoastră?
- N-am niciun vis, mi-a răspuns. Nu mai am niciun vis. Știu și cum e să ai și bani mulți și puțini și n-am niciun vis.
Plecasem târziu spre evenimentul de la STUP tocmai pentru că în dimineața de joi am stat să scriu articolul De ce își pierd oamenii visurile? și nu mai avusesem timp să iau autobuzul, apelând tot la Bolt.
Așa că răspunsul domnului m-a intrigat.
- Știți, tocmai am scris un articol azi despre oamenii care nu mai visează. Fac un curs de Dream Management și am început să întreb oamenii despre visul lor. Și am observat că în general femeile nu prea au visuri, visează mai mult pentru copiii lor, dar nu prea știu la bărbați. Dacă puteți să m-ajutați să-mi explicați de ce nu aveți niciun vis, mi-ar fi de mare folos.
- De fapt, ar fi un vis, mi-a răspuns. Mi-aș dori o casă la țară, cu curte mare și animale. Dar nu e posibil.
- De ce credeți că nu e posibil?
- Păi băiatul are doar 12 ani, mai este până crește și el, să fie și el pe picioarele lui, soției nu cred că i-ar plăcea la țară, ei îi place să meargă la cumpărături la final de săptămână. Îi place în oraș.
- Păi băiatul mai are 6 ani și merge la facultate. Și puteți în weekend să veniți într-o excursie la oraș, când simțiți nevoia.
- Păi și animalele cu cine le las?
- Vă împrieteniți cu vecinii :)). Poate chiar vă grupați mai mulți prieteni și faceți mai multe case.
- Câți ani credeți că am, după cum arăt, mă întreabă el?
- Vreo cincizeci?
- Am cincizeci și șase (dacă-mi aduc bine aminte), si când o să pot face casa o să fiu cam bătrân, nu mai am atunci atâta putere să am grijă de atâtea animale.
- Eee, pot fi și mai puține. O pisică, un câine, poate câțiva pui. Și mai mult să lucrați în grădină. Știți, știu oameni la pensie care grădinăresc în scop terapeutic. Cred că am citit cândva un studiu despre efectele terapeutice ale grădinăritului. Mai puneți o roșie, un cartof.
- Mda, mi-a zis, nefiind convins.
- Știți, la școala noastră de Dream Management avem o metodă de împlinire a visurilor bazată pe evidențe științifice. Se numește metoda COPIL și e dezvoltată de o psiholoagă care stă în Italia, Mirela Oprea. În fine, ce spune metoda aceasta e că înainte de a vă gândi la obstacolele din calea visului, ar trebui să clarificați bine visul. De exemplu, prin ce zonă ar fi căsuța aceasta.
- Aaaa, știu un loc super. E pe lângă Zalău.
- E aerul curat acolo?
- Da, nu e poluat.
- Și cum arată casa? E mare, mică, curtea ce are plantat, ce animale aveți, cum e parchetul, cum sunt perdelele, cum ați mobilat? Cum e grătarul?
Pe tot parcursul discuției șoferul se mai uitase din când în când la mine, în oglindă, cu scepticism. De data asta s-a uitat cu ochii sclipind, așa cum se aprind luminițele pe stradă de Crăciun. Vedea casa.
- Să zicem că v-ați mutat în casă. E prima zi acolo. Cum vă simțiți?
Și fața i s-a luminat. A zâmbit larg, dar vedeam că pe undeva îi e frică să spună ce bine se simte acolo.
Ne apropiam de finalul cursei, așa că i-am zis rapid ce corespunde fiecărei litere din metoda COPIL. Știți, C vine de la clarificare, adică e important ca la început să vă conectați și cu mintea și cu sufletul cu visul. Să vedeți visul în cele mai mici detalii. Parchetul, ușile, mânerele, grădina. Dar și să vă conectați emoțional cu visul. Să vă vedeți în hamac sub un copac din curte, să inspirați și să simțiți aerul curat de acolo, să vă vedeți în momentul realizării visului sau la 1 an, 2, 5 după realizarea lui, să vedeți cum arată noua dumneavoastră viață cu visul acesta împlinit. Omul zâmbea și mai larg.
