Bicicleta fermecată- direcții pentru discuții și reflecție

Bicicleta fermecată este cartea pe care am citit-o și copiilor de creșă, de grădiniță, de ciclu primar, dar și gimnazial. Am citit-o și în grupuri cu copii și părinți și în grupuri cu copii și bunici, și în grupuri doar de părinți și în fața a vreo 150 de profesori care studiau pedagogia ca a doua specializare.

În funcție de vârsta copiilor cărora le este citită povestea, de mediul lor de apartenență, de experiențele lor anterioare, discuțiile care pot porni de la carte sunt interminabile.

Pun aici câteva idei, sunt convinsă că veți găsi și altele.

1. Puteți discuta cu copiii despre scrisul de mână. Cartea e scrisă de mâna mea pentru că mi-am dorit să aibă o notă personală, să simtă copiii emoția literelor scrise cu drag, dar imperfecte, să mai fie o bucățică din mine care să ajungă la ei. Și pentru că scrisul de mână dispare tot mai mult din viețile noastre, fiind chiar eliminat din unele state europene sau americane, devine din ce în ce mai rar și valoros. Țin minte că eram în 1998 când profesoara noastră de engleză,  voluntară la Corpul Păcii, ne-a intermediat corespondenta cu niste copii din America. Ei ne-au trimis scrisori scrise la calculator cu font care imita scrisul de mana, noi le-am trimis scrisori scrise de mână. După ce a primit prima mea scrisoare, fata cu care corespondam mi-a scris înapoi să mă întrebe ce font folosesc.  Beneficiile scrisului de mână sunt multiple. Găsiți aici un articol foarte bine documentat pe această temă.  E de citit din scoarță în scoarță. Recomand să încurajați copiii să scrie de mână cât mai mult.

2. În prima pagină a cărții, atunci când Zamfira vede o carte poștală cu o bicicletă, ea nu știe ce este și în mintea ei este un cal de fier cu două roți și coarne de cerb.

Puteți vorbi cu copiii despre faptul că Zamfira nu a văzut niciodată o bicicletă până atunci. Că există copii care nu știu ce e acela ipad, iphone, televizor și nici măcar nu știu ce e aceea o bicicletă, o jucărie, o carte sau o prăjitură de ciocolată.

Așa cum există copii de la oraș care nu știu ce e aceea o căruță, o furcă, o coasă, o sapă etc.  Din păcate există și copii la oraș care nu știu ce e aceea o carte, dar știu ce e un iphone sau o țigară.

Și dacă ne uităm mai departe în lumea largă, vom vedea că există copii care nu au acces la apă potabilă.

Discuția e amplă în funcție de vârsta copiilor cu care discutați. Și este una despre diferențe, despre lumi în care trăim, despre valori, despre etică, despre ceea ce ne separă și ceea ce ne unește.

3. Vizual, puteți discuta cu copiii despre casele din satul Zamfirei. Despre culorile lor, despre acoperișul lor, despre cum sunt dispuse în sat, despre biserica din sat. Și despre ce fac oamenii la biserică.

Sau puteți discuta despre ce e aceea streașina casei, cuvânt prezent in text. Pentru mulți copii este un cuvânt nou. Și discuțiile pot fi în termeni de cum sunt construite casele, de ce au streașină, la ce folosește, ce s-ar întâmpla cu pereții dacă s-ar prelinge apa pe ea. E un amânunt de la care pot porni multe discuții despre case și rațiunile pentru care sunt construite într-un fel sau altul. Copiii pot merge acasă și să observe cum e casa sau blocul unde locuiesc, ce sisteme de scurgere a apei au. Și discuțiile pot continua despre evoluția acestor sisteme.

Puteți discuta și despre acoperișul casei/ blocului/ școlii. Cum e acum, cum era pe vremuri, cum sunt încă unele case acoperite. Cum e un acoperiș de casă ecologică. Puteți merge în Muzeul Satului (în București, în Sibiu, în Pitești) și să observați casele, să vedeți dacă găsiți una care seamănă cu a Zamfirei. Să vă gândiți prin ce regiune o fi satul Zamfirei, care sunt diferețele între case din regiuni ale României.

4. În pagina următoare, în care trec anii și Zamfira tot așteaptă în zadar să vină Moș Crăciun, puteți discuta cu copiii despre faptul că uneori Moș Crăciun nu ajunge peste tot și că și voi împreună ca familie puteți să dăruiți altor copii mai puțin norocoși. Desigur, discuția e în contextul în care mai există sau nu mitul Moșului în familie. Puteți discuta însă despre faptul că unii copii sunt mai puțin norocoși și uneori visele lor nu se împlinesc poate niciodată.

