Mamelor, cereți ajutorul taților!

Sunt, de peste un an, mama unui băiețel pe care tatăl l-a dorit convingându-ma cu fișiere Excel prin care trecea cheltuieli fictive.
Am fost femeia însărcinată căreia i-a fost frica de copil, desi lucrez cu copiii, dar am fost si fetița crescută de o mama singura si a cărui model de martir l-am preluat.
Am fost mama care n-a cerut ajutorul, care l-a lăsat pe tata sa doarma pentru ca era obosit de la serviciu si școala – acum e foarte adevarat omul lucra de la 7 la 6 după care mergea la cursuri pana la 9-10.
Am fost mama care si-a zis ca se descurca, ca doar e mama si asa au trăit multe altele in urma ei si n-au murit.
Am fost mama care a adormit de n ori cu copilul in brate stand in picioare lângă patut.
N-am cerut ajutorul, dar l-am asteptat de la un bărbat, care ca multi alții, nu cunoaște empatia.  Am aflat asta mai tarziu, citind carti de parenting –  cam hilar.
Lupta asta zi de zi imi dădea impresia ca acest copil este “doar al meu” si atașarea fata de omul care doarme toată noaptea in camera alăturată ma făcea geloasa.
Cand eram pe marginea prăpastiei, intr-o depresie crunta, am “strigat” si ochii uimiți ai omului de lângă mine mi-au dat de înțeles cat am greșit.
Am ținut sus un steag prin care vroiam sa-mi demonstrez ca pot si pe care el chiar nu l-a vazut.
A trebuit sa renunț la armura si sa accept ajutorul si de atunci tatăl a devenit părinte.
E tarziu. Însa pentru mine si pentru copil este totul.. Nu citește carti de parenting, dar accepta ideile mele, nu citește despre alimentație sanatoasa, insa înțelege principiile mele si le aplica, gătește pentru noi, a schimbat primul pampers la multe luni după nașterea copilului, iar un scutec cu no.2 după 1 an, dar acum petrece timp de calitate cu copilul, il iubește enorm si copilul simte asta.

Fotografie Copyright D’Alex Photography

Tatăl statistic s-a schimbat in parintele perfect din microcosmosul nostru care se numește familie si asta pentru ca eu, mama, am acceptat ca tinutul in brate a unui copil nu tine de prezenta sânilor, a laptelui sau a genului, tine de iubirea din suflet.

Tatăl se poate schimba daca îi dam o șansa. O sa fie stângaci, dar si noi am fost, experiența te învață, o vorba buna le da curaj.

Asta e povestea mea, mama nesigura, fost martir, care are curajul să vrea un alt copil. 

Geanina

Citește și Tatăl statistic și tatăl din viața noastră

Trimite și tu povestea ta cu tatăl din viața ta, sau încurajează-l să scrie el însuși despre experiența de tată pe creștemoameni@gmail.com