Poem despre visuri și oameni

Unii oameni visează cum respiră,
Alții respiră și uită să mai viseze.
Unii oameni respiră abia cand au împlinit un vis
Până atunci au alergat cu sufletul la gură după el.
Unii oameni respiră și visează,
Visează și respiră.
Alții inspiră visele altora și expiră frustrare.
Unii oameni inspiră praf de visuri
Și numără până la 5 pe expirație.
Alții țin visul în plamani 15 secunde
Și îl expira câte puțin în alte 15.
Unii oameni nu mai respiră când îi văd pe alții visând.
Se ghemuiesc într-un colț de vis pierdut
Cu respirația tăiată.
Și își amintesc de visurile pe care le-au inspirat
Odată,
Cândva,
Pe când erau copii
Și era liber la visare
Pentru toata lumea.
Acum pare că numai unii pot să respire.
Așa cum numai unii pot să viseze.
Iar unii nu pot nici să respire, nici să viseze.
Unii oameni nu știu că respiră.
Așa cum nu știu nici că visează.
Unii oameni nu știu cum se respiră corect,
Așa cum nu știu nici cum se visează măreț.
Unii oameni visează regulamentar,
Pana la marginea strazii.
Nu trec niciodată străzile
Pentru ca li se oprește respirația în timp ce așteaptă
Să se facă verde la semafor
Fără să știe că nu disting culorile.
Unii oameni inspiră frică
Și expiră spaimă.
Cu frică nu intră nicio moleculă de vis în plămânii lor.
Și uneori fac pneumonie.
Sau mai multe pneumonii
Una dupa alta.
Alți oameni inspiră fum de tigara
Mentolata sau cu aromă de portocale și de visuri
Și expiră lacrimi de visuri pierdute.
Alți oameni visează doar în somn
În timp ce sforăie,
Iar când ajung în fața celui mai frumos vis
Li se oprește respirația
Sau fac o mica apnee în somn.
Visurile nu sunt prietene cu apneea.
Nici cu somnul.
Cele mai frumoase visuri sunt cele care ne trezesc
Din amortirea în care am stat ani de-a randul.
Și ne trimit în lume
Să ne căutam pe noi,
Cei sau cele care avem toate darurile
Ca sa implinim acele visuri.
Cei sau cele care existăm și nu existăm în același timp.
Unii oameni inspiră visuri pe gura
Și apoi îi doare-n gat.
Și ronțăie o cutie de propolis cu miere în 2 zile
Pentru a scapa de visul care le chinuie cerul gurii.
Alții inspiră visuri din tufe de liliac alb înflorit
Și se țin de nas ca și cum ar vrea să nu mai expire niciodată.
Apoi dau drumul la câte o nară
Și visul se duce înapoi în liliac
Până la următorul trecător
Care va îndrăzni să-și bage nasul
În tufa plină de flori
Și să viseze.
Unii oameni nu apucă să respire
În timp ce-i ceartă pe alții pentru indrazneala lor de a visa.
Unii oameni respiră trăgând din trabuc în timp ce-ti spun ca visul tău e imposibil
Sau că tu nu ești în stare să-l implinesti.
Unii oameni respiră.
Alții respiră
Și visează.
/
Cu drag,
Mihaela, Dream Managerul care te conectează cu Bucuria



Leave a Reply