Bebelușul standardelor…

A. n-a fost niciodată un bebeluș mâncăcios. S-a născut cu o greutate considerată sub medie, drept pentru care de când am ieșit din maternitate ni s-a construit de către medici (neonatolog și pediatru) o adevărata obsesie pentru greutate.

Expresii de genul: ” la o lună trebuie să ia măcar 1000 gr, deci dați-i să mănânce non-stop”, “dacă nu ia măcar 1000 de gr nu e bine”, ” e un bebeluș sub medie, aveți grija”, au sădit in noi o adevărată psihoză, mai ales ca ajungând acasă, am constatat că fetița noastră, nu-i nicidecum mâncăcioasă. Mare ne-a fost mirarea la o lună, cand cântarul ne-a arătat “doar” 700 gr., agitație mare…, la 6 luni, era in urma cu vreo 400 de gr, conform standardelor.

În fine au trecut primele 6 luni, in care fata noastră lua lunar nici jumătate din cât ar fi trebuit, stres ca nu voia sa sugă, plângea la sân, am făcut un compromis, mulgându-ma si dandu-i din biberon.  Cu timpul nu am mai reușit să-i mai asigur necesarul din laptele meu.

Am așteptat diversificarea atât de mult, crezând ca lucrurile se vor remedia și că va mânca mai bine, dar de unde…Primele 3 zile de fructe au fost un vis, mânca bebelușa noastră de mamă mamă, dar ca orice vis, n-a durat mult…

A început după 3 zile să refuze mancarea, stăteam minute in șir sa reușesc să-i dau măcar o linguriță, dar ea a declarat război linguriței și eu, nu știu cum, am devenit aliatul linguriței și nu al bebelușei  mele.

In final am făcut un compromis, ii dădeam la început câteva lingurițe, apoi ii puneam in biberon, ajunsesem să număr lingurițele și zilnic ii trimiteam lui tati mesaj bucuroasă ca am reușit să-i dau 40 de lingurițe. Sau eram supărată ca azi n-a vrut decât 10 lingurițe.

Când am ajuns la pediatru pe la vreo 7 luni și ceva si m-am plans că nu mănâncă cu lingurița si ca abia mănâncă 40 de lingurițe,  mi-a zis “stop, opriți-va, ați devenit obsedată, vă rog ca în următoarea perioadă să nu-i mai dați dumneavoastră să mănânce, ca îmbolnăviți fata cu obsesia dumneavoastră de a număra lingurițele”.

Mi-a explicat că psihoza aceasta a mea, o să-mi strice relația cu fata mea și ca pe viitor o să aibă o repulsie față de mâncare și mai grav, față de mine, mi-a zis că e ok să mănânce și cu biberonul, să continui să încep masa cu lingurița și când nu mai vrea să ii pun in biberon.

Din păcate, obișnuită cu mine, varianta de să-i dea altcineva să mănânce nu a avut succes, ea mă voia doar pe mine, așa ca am lăsat obsesiile mele de-o parte și am reușit să mă relaxez.

Și acum la 11 luni, continuă să mănânce cu biberonul, doar ce ii place foarte mult mănâncă cu lingurița.

Nu știu cum o să scăpăm de biberon, tot încercăm și eu și tati să găsim strategii, dar măcar am reușit să ne autoeducăm și să luptăm cu obsesiile noastre, mă gândesc totuși că n-o mânca până la 20 de ani din biberon, cumva cumva, om scăpa de el.

Sursa foto- aici