Povestea unui polonic- idei de activități pentru părinți și profesori

Povestea unui polonic este o poveste de pandemie, scrisă în martie 2020 când ne-am găsit cu toții închiși în case cu copii, cu joburi, cu școală sau grădiniță online, cu ședințe pe zoom, cu frici și cu neliniști.

Pe vremea aceea, băiețelul meu care tocmai împlinise 6 ani și care avea o extraordinară energie neconsumată și nevoie de joacă, ne dădea târcoale pe lângă laptopurile noastre la care încercam să lucrăm. Într-o zi, s-a dus în sertarul cu ustensile de bucătărie, a luat polonicul și s-a transformat în D’Artagnan. En garde, mami, mi-a zis, aplicându-mi câteva polonice peste picioare.

În traducere, joacă-te cu mine, mami.

Degeaba încercam să îi explic faptul că polonicul nu e o spadă. Noua jucărie îl prinsese ca un magnet. Acela a fost momentul când am început să îl întreb ce am mai putea face noi cu polonicul și așa a început povestea.

Uitându-mă în urmă, cred că o mare importanță a avut pentru mine conferința lui Tony Buzan, autorul cărții Arta stăpânirii hărților mentale, organizată la București în martie 2019. Mi-a rămas atunci în minte o imagine care reflecta modul în care creativitatea scade odată cu vârsta, o concluzie a studiilor privind creativitatea.

Dacă îi dăm unui copil de grădiniță un polonic și îl întrebăm în câte moduri îl putem folosi, vom primi o mulțime de răspunsuri, în schimb, dacă punem aceeași întrebare unui adult, e posibil să obținem 1-2 răspunsuri legate de ciorbe.

Excepție fac acei adulți care și-au păstrat copilul anterior, eventual un copil cât mai mic și mai curios. Șanse foarte mari le au cadrele didactice care sunt în contact cu copiii zi de zi, în special educatorii.

Conferința aceea mi-a făcut poftă să citesc mai multe cărți despre creativitate, timp de un an de zile. Așa că atunci când mi-am primit polonicul peste picioare, citisem deja tot felul de cărți și articole științifice despre creativitate și mi s-a activat butonul poveste. Povestea polonicului.

Am făcut această lungă introducere pentru că vreau să vă invit să privim lumea cât mai des prin ochii copilului mic, de grădiniță, să descoperim noi moduri de a folosi un lucru, noi soluții pentru probleme mai vechi, noi moduri de a gândi.

Îmi doresc ca această poveste a polonicului să fie folosită în grădinițe și școli pentru a construi învățare și în cele ce urmează voi schița câteva idei pentru a fi folosite de către educatori, învățători și de părinți. Unele idei sunt exemplificate cu fotografii de la cadrele didactice care au lucrat deja cu cartea, cărora le mulțumesc pentru că au împărtășit cu mine munca lor. Voi mai actualiza articolul pe măsură ce primesc noi materiale.

Forzațul cărții cu foarte multe ustensile de bucătărie poate folosi în mai multe moduri, în funcție de vârsta copiilor.

Pot fi denumite obiectele (în echipe, pe perechi). Vom vedea ce ustensile identifică fiecare echipă, care sunt ustensilele necunoscute, la ce folosesc ele. Putem boteza acele ustensile cărora nimeni nu le cunoaște denumirea. Cu copiii mai mari, putem discuta când au fost inventate anumite ustensile, care a fost nevoia oamenilor și construi o mini lecție de istorie pornind de la ustensilele de bucătărie.

De asemenea, putem discuta cu copiii de orice vârstă despre materialele din care sunt realizate aceste ustensile. Pun aici câteva întrebări care să ghideze discuția care poate fi mai simplă sau mai amplă în funcție de vărsta copiilor: ce este, la ce folosește, din ce material e făcută, de ce e făcută din acest material și nu altul, cine a inventat-o, când a fost inventată, cum se numește, ce alt nume ar putea avea.

Tot cu ustensilele de bucătărie putem face concerte și bate ritmuri la ora de muzică. Aici mi se duce gândul la Ana Maria Rusu și hârtia ei de copt cu care împrietenește copiii cu muzica clasică, sunt convinsă că ar putea face nemaipomenite concerte cu polonice, linguri și furculițe. Puteți încuraja copiii să găsească o denumire pentru orchestra lor proaspăt înființată. Pentru inspirație, las aici link și la pagina Anei, Mai multă educație muzicală în școli. Poate într-o zi voi face și o poveste a foii de copt, pasionată de muzică clasică.

Sau putem juca jocuri de memorie după ce avem o listă a instrumentelor.

