Băiețelul care se putea mușca de nas

Băiețelul care se putea mușca de nas (Editura Arthur, Alex Moldovan cu ilustrații de Irina Georgescu) este una dintre cărțile ilustrate preferate de mine din mai multe motive:

-autorul e haios; numai dacă te uiți la freza lui care se schimbă adesea pentru fani, îți dai seama că  omul nu poate scrie decât cărți faine; mai mult decât atât, se mai și laudă că a ramas la vârsta copiilor, că n-a reușit să crească prea mult și că asta îl ajută să scrie pentru copii.

-pe lângă faptul că e haios, mai e și deștept; vă recomand să citiți acest interviu cu el aici să îl cunoașteți mai bine.

-pe lângă faptul că e haios și deștept, am împărțit cu el o salată de vinete și o bucată de masă de la Green Hours și mi-au plăcut glumele lui; adică e deștept și în carne și oase, nu doar în scris.

-ilustrațiile sunt superbe, chiar dacă nu o cunosc pe ilustratoare; semn că nu e musai să cunosc personal omul ca să îmi placă ce face.

-povestea e scrisă cu mintea și sufletul la copil, la perspectiva lui și cu atenție la emoțiile lui.

-este o carte care face dreptate tuturor copiilor obligați de părinți să spună poezia vecinei de la etajul 5 pentru a vedea ea ce copil deștept are mama/ tata;

-pentru că de fiecare dată când o citesc, îi provoc pe copii să se muște de nas și cam până pe la 10 ani chiar încearcă.

-pentru că după ce am citit-o prima dată, am încercat și eu să mă mușc de nas; le-am explicat copiilor că asta înseamnă că e o poveste foarte bine scrisă, că e credibilă și în același timp incredibilă.

-pentru că după ce copiii constată că e imposibil să te muști de nas, acceptă provocarea de a căuta soluții pentru a se putea mușca de nas și devin extrem de creativi;

-pentru că pot să filosofez cu copiii pornind de la un exemplu precum acesta: dacă îmi fac o extensie la nas din plastilină atât de lungă încât să o pot mușca, pot să spun că am reușit să mă mușc de nas?

Pe scurt, cartea este despre un băiețel care avea o super-putere: aceea de a se mușca de nas. După ce l-au plimbat la medici, la teste, l-au cântărit, măsurat și l-au retestat, părinții au decis că întreaga lume trebuie să afle despre talentul copilului și l-au pus să facă o demonstrație în piața mare cu televiziuni, primar, popor și vedete.  Previzibil, băiețelul nu s-a mușcat de nas, iar mulțimea l-a huiduit și a aruncat cu obiecte în el. Nu vă mai spun finalul, să descoperiți ceva nou citind cartea :).

Pun câteva fotografii semi-convingătoare :). Vă convingeți că e o carte minunată doar după ce o cumpărați.

Am ales această carte pentru a deschide anul școlar la Romanian Gifted School. Alegerea nu e întâmplătoare. Începutul anului este unul destinat cunoașterii de sine și cunoașterii reciproce. Prima temă pe care lucrăm cu copiii în primele 6 săptămâni în sistemul IB în școală este Who we are. Am folosit cartea pentru a vorbi despre ce avem fiecare special, despre ce puteri și calități are fiecare, pentru a ne cunoaște reciproc. Am sărbătorit unicitatea fiecăruia dintre noi și am simțit cum faptul că am împărtășit despre cine suntem individual a creat niște fire cu conexiuni invizibile pentru cine suntem împreună. Cu fiecare întâlnire cu copiii, îmi doresc să îi simt cum înfloresc fiecare în parte, dar și cum își întind ramurile și frunzele către ceilalți.

Am citit cartea aceasta cu 3 serii de copii de la 6 la 12 ani.  La cei de 8-10 ani și 10-12 ani am citit-o cu o mică scenetă atașată. Am avut un voluntar în rolul principal, pe care l-am avertizat că mini-sceneta e cu huiduieli și lucruri aruncate în ei. Voluntarii au înțeles rolul și și l-au asumat.

Am avut voluntari pentru fiecare personaj din carte: părinții, primarul, vedetele etc.

Am putut apoi să discutăm pe îndelete și despre emoții.

Cartea se citește în mai puțin de 10 minute, dar e material de discuție și de realizat activități cu copiii pentru câteva ore, în funcție de scopul pe care îl avem.

Cea mai mare calitate a cărții este aceea că face dreptate copilului. Că îi dă voce și putere. Că transmite un mesaj clar și răspicat, mai ales nouă părinților.