Tatăl– nu doar un suport de telecomandă sau un maimuțoi pentru copii

„TÁTĂ, tați, s. m. 1. Bărbat care are copii; nume pe care i-l dau acestui bărbat copiii săi când i se adresează sau când vorbesc despre el ori pe care și-l dă el însuși când vorbește cu copiii săi; taică, părinte, tătân, babacă. ” – DEX ’09

Acum cinci ani nici nu mă gândeam la căsătorie. Acum sunt căsătorit de doi ani cu o femeie minunată și avem o fetiță ce trebuie să împlinească șase luni. Timpul nu a trecut repede. Timpul a trecut foarte repede.

Nu te-ai gândi că un tătic poate alăpta, dar poate ajuta, poate oferi sprijin și poate face orice altceva pentru a-i face mămicii viața mai ușoară.

Legat de alăptare, totul a început cu pregătirea din timpul sarcinii. Împreună cu soția mea ne-am documentat despre ce urma să se întâmple. De multe ori primeam mesaje din partea ei cu linkuri de articole, când ajungeam acasă de la serviciu, unele discuții mergeau în această direcție. În acest fel ne pregăteam. În tot acest timp, știam că bărbat fiind nu prea pot ajuta la partea cu alăptarea. În cazul în care nu ar fi putut să alăpteze și ar fi urmat să-i dăm fetiței noastre lapte praf, puteam să o ajut cot la cot:

Din experiență, pot spune ce a funcționat pentru noi, cum poate ajuta un tătic si cum poate el sprijini alăptarea:

• Împreună – pe cât de mult posibil am încercat să fiu alături de soția mea deoarece fetița nu era a mamei, ci era fata noastră. La acest punct pot spune că: am discutat înainte de sarcină despre ce va urma … Cireașa de pe tort: cât a fost în maternitate Monica, am stat alături de ea. Când s-au terminat orele de vizitare și toți vizitatorii plecau acasă, Monica mi-a cerut să stau. Am spus că stau până mă vor da afara. Nu s-a întâmplat asta. Timp de trei nopți, cât a stat și Monica în spital, am stat alături de ea, am dormit alături de ea, în același pat (în camera mai era o vecină de salon).
• Ridicare și menținere moral – au fost momente în care Monica a fost foarte obosită, nedormită și extenuată. Momentul cel mai intens a fost tot în maternitate. Vroia să alăpteze. Nu vroia să-i dea lapte praf. Fiindcă nu avea lapte, după cum spuneau asistentele, am fost nevoiți să-i dăm lapte praf. Imaginați-vă cum se simțea soția mea. În acele momente am încercat să o încurajez, să o fac să înțeleagă că este doar un pas scurt, este necesar și că vom ajunge acasă, va avea lapte și fata noastră va fi hrănită la sân.
• Susținere și rezolvarea dificultăților – au apărut dificutăți. Tot timpul apar. Important este să trecem peste ele. După ce Monica și fata noastră s-au întors de la maternitate, mânca de la un sân, dar începea să plângă când era pusă la celălalt. Monicăi îi era frică că nu va putea alăpta corect, că nu avea destul lapte, că va avea un sân mai mic decât celălalt. Discutând, am ajuns la concluzia că există cineva care ar putea să analizeze cum alăptează: consultantul în alăptare. Am căutat pe internet și pe Bacău am găsit un singur nume: Ștefana Bosoancă. Am avut noroc că am cunoscut-o pe Ștefana la un curs de puericultură și aveam numărul ei. Monica a sunat-o și Ștefana a venit din Moinești special pentru ea, la domiciliu. Cu ajutorul ei, Monica a primit câteva sfaturi de cum să o poziționeze mai bine pe fata noastra la sân, cum să o alăpteze mai bine și alte răspunsuri la întrebări pe care le aveam. Uite așa, cu ajutorul unui expert, poți preveni diferite probleme și complicații.
• Încurajarea alăptării – știu că la început i-a fost greu Monicăi să se oprească acolo unde este când considera că îi e foame fetiței noastre și să o alăpteze și căuta să se retragă acolo unde o văd mai puțini ochi. Am încurajat-o să nu ia în considerare “ce spune lumea…” sau cum o privesc. Nevoia fetei noastre este mai importantă. Nu de alta, dar nici “lumea” nu se ascunde într-un tufiș în parc când mănâncă o înghețată. De ce ar fi diferit pentru fata noastra?
• Ajutor practic – înainte de a se naște Ștefania, am vrut să pot să o ajut pe Monica aproape în toate lucrurile ce le avea ea de făcut. Să nu-mi fie frică să fiu lăsat cu fata mea că nu știu ce și cum am de făcut. Pentru aceasta, înainte de naștere am participat alături de Monica la un curs de puericultură susținut de Ștefana (v-am mai spus de ea mai sus). În timpul acelui curs am dat “nas în nas” cu schimbatul unui scutec – pe o păpușă, ce-i drept. În plus, am învățat practic cum se schimbă, cum se spală, cum se ține copilul ca să râgâie. A fost o experiență interesantă și foarte utilă. În maternitate, am pus o mulțime de întrebări asistentelor. De la ele am învățat cum se ține un copil, cum îi schimbi poziția când îl ții. Apoi, când urmează să plecăm de acasă o schimb și eu pe fata noastră de haine și de scutece, asta după ce pregătește Monica hăinuțele – domeniul ei.
• Timp împreună – cam când nu sunt la serviciu, încerc să petrec tot timpul cu soția și cu fata mea. Chiar dacă stăm acasă sau plecăm la plimbare, este important pentru mine să petrecem timp împreună. Pe lângă acestea, știm că monotonia te poate face să “îți iei cămpii”. Astfel, facem ce ne place nouă destul de mult: să călătorim. Cât a fost Monica însărcinată am fost plecați prin Italia (luna a șasea), la mare (luna a 3-a), Iași (luna a 7-a), Piatra Neamt (luna a 8-a) și Slănic Moldova (cu doua săptămâni înainte de naștere). De când Ștefania este cu noi, am fost plecați la pădure (a dormit cu noi în cort), am fost plecați un weekend în Cluj și am fost la nuntă la Piatra Neamț. Ne place să călătorim și am descoperit că și fetiței îi place.

Într-un final, este alegerea bărbatului ce vrea să fie: “tătic” doar cu numele sau chiar vrea să fie tătic, să se implice, să caute să transmită cât mai multe din părțile pozitive ale personalității lui și să fie cu adevărat o familie.

Alin

Sursa foto- aici

Citește și Tatăl statistic și tatăl din viața noastră