Pentru cei care nu cunosc acest joc de memorie, el se joacă astfel. Copiii stau așezați în cerc pentru a se vedea între ei,  sau într-o formulă care să permită acest lucru, un copil începe jocul spunând denumirea unei ustensile de bucătărie, de exemplu, polonic. Urmează apoi al doilea copil care va spune cuvântul anterior și va adăuga un alt cuvânt, polonic și lingură. Al treilea copil le va spune pe primele două și va adăuga un nou cuvânt, și tot așa.

Povestea lui Polonic este și o oportunitate de a învăța geografie. Puteți folosi google maps pentru a căuta localitatea Gura Șuții, pentru a vă plimba puțin prin ea folosind funcția street view, dar și imaginând călătorii ale Polonicului din Gura Șuții în alte localități.

Copiii școlari pot să caute informații despre Euridice, al cărei nume îl poartă pisica, prietena lui Polonic.

O activitate pe care mi-aș dori să o văd în școli și grădinițe ar fi o excursie în pădure pe urmele lui Polonic, observând urzici sau alte plante, furnici sau alte insecte, în funcție de sezonul în care are loc excursia. M-aș bucura să-i văd pe copii căutând în pădure alte personaje cu care să se întâlnească polonic.

De asemenea, sper ca pe undeva, printr-o școală să se gătească și o mâncare de urzici cu mămăligă și să se servească cu polonicul. Mie îmi lasă gura apă.

Tot la capitolul culinare, am introdus în poveste pe lângă diverse supe, mâncarea mea preferată din copilărie, coaja de mămăligă de pe fundul ceaunului golit de mămăligă și umplut cu lapte. Îmi amintesc cu emoție cum scotea mămaia mămăliga pe un fund de lemn, turna apoi în același ceaun laptele de la caprele ei, care fierbea pe plită și căruia îi luam spuma, iar după ce mâncam laptele cu mămăligă, ne adunam toți nepoții cu câte o lingură să mâncăm rasul din ceaun. Adică acea coajă muiată în lapte.

Dacă n-ați încercat până acum, nu știți ce pierdeți. Dacă încercați, aștept fotografii :).

Pentru că suntem în zona culinară, un alt tip de activitate poate fi aceea de inventat rețete.

De exemplu, copiii pot avea ca proiect să scrie o rețetă pentru fericire, în general. Sau una pentru fericirea  lui Polonic.

Foarte atractivă pentru copii este șinșila pe care vă invităm să o descoperiți împreună cu copiii. În funcție de vârsta lor pot fi gândite activități care să îi stimuleze pe copii să afle informații despre șinșile, despre modul lor de viață, habitat, despre alimentele cu care se hrănesc etc.

O pistă bună pentru discuții cu copiii mai mari este legată de hainele făcute din blănuri de animale și despre ecologie și respectul față de animale.

Tot la curtea regală avem o oportunitate pentru a discuta despre risipa de mâncare și grija pentru resurse.

De asemenea, m-aș bucura ca modul în care este condusă discuția cu copiii să fie cu întrebări bine puse. De exemplu, deși am citit povestea cu mulți copii și cadre didactice, până acum nu am văzut atinsă următoarea temă. Dacă regina era ecologistă, oare aducerea Polonicului la casa regală și folosirea lui la servirea mâncării regale, servește ecologismului reginei? Ce s-a întâmplat cu șinșila rămasă în pădure fără prietenul ei polonic? Sunt noi piste pe care copiii pot construi noi povești, trambuline pentru imaginația lor.

Lingura oratoare și discursurile ei sunt o oportunitate pentru a discuta cu copiii ce este acela un discurs, cine ține discursuri, cum se construiește un discurs, care este scopul unui discurs. În funcție de vârsta copiilor, puteți viziona cu aceștia discursuri celebre.

Unul dintre discursurile mele preferate este cel al Melaniei Medeleanu, despre cum și-a găsit vocea. M-aș bucura să fie vizionat în multe școli. Îl găsiți aici.

Pentru orele de limba română, când se lucrează la sinonime, o activitate pentru copii poate fi aceea de a găsi cuvinte cu același înțeles pentru diverse cuvinte din poveste, precum: amici, capricii, bucate, culcuș, frică, voinic, rost, zâmbitor, se hlizi, rosti, sărmanul, vietate, tâlhari, pricep, folositor, strachină, captiv, blide.

Puteți observa dacă sunt cuvinte necunoscute cărora copiii le ghicesc sensul din poveste.

De asemenea, puteți să descoperiți sensul și originea unor expresii precum: a avea ac de cojocul cuiva, a veni de hac, în toiul nopții, se mută munții, de-o șchioapă.

Șchioapa poate fi și o oportunitate de discuție despre instrumentele de măsură și evoluția acestora.