5. Urmatoarea pagină mi-am dorit să fie din punct de vedere vizual o metaforă a timpului.

Mi-am dorit ca un concept foarte abstract precum timpul să poată fi vizualizat într-o ilustrație. Puteți să faceți cu copiii mai mari un exercițiu de imaginație combinat cu matematică. Să îi rugați să estimeze în cât timp a împletit Zamfira fularul din ilustrație. Și să argumenteze răspunsul.

Apoi puteți să luați niște andrele și să îi puneți să împletească ei înșiși o palmă de fular. Și să cronometrați cât a durat pentru fiecare să împletească acele 10 rânduri. Vor constata că la unii a durat mai mult, la alții mai puțin și că estimările matematice trebuie să țină cont și de abilitățile umane. Și asta e în sine o discuție.

Apoi puteți discuta despre complexitatea fularului. Să vedeți dacă cineva a observat faptul că el are un model și că sunt folosite 2 fire de culori diferite și că asta poate crește durata de execuție.

Și mai puteți discuta despre acele porțiuni de fular care nu se vad. La intersectia între dealul verde și cel galben pare a fi o vale, însă ilustrația nu ne spune cât de adâncă este acea vale. Nu știm nici dacă fularul e și dincolo de munte și cât de lung este peste munte. Și acele lucruri pe care nu le știm, influențează răspunsul.

După ce ascultați cum și-a făcut fiecare calculele puteți dezbate cu ei aceste nuanțe, aceste detalii care ne îmbogățesc perspectivele și care ne pot aduce la alte răspunsuri, mai mult sau mai puțin corecte. Important e că ei vor vedea înțelege complexitatea unei situații aparent simplă și că vor vedea că o ilustrație foarte simplă ascunde în ea înțelesuri profunde.

Cu copiii mai mici puteți doar să îi întrebați dacă a durat mult sau puțin să împletească Zamfira acel fular.

6. Dincolo de vizual, la această pagină puteți discuta despre educație financiară. Despre decizia Zamfirei de a munci, de a produce lucruri cu mâinile ei și de a câștiga banii cu care să își cumpere bicicleta dorită.

7. Tot aici, puteți să vă întrebați împreună cu copiii- oare de ce Zamfira a ales să dea banii pe altceva decât pe bicicletă. Pe medicamente pentru cățelul ei, pe cizmele pentru mamaia, pentru acoperișul rupt de furtună.

8. Și tot aici puteți discuta despre faptul că Zamfira cumpăra cărți pentru fratele ei care mergea la școală.

Le-am povestit copiilor din atelierele mele că această poveste e inspirată din viața mămaiei mele care are acum 91 de ani și care n-a mers decât 4 ani la școală. Că pe vremea aceea, fetele stăteau acasă să își crească frații mai mici și să ajute în gospodărie, iar băieții mergeau la școală.

I-am întrebat dacă li se pare că acest lucru era corect.

Unii băieți au răspuns că era corect pentru că fetele trebuie să facă mâncare și curat, iar bărbații să meargă la birou. Le-am explicat că poate și fetele vor să fie medici, aviatori sau oameni de știință și am vorbit cu ei despre șanse egale. Și i-am întrebat cum ar fi fost dacă lucrurile stăteau invers și ei nu aveau șansa de a merge la școală.

Alți băieți mi-au zis că nu era corect că doar băieții mergeau la școală pentru că la școală au teme și e plictisitor și ar fi vrut să stea și băieții acasă ca fetele. Și atunci am discutat despre faptul că școala și educația pe care o primesc ei (erau într-o școala foarte bună) este o oportunitate. Însă uneori când primim  unele lucruri fără să ne luptăm pentru ele, nu le mai apreciem la valoarea lor. Și am făcut cu ei un efort de conștientizare a beneficiilor pe care școala li le oferă.

9.  Tot aici puteți discuta despre un întreg proces. De la lâna care crește pe oaie până la fularul împletit. Care sunt resursele necesare, care e procesul prin care lâna ajunge să fie integrată într-un fular. Ce contribuie la un produs finit: materie primă, unelte, muncă.

Puteți face împreună cu copiii un proces de cercetare inductiv sau deductiv. Să identificați etape precum: tunsul oilor, spălatul lânii, scărmănatul lânii, torsul, rășchiatul, depănatul, împletitul. Sper să am timp să scriu un articol separat despre această parte, pentru că sunt multe de spus și multe direcții pedagogice utile.

