Nu e nevoie de o recompensă imediată pentru orice experiență de viață- Adrian (14 ani)
Voi începe prin a spune că am avut foarte mari emoții atunci când am răspuns prezent provocării de a lua acest interviu. Am avut o tonă de sentimente amestecate: pe de o parte sentimente de teamă pentru că nu mai intervievasem niciodată pe cineva și deci nu știam la ce să mă aștept și cum să fac, iar pe de alta sentimente de bucurie și nerăbdare pentru că urma să cunosc un copil, un om frumos care a ales să își petreacă vacanța de vară făcând voluntariat și asumându-și responsabilități de “oameni mari” în pofida vârstei fragede. Știam deja despre Adrian Eduard că are 14 ani și că este elev în clasa a opta la școala Helikon din Călărași, iar ceea ce aveam să aflu despre el pe parcursul interviului avea să-mi dea speranța că viitorul va fi cel puțin mai frumos dacă nu mai bun.
Ceea ce m-a impresionat de la bun început a fost faptul că interviul nostru a avut loc chiar de ziua lui și deși ar fi putut să amâne, totuși a preferat să răspundă “tirului” meu de întrebări și a făcut-o într-un mod profesionist și dând dovadă de foarte multă maturitate și claritate în gândire.
Adrian se consideră un team-player și o persoană care poate muta munții din loc prin perseverența și entuziasmul de care dă dovadă în tot ceea ce face. Spune despre sine că e emotiv (orice spirit artistic trăiește emoțiile la cote mai înalte decât ceilalți aș spune eu), uneori pripit și usor influențabil. La cei 14 ani ai săi are însă destul timp să lucreze la acest capitol. Este pasionat de dans și coregrafie, încă de la grădiniță dupa spusele sale, iar visul său este sa devină instructor de zumba și să își deschidă propria școala prin intermediul căreia să atingă cele mai înalte culmi ale succesului atât ca dansator cât și ca antrenor. Îl întreb despre concursurile și realizările sale în domeniu și simt cum se deschide ca o floare. Se simte de la o poștă că îi place ceea ce face.“Cea mai mare realizare a mea a fost să ajung să dansez pe scenă cu câțiva dintre cei mai cunoscuți instructori de Zumba din lume: Pedro Camacho, Mo Diakite, Gina Grant & Dahrio Wonder, The Brutez și bineînșeles alături de Flavourz Crew, echipa formată din cei mai cunoscuți instructori din România. Chiar am participat alături de câțiva dintre ei la evenimente cu strângere de fonduri pentru scopuri caritabile.
Continuând pe idea de dans și activități artistice, e de părere că educația așa cum se face ea în România pune foarte mult accent pe acumularea de cunoștințe teoretice și prea puțin pe dezvoltarea creativității. Întrebat cum ar arăta școala perfectă, Adrian răspunde fără ezitare: “Ore de curs interactive, așa cum avem noi la Helikon, pauze un pic mai lungi în care să ne putem destinde, într-adevăr, deoarece volumul de informații din timpul orelor ne scade treptat nivelul de concentrare. Pe mine dansul sau chiar și numai muzica mă încarcă cu energie și astfel pot relua lecțiile. Mi-ar fi plăcut mai mult timp alocat activităților artistice la școală”.
Nu a uitat nici o clipă nici de propriul său instructor de dans, Ionuț Iordache, care l-a susținut și îl susține în continuare necondiționat în pasiunea sa și față de care are numai sentimente de recunoștință și admirație. Acesta este modelul său în viață.
Tot pasiunea pentru dans l-a împins și către voluntariat…Din prea plinul sufletului său sensibil a vrut să împărtășească și copiilor de la Club, în special celor de la Centrul de plasament S.E.R.A. „Ei sunt cei care m-au motivat să vin în fiecare zi la activități și să înțeleg că eu trebuie să lupt pentru visul meu. Îmi propun ca și peste ani să ajut cât pot pe cei defavorizați macar prin bucuria pe care o eman de fiecare dată când sunt pe scena și să îi fac pe ceilalți să zâmbească și să uite de necazuri” afirmă Adrian.
Am vrut să aflu de ce face ceea ce face, de ce voluntariat și nu o plimbare cu prietenii în parc și am primit un răspuns care trebuie să recunosc m-a uns pe suflet. Dacă ar gândi toată lumea precum acest copil inocent chiar că am trăi într-o lume mult mai bună. “Nu ai neapărată nevoie de un lucru palpabil pe care să îl câștigi din fiecare experiență pe care o trăiești. Voluntariatul, deși nu îți oferă bani sau recompense materiale, îți oferă un lucru mai prețios decât atât: dezvoltare, pentru că gândești atlfel, simți altfel, acționezi altfel după o astfel de experiență. Voluntariatul pentru mine reprezintă o cale de a mă cunoaște mai bine și de a-mi dezvolta atât capacitatea emoțională cât și cea intelectuală. Mulți tratează cu indiferența acest lucru, pentru că sunt obișnuiți ca totul să li se ofere cum și cand vor. Sau dacă ei fac ceva, vor și o recompensa imediata: “fac asta în schimbul a x, un anumit lucru”. Eu nu am fost nici obisnuit nici crescut astfel. M-am schimbat mult în perioada aceasta și am avut parte de o experiență inedită. Îi incurajez pe toți să facă măcar o dată în viață voluntariat.”
In finalul interviului l-am intrebat ce sperante are pentru viitor. “Mi-as dori ca artistii sa fie intr-adevar apreciați in tara aceasta. Ma refer si la o mai mare recunoastere a talentului si meritelor acestora dar si sa castige asa cum castiga artistii din afara.”
Voi cunoașteți copii deosebiți? Spuneți-ne povestea lor! Am vrea să-i cunoaștem și să arătăm lumii întregi care sunt oamenii cu adevărat valoroși cu care trebuie să ne mândrim. În orice pădure mai există și uscăciuni dar noi credem că acestea sunt excepția nu regula.
Cu mult drag,
Ema, Hai sa citim in limba engleza
P.S. Pe noi ne interesează oamenii, care îndiferent de vârstă, educație etc încearcă zi de zi să schimbe în bine lumea din jurul lor. Dacă și pe voi vă bucură aceste povești, vă rugăm să le împărtășiți cu prietenii.
Despre Clubul de vară pentru copii și tineri am povestit aici. Alte portrete și interviuri cu voluntarii de la Călărași găsiți aici:
Leave a Reply