Polonicul poate fi folosit și la orele de dezvoltare personală. Copiii pot să vorbească despre nevoia lui polonic de a face ce îi place, pot să discute despre activitățile care le fac lor plăcere, despre călătoria lui polonic și ceea ce descoperă el despre sine, precum și despre experiențe de viață în care au aflat lucruri pe care nu le știau despre ei, așa cum polonicul a descoperit că e voinic sau protector cu alte ființe, despre prietenie și valoarea ei pentru fiecare copil, despre ce înseamnă să fii un prieten bun, despre ceea ce le aduce lor sens, despre momente în care s-au simțit de ajutor pentru cineva.

Pentru că îmi doresc să vă inspire și cadrele didactice, pun aici și câteva activități de la profesorii care au lucrat deja cu cartea la clasă.

Simina Neo, educatoare la grădinița cu program normal nr. 19 din Timișoara a lucrat cu copiii de grupa mare, de 5-6 ani, realizând o mulțime de activități. Pe lângă audiția poveștii și explicarea cuvintelor noi, Simina a citit cu copiii descrierile de la finalul cărții cu autoarea și ilustratoarea și au avut bucuria să descopere că și ele sunt oameni reali. Au discutat despre copertă, editură, titlu, au recapitulat emoțiile pe care le-au învățat deja, au desenat polonice care purtau emoția lor din momentul citirii poveștii, așa că a rezultat o galerie cu polonice fericite. De asemenea, au pregătit popcorn pe care l-au împărțit apoi cu polonicul. De asemenea, fiecare copil a găsit câte o întrebuințare pentru polonic.

Alexandra Turtoi, cadru didactic la Școala gimnazială numărul 79 din București a lucrat cu copiii de clasa pregătitoare pentru care a construit experiențe de învățare.

A adus mai multe ustensile de bucătărie care se regăsesc sau nu în carte și au discutat despre cum, unde și când se folosesc aceste ustensile  (dăm merele, brânza etc prin răzătoare, încălzim apa, laptele în ibric, strecurăm florile de ceai cu strecurătoarea etc).

De asemenea, Alexandra a scanat ilustratiile cărții și le-a printat apoi, realizând o activitate de reconstruire a poveștii din imagini, cu atenție la axa timpului și la momentele în care s-a desfășurat fiecare acțiune. A testat astfel atenția copiilor în timpul citirii, memoria și logica.

Mihaela Mirela Șerban, cadru didactic la Liceul Antim Ivireanu din București,  clasa întâi a folosit polonicul la ora de comunicare în limba română și a realizat activitatea povești sub lupă. 

Copiii au căutat prin carte cuvinte care conțin litera o pe care o învățau atunci, transformându-se în detectivi de litere și cuvinte. Au scris apoi în caiete cuvintele găsite și au formulat propoziții cu acestea.

Mi-a plăcut mult ideea de a căuta cu lupa cuvintele, am simțit că fiecare cuvânt este o comoară, că e căutat cu și mai mare atenție și că activitatea detectivilor primește importanța cuvenită. Cred că lupa ar trebui să existe lângă penarul copiilor.

Tot la orele de limba română, eventual combinate cu cele de artă, copiii Mihaelei au desenat prietenii polonicului. Desenul de mai jos merge mai departe, folosind benzile desenate pentru a crea dialog între prieteni.

Ofelia Pulpan, învățătoare la școala numărul 3 din Vaslui a provocat copiii de clasa a doua să ilustreze scena preferată din carte. M-am bucurat să îl văd pe Polonic în ipostaze noi, cu alți prieteni. Îmi pare rău că nu pot pune aici toate cele 28 de desene ale copiilor. Sunt extraordinare toate.

Florina Zecheru, învățătoare la Constanța a provocat copiii  de clasa a doua să descopere și alte personaje din bucătărie și să scrie poveștile lor. Așa au apărut noi povești cu lingurița dansatoare, cu paiul bucuros, cu răzătoarea fericită sau cu briceagul curajos.

Anca Flavia Roșu, învățătoare la școala din Rediu județul Vaslui, a lucrat cu copiii de clasa a treia și a patra (predare simultană) provenind din medii dezavantajate și a făcut magie.

Aici e un film unde avem combinată citirea pe roluri, ilustrația scenelor din carte, dar și folosirea tehnologiei pentru a transforma o ilustrație simplă într-o animație. Aplicația folosită de copiii de la Rediu se numește Chatter kid și o puteți folosi și voi pentru a da viață personajelor din cărți folosind vocea copiilor care citesc poveștile.

Voi completa aici cu exemple ale altor cadre didactice, pe măsură ce primesc mesaje.

Publicarea cărții este parte a unui proiect editorial co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național, Ediția de poezie, 2021.

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Cover photo- Alexandra Turtoi