10. La pagina următoare, cu copiii de grădiniță puteți discuta despre fructele din livadă, când le culegea Zamfira, cum arată ele coapte sau crude, ce facem cu fructele: dulceață, gem, compot, prăjituri etc. Puteți discuta despre muncile agricole. Ce înseamnă prășitul porumbului, cum se făcea pe vremuri și încă se mai face în unele comunități, cu sapa, și cum se face acum cu prășitoarea. Despre cum cresc cerealele, fructele sau legumele în grădini sau pe câmp. Despre nevoile lor de apă, de soare. Despre cum e munca la câmp, despre buruieni, dăunători și ce alte dificultăți întâmpină la sate cei care cultivă fructe și legume.

În felul acesta e posibil ca mai mulți copii să înțeleagă că frunctele, legumele sau cerealele nu cresc în lădițe sau pungi la supermarket, ci ajung acolo după multă muncă a unor oameni.

Recomand mai ales celor de la oraș să meargă la ferme la care să experimenteze o zi de muncă la câmp. Garantez că veți avea revelații.

11. De asemenea, tot aici, discut cu copiii despre faptul că Zamfira împletea seara la lumina lumânării și nu avea becuri, lustre, spoturi și ce mai avem noi azi. Și discutăm din nou despre diferențe și evoluție. Cu copiii mai mari despre energie electrică, surse și alte tipuri de energie.

12.  Și tot la această pagină discut cu copiii despre cum spăla Zamfira rufe la râu. Le povestesc despre săpunul de casă făcut de bunica. Și îi rog să își imagineze cum haine spălate, ude, sunt mai grele și cum Zamfira mergea cu ele în coș și le punea la uscat pe gard. Îi întreb cum spălăm noi azi rufele. Și discutăm despre cât e de ușor să apăsăm pe un buton și în câteva ore hainele să fie spălate. Și discutăm despre cum am evoluat de la spălatul rufelor la râu la mașina de spălat. Și îi pun să se gândească cât timp am economisit noi având această mașină.

Temă pentru acasă 🙂 puteți să le dați să caute când a fost inventată prima mașină de spălat rufe.

Și discutăm apoi despre toate acele mașini care ne fac viața mai ușoară, mai ales femeilor, care tradițional au avut mai multe munci casnice decât bărbații. Dar, cu copiii mai mari, am discutat și despre faptul că toate aceste mașini au adus împreună cu progresul tehnologic și confortul nostru, poluarea. Și atunci discutăm despre cum am putea să poluăm mai puțin, despre invenții din prezent care ajută la reducerea poluării. Și le explic copiilor că timpul pe care noi îl economisim acum nespălând rufe la râu ca Zamfira ar trebui investit în citit, în studiu în căutarea unor soluții la problema tot mai mare a poluării planetei noastre.

Puteți astfel să discutați cu ei despre tot felul de factori care poluează și să îi încurajați să găsească individual sau în echipe soluții la ele.

13. Următoarea pagină o pune pe Zamfira în oglindă cu Zamfira cea bătrână. Ea este acum bunică sau străbunică și tot împletește, deși nici acum nu a reușit să își cumpere o bicicletă.

E foarte emoționant pentru copii să o vadă pe Zamfira bătrână. Unii chiar mă întreabă în timp ce citesc pentru că nu le vine să creadă. Discuțiile despre bătrânețe sunt fascinante pentru copii, așa cum sunt și cele despre moarte și e necesar să folosim orice oportunitate pentru a vorbi despre ele. Așa cum e necesar să ne depășim fricile noastre.

Cele mai emoționante ateliere cu această carte au fost cele cu copii și bunicii lor. Bunici pe care nimeni nu i-a întrebat vreodată care a fost visul lor din copilărie. Bunici care au trăit o viață cu gândul că trebuie să se sacrifice pentru copii și nepoți. Îmi place această pagină pentru că ea pune față în față două dimensiuni ale aceleiași persoane, dar și două generații diferite. Cartea aceasta e una pe care copiii o privesc drept o aventură și la care adulții plâng.

14.  În pagina următoare am strecurat tot felul de detalii vizuale despre care puteți discuta cu copiii: despre lampa cu gaz care lumina camera, despre soba care încălzea camera, despre covorul țesut sau despre ștergarele cusute de Zamfira și despre oaia care stă în casă cu Zamfira, așa cu stătea și oaia sau cloșca cu pui a bunicii atunci când afară era prea frig în copilăria mea.

Referitor la text, puteți discuta despre generozitate și solidaritate. Despre o mână întinsă atunci când cineva are nevoie.