Și abia după ce ați mirosit florile din grădină și ați inspirat aerul din curte și ați făcut un grătar cu prietenii și un foc în șemineu, abia apoi vă gândiți și faceți o listă cu obstacole în calea visului. Dar musai în ordinea aceasta. Și apoi vă gândiți la pasul cel mai mic pentru realizarea visului, apoi la prietenii visului dumneavoastră (I vine de la inima bună care vă ajută cu visul) și apoi la liniștea sufletească și la limitele sănătoase.
Dar niciodată nu începeți cu obstacolele. Știți, există studii științifice cu grupuri de control și s-a demonstrat că acei oameni care încep cu obstacolele au mai puține șanse să își împlinească visurile.
Am mai vorbit despre bugetul visului, plan de economisire pentru o casă, despre materialele din care ar construi casa, iar la final omul a spus că nu banii ar fi problema principală, ci celelalte legate de familie.
Ne-am luat rămas bun, i-am urat succes cu visurile și m-am bucurat să văd cum un om care părea amorțit la început de final de cursă, resemnat și fără visuri, avea vocea vie la final de cursă. Am simțit viața pulsând în inima lui cu mai multă putere decât cu 35 de minute înainte. Am simțit puterea visului.
Vineri am fost cu alt șofer de bolt. Tot cincizeci și ceva de ani. Tot doi copii, unul de 26, altul de 22 de ani.
- Și care e visul dumneavoastră? Îl întreb.
- Să am o casă la țară, mi-a răspuns.
- Și când vreți să o aveți?
- Păi momentan l-am ajutat pe copilul mai mare să își cumpere casa lui, acum trebuie să strâng bani să îl ajut și pe cel mic și apoi o să văd de visul meu.
- Și dacă cel mic nu vrea să își cumpere casă? Știți uneori tinerii vor să călătorească, nu vor musai casă.
- Păi atunci o să îi dau și lui câți bani i-am dat lui frate-su și să facă ce-o vrea cu ei. Dar mai am de strâns și momentan mă cam resimt cu oboseala. Ieri m-am dus acasă la prânz și am dormit la amiază.
- Știți, ieri am mers cu un alt șofer la bolt care mi-a zis că are același vis, dar vedea o mulțime de obstacole.
- Aaaa, păi dacă vede așa, nici că-l va împlini. Aici eu stau bine. Când vreau ceva, îmi imaginez și apoi nu știu cum se întâmplă și vin spre mine.
Și mi-a povestit omul apoi cum era tânăr și n-avea o geacă de iarnă. Și își dorea una cu nasturi nu știu de care și fermoar și nu mai știu ce culoare și la un moment dat a fost un accident cu 2 mașini (nu mai țin minte toate detaliile poveștii) și a ajuns la el în mașină o geacă exact ca cea pe care o visase, exact mărimea lui. Care erau șansele? m-a întrebat încântat.
La fel ca primul șofer și acesta mi-a zis că banii nu vor fi un obstacol pentru casa lui de țară, dar planul era bine pus la punct. Șansele ca el să își împlinească visul sunt probabil foarte mari. Speranța mea este ca și primul șofer să mediteze la metoda COPIL versus OCPIL și să devină managerul acestui vis frumos.
Care e visul tău?
Duminică, 25 iunie, de la 10 la 14 te aștept la atelierul meu de Dream Management să faci planul de îndeplinire al visurilor tale, sprijinindu-te pe evidențe științifice.
Cu drag,
Mihaela, Dream Managerul (în devenire) care te conectează cu bucuria.
Despre călătoria mea de Dream Management am mai scris aici și voi tot scrie.
One Comment