Visuri din copilărie ale profesorilor

.

Ador să ascult oamenii povestind despre visurile lor din copilărie sau din prezent. E un mare privilegiu, o bucurie și în același timp o onoare pentru că am oportunitatea de a le oferi resurse care să îi ajute să își împlinească cu mai multă ușurință atât visuri din copilărie care mai sunt relevante, cât și visuri noi, din prezent. . 

Azi m-am gândit să scriu despre ce visau profesorii de la Liceul Teoretic Național în copilărie. Am făcut un atelier de dream management cu ei la final de august 2024, ca parte a pregătirii lor pentru noul an școlar și a fost fantastic să aud povești de viață spuse cu umor și emoție. 

Voi povesti în acest articol scurt despre visuri din copilărie ale profesorilor. 

Multe dintre profesoare au visat să se facă profesoare/ învățătoare/ educatoare în copilărie, inspirate de o profesoară a lor. Altele și-au dorit să se facă cântărețe sau actrițe. Sau Zâna Insectelor. Cineva a visat să fie japoneză. Cineva a visat să fie înconjurată de foarte mulți oameni. Unele persoane au visat să fie medici. Altele să fie scriitoare. Altele să aibă mulți copii, minim 3-4. Mai multe persoane au visat să călătorească în jurul lumii, să descopere oamenii, culturile și tradițiile lor. 

Unele visuri din copilărie sună și așa: 

-să nu supăr oamenii din jurul meu prea tare 

-să ajung în Dubai

-să stau cu bunicii mei

– să nu mă mai bată fratele meu mai mare

-să port tocuri

– să mă machiez

-să am unghii lungi și  super puteri

– să am părul lung

– să am o casă pe plaja

– să știu multe limbi străine

-să rămân la 13 ani

– să fiu invizibilă

– să am o fetiță

– să mă căsătoresc

– să am o păpușă Barbie originală

– să îl pot vedea pe bunicul care avea semipareză și era mereu în pat

– să petrec mai mult timp cu tata

– să nu mai invăț la lumina lumânării

– să nu mai urc pe scări pana la etajul 4 cu o lumânare

-să nu mai umblu mereu cu o lumanare în buzunar

– să am o casă cu grădină 

– să învăț să conduc

– să fiu slabă și înaltă

– să am o cariera în muzică

-să nu mai scoale mama la 6 dimineața să învăț comentarii

– să îmi păstrez prieteniile cu fetele pe de stradă

– să zbor cu avionul

-să am o surioară

-să fiu independentă

– să am succes

– să fiu ajutor pentru ceilalți

– să fiu vindecător

-să ajung în Africa

– să am bunici la țară

– să fiu soprană

– să nu am teamă de caini

– să vizitez Sankt Petersburg

– să descopăr comori

– să locuiesc într-un castel

– să meșteresc cu mâinile

– să fiu primul cavaler femeie pe când aveam 5 ani 

– să fiu pe scenă și să fiu vedetă

-să am mulți prieteni

-să îmi cumpăr păpuși

-să pot să citesc gânduri

– să fiu farmacistă

-să fiu italiancă

– să am bunici drăguți precum aveau alți copii (bunicii mei au fost foaarte reci, nu veneau să mă vadă, nu-mi dădeau bani)

– să fiu veterinar

– să fiu mecanic de locomotivă 

– să fiu arheolog

– să fiu fotomodel 

– să stau acasă și să nu merg  la gradiniță (am urât grădinița, îmi doream să dispară)

– să fiu Sailor Moon

-să fiu singură la părinți (toata copilăria a trebuit sa am grija de frații mai mici și să  fiu responsabilă pentru că sunt cea mai mare)

– să fiu mereu pe drumuri (mă simt extrem de bine pe drum, mă plictisesc repede)

-să port rochii lungi 

-să  mă dau cu ruj roșu care nu se mai ștergea…(era un ruj cu capac verde)

– să am super puteri

– animalele să vorbească

-fratele meu să se transforme într-o soră 

– să am o grădină magică

– să fiu explorator

– să fiu măturător de stradă, inspirat de cartea cu Momo

– să-mi iau lumea-n cap, să fiu homeless, să circul prin toata lumea 

-să ajut oamenii să aibă o greutate optimă după ce bunicul a decedat din cauza greutății

Sunt fascinată de visurile din copilărie și aș putea petrece ani întregi ascultându-le, precum și ascultănd poveștile din spatele lor, nevoile, oamenii care au inspirat acele visuri, contexte sociale, politice și istorice care au născut acest vis. 

Ascultându-i pe profesori povestind despre ele, am avut mai mult gânduri: 

• că ar fi tare interesant să împărtășească și cu copiii din clasele lor acele visuri; să le povestească și lor despre Sailor Moon sau despre lumânarea din buzunar sau despre grădina magică sau despre modul în care și-au dorit să ajute oameni. 
• că atunci când ești profesor ești tare norocos, pentru că îți poți face programa fiind în același timp și profesor și cântăreț și explorator și arheolog și vindecător și medic și artist și actor și măturător de stradă. Și toate aceste visuri trăsnite nu te fac decât un profesor mai creativ, mai jucăuș, mai aproape de copii, mai out of the box și mai memorabil. Meseria de profesor îți dă oportunitatea să integrezi aproape toate visurile din copilărie în ceea ce faci și să ai astfel o carieră mai bogată. 
• că sunt multe visuri uitate și că m-aș bucura ca acei profesori care conștientizează cât de frumoase și importante sunt visurile din copilărie să aloce un timp pentru a vorbi cu copiii la clasă despre visurile lor. Mi-am imaginat cum ar fi o discuție despre visuri la începutul și la finalul unui an școlar. Visuri care să fie scrise în caietul de visuri al fiecărui copil, iar la finalul unui ciclu școlar, copilul să aibă caietul visurilor copilăriei lui, la care să revină ori de câte ori are nevoie la vârsta adultă, căutând scântei ale sale și reaprinzând visuri care îi folosesc și care îi fac viața mai frumoasă și ochii să sclipească. 

Citește și povestea visurilor mele din copilărie aici: Visuri din copilărie

Citește și despre cum ar arăta o țară în care profesorii și-ar împlini visurile aici: O școală în care profesorii și-ar împlini visurile. Și apoi o țară