15. În pagina următoare puteți discuta cu copiii despre opinici. Din ce erau făcute. Care sunt diferențele și asemănările între opinicile de atunci și încălțările de azi. Și clar sunt o mulțime de discutat aici.

De asemenea, puteți vorbi despre faptul că Zamfira nu ieșise niciodată din satul ei. Ce implică faptul de a nu ieși niciodată din comunitatea ta?

16.  Cu ilustrațiile din călătoria Zamfirei fac frecvent exerciții de storytelling cu copiii. Puteți citi aici , aici sau aici  despre atelierele cu copiii și poveștile coapte de ei.

Una dintre ele poate fi folosită și pentru lecții de geografie, istorie sau cultură civică.  Puteți face cu copiii un exercițiu de a identifica toate clădirile prezente în această ilustrație. Să discutați despre țara, orașul în care se află, despre anul în care a fost construită, cât a durat construcția, cine a construit-o, cine a fost arhitectul, ce resurse au fost necesare pentru construcție, cât a costat construcția, cât e de înaltă, ce se întâmplă în acea clădire/ la ce servește.

Apoi puteți discuta despre oameni. Cum arată, cum sunt îmbrăcați, din ce țări par a fi, de ce unii au haine mai groase, alții mai subțiri, cum se cheamă hainele lor. Puteți discuta despre diferențe culturale. Despre diversitate, dar să găsiți și ceea ce ne unește pe noi, toți oamenii.

17. Urmatoarea pagină cu călătoria Zamfirei prin viitor îi fascinează pe copii. Unii întreabă dacă așa va arăta viitorul. Iar eu le spun că nu știu. Că acesta e doar un viitor imaginar. Din imaginația mea și a Andreei, ilustratoarea cărții, și că ei își pot imagina viitorul altfel. Și mai ales îl pot face altfel. Uneori, la finalul atelierului, îi rog pe copii să deseneze o bicicletă din anul 3000 și să îmi explice de ce au desenat-o așa. Le povestesc despre prima bicicletă care era foarte grea pentru că era făcută din lemn și îi invit să observe ilustrația de pe forzațul cărții care prezintă mai multe modele de bicicletă, în evoluția lor.

18.  Finalul poveștii este un moment de reflecție. Am scris cu litere mai mari cuvântul dăruit pentru că surprinde esența cărții.

Cred cu tărie că ceva cât de mic pe care îl dăruim cuiva poate să îi schimbe viața. Și întrebarea e care ar fi fost viața Zamfirei dacă ar fi avut o bicicletă, dacă ar fi ieșit din satul ei, dacă ar fi mers la școală?

Copiii observă în poveste că Zamfira întinerește până la final, iar eu îi întreb mereu de ce. Ei mi-au răspuns că pentru că a făcut sport, pentru că a călătorit în timp, pentru că bicicleta era fermecată, dar și pentru că Zamfira a făcut ceva bun pentru altcineva, iar atunci când faci lucruri bune ți se întâmplă lucuri bune. Iar Zamfirei i s-a împlinit visul din copilărie, iar pentru a se bucura de el a ajuns înapoi în copilărie.

19. La finalul cărții le-am lăsat copiilor o pagină a lor unde să scrie despre călătoria lor cu o bicicletă fermecată. Mereu îi întreb pe unde ar merge ei, și iată ce au răspuns aici. Îi încurajez pe copii să scrie. Să scrie mult. Și pe cei mici să deseneze călătoriile lor cu bicicleta fermecată. Și uneori copiii au nevoie de un caiet special pentru a continua ce au început pe acea pagină.

Această carte e înțeleasă diferit de copiii de creșă, de cei de grădiniță, de cei de școală sau de adulți. Fiecare vede altceva la ea. Ceva ce este înăuntrul lui sau ei. Și de aceea eu cred că e o carte bună și mă bucur că a ieșit din mine spontan, fără să mă gândesc la ea.

E o carte care crește împreună cu copilul și care va fi redescoperită la fiecare vârstă cu alte înțelesuri, cu alte detalii și mai ales cu alte întrebări.

Și cred eu că poate fi o carte care să schimbe viața unor copii, așa cum bicicleta Zamfirei i-ar fi putut schimba viața. Așa că nu ezitați să o dăruiți.

Alte articole despre Bicicleta fermecată:

Tu unde ai călători dacă ai avea o bicicletă fermecată?

Despre frumos și urât și despre ocazia didactică

Atelier de muzică și poveste. Clasicism și biciclete

În burta mamei

O poveste cu copii minunați în Țara Viselor