Poem despre visuri și oameni

Unii oameni visează cum respiră, 

Alții respiră și uită să mai viseze.

Unii oameni respiră abia cand au împlinit un vis

Până atunci au alergat cu sufletul la gură după el.

Unii oameni respiră și visează, 

Visează și respiră.

Alții inspiră visele altora și expiră frustrare. 

Unii oameni inspiră praf de visuri

Și numără până la 5 pe expirație. 

Alții țin visul în plamani 15 secunde 

Și îl expira câte puțin în alte 15. 

Unii oameni nu mai respiră când îi văd pe alții visând.

Se ghemuiesc într-un colț de vis pierdut

Cu respirația tăiată. 

Și își amintesc de visurile pe care le-au inspirat

Odată,

Cândva,

Pe când erau copii

Și era liber la visare 

Pentru toata lumea.

Acum pare că numai unii pot să respire.

Așa cum numai unii pot să viseze. 

Iar unii nu pot nici să respire, nici să viseze. 

Unii oameni nu știu că respiră.

Așa cum nu știu nici că visează. 

Unii oameni nu știu cum se respiră corect,

Așa cum nu știu nici cum se visează măreț.

Unii oameni visează regulamentar,

Pana la marginea strazii. 

Nu trec niciodată străzile 

Pentru ca li se oprește respirația în timp ce așteaptă 

Să se facă verde la semafor

Fără să știe că nu disting culorile. 

Unii oameni inspiră frică 

Și expiră spaimă.

Cu frică nu intră nicio moleculă de vis în plămânii lor.

Și uneori fac pneumonie.

Sau mai multe pneumonii 

Una dupa alta.

Alți oameni inspiră fum de tigara 

Mentolata sau cu aromă de portocale și de visuri

Și expiră lacrimi de visuri pierdute.

Alți oameni visează doar în somn

În timp ce sforăie,

Iar când ajung în fața celui mai frumos vis 

Li se oprește respirația

Sau fac o mica apnee în somn. 

Visurile nu sunt prietene cu apneea.

Nici cu somnul.

Cele mai frumoase visuri sunt cele care ne trezesc

Din amortirea în care am stat ani de-a randul. 

Și ne trimit în lume 

Să ne căutam pe noi,

Cei sau cele care avem toate darurile 

Ca sa implinim acele visuri.

Cei sau cele care existăm și nu existăm în același timp.

Unii oameni inspiră visuri pe gura 

Și apoi îi doare-n gat. 

Și ronțăie o cutie de propolis cu miere în 2 zile

Pentru a scapa de visul care le chinuie cerul gurii.

Alții inspiră visuri din tufe de liliac alb înflorit

Și se țin de nas ca și cum ar vrea să nu mai expire niciodată.

Apoi dau drumul la câte o nară

Și visul se duce înapoi în liliac 

Până la următorul trecător

Care va îndrăzni să-și bage nasul 

În tufa plină de flori

Și să viseze.

Unii oameni nu apucă să respire

În timp ce-i ceartă pe alții pentru indrazneala lor de a visa.

Unii oameni respiră trăgând din trabuc în timp ce-ti spun ca visul tău e imposibil

Sau că tu nu ești în stare să-l implinesti.

Unii oameni respiră.

Alții respiră

Și visează.

/

Cu drag,

Mihaela, Dream Managerul care te conectează cu Bucuria