Să nu intre tata! Dați-l afară!

Din seria poveștilor vindecătoare, astăzi o poveste de la Teodora.

Am citit zilele trecute articolul despre Tatăl statistic și tatăl din viața noastră. M-am gândit cu drag că există mame norocoase cu soți cu care împart bucuria și grijile creșterii copiilor. Însă, în același timp, mi-a trecut prin față povestea vieții mele.

Eu nu sunt una dintre norocoase , eu ma declar norocoasa pentru ca am reusit sa scap de soțul meu si de aceea doresc sa impartasesc cu voi povestea mea, cu speranta ca dau curaj si incredere si altor mamici aflate in situatii similare !

Ca orice tanara iesita de pe bancile scolii doream sa am o situatie financiara buna si am plecat la munca in strainatate crezand ca acolo voi gasi ” caini cu colaci in coada”. Dupa cateva luni am cunoscut un domn , cetatean strain , musulman si cu 10 ani mai in varsta. Am inceput o relatie din care a rezultat si un baietel minunat …

Pana aici totul frumos si normal , dar acum vine partea interesanta …Eram cu burtica mare , destul de speriata pentru ca si eu eram o copila si singura printre straini , sotul acum era sigur ca ii apartin si ca acel copil ne-a legat pe viata si din acest motiv a inceput sa ma bata … Gravida in 7 luni am inceput sa fiu batuta , ceream explicatii si mi se spunea :” am fost nervos, dar stii ca te iubesc”, ” trebuia sa ma descarc, eram plin de nervi, te rog sa ma ierti, sunt un prost”…si eu credeam si il iertam.

Am inceput sa pun problema separarii cand copilul avea 1 an jumatate, totul devenise insuportabil , iar sentimentele mele pentru sot nu mai erau unele de iubire , dar discutand cu el despre asta mi-a spus ca baiatul meu ma va urî cand va creste , ca eu exagerez, eu am probleme si eu il provoc sa dea in mine .

Va rog sa ma credeti ca m-a facut sa cred ca intr-adevar am probleme cu capul, ca eu provoc totul si ca nici copilul meu nu ma iubeste pentru ca vede scandal si batai in casa din vina mea !

Din cauza acestor probleme in familie si in interiorul meu am inceput sa mananc foarte mult si asa am declansat si o bulimie , nu era suficient ca sunt acuzata de toate neintelegerile existente , mai eram si jignita zilnic ca sunt grasa si urata si devenisem de acord si cu asta …asa ma consideram si eu :” o femeie inutila, o mama de 2 bani , o femeie foarte grasa si urata”…
Dupa 5 ani de casnicie “fericita” am hotarat sa ne mutam in tara , langa familia mea , sufeream foarte mult si incepusem sa plang din orice …zis si facut …mutati definitiv , am sperat ca ceva se schimba , locuiam cu parintii, gasisem un job bine platit , copilul era vesel cu bunicii …deci trebuia ca totul sa devina “lapte si miere”…
Asa a si devenit , bataia continua ca daca nu, ” uitam cine este barbat in casa”, serviciu nu dorea pentru ca era mai comod asa, fetele din tara erau foarte frumoase si disponibile, dar intr-o zi s-a intamplat o minune. În toiul unui scandal, fiul meu s- a incuiat in sufragerie , a inceput sa tipe : “sa nu intre tata …sa nu intre tata, dati-l afara …”

Era disperat , tipa din gura de sarpe si asta m-a facut sa prind o putere de mi-am trantit sotul la pamant si am intrat peste copil , l-am luat in brate plangand si i-am spus ca o sa-l dau afara, sa fie linistit ca nimeni nu-i va face rau…

Aceasta intamplare mi-a deschis mintea, am inteles ca baiatul meu nu ma uraste daca ma despart de tatal lui , nu ma judeca pentru ca aleg sa-l cresc departe de el,  ci dimpotriva …

Au urmat cateva zile de cosmar in casa , dar eu discutam cu baiatul ii spuneam tot ce se intampla si tot ce vreau sa fac. Era mult mai linistit …Asa am reusit sa contactez un avocat si am depus actele pentru divort , doar ca la primirea instiintarii a mai avut loc un ultim episod cu o amenintare …avea cutitul in mana si copilul meu din nou vedea …

S-a incheiat cu un apel la 112 de catre mama mea … A iesit atunci din casa cu bagaj cu tot si tot atunci a iesit complet din vietile noastre !

Nu s-a intamplat nimic la politie pentru ca asa este la noi, ne bazam pe cunostinte si prietenii , au urmat foarte multe plangeri la parchet pentru ca eram zilnic urmarita si amenintata , dar nu a fost considerat un pericol …

Oricum, nu ma tem.  Sunt foarte puternica acum pentru copiii mei.  Spun copiii pentru ca in timpul divortului am descoperit ca eram gravida in 3 luni si am dorit sa duc sarcina la bun sfarsit , considerand ca nu sunt de vina copiii pentru ca au asemenea parinti si asa acum am o fetita minunata. Ea are o liniuta in dreptul  tatalui în certificatul de naștere, lucru pe care mi l-as fi dorit si pentru baiat !

Uneori sunt mai bune niste liniute in certificat decat unii tati …

In prezent sunt o mamica singura care ii cresc din indemnizatie si alocatie si locuiesc cu parintii mei pentru ca nu pot plati chirie si facturi singura.

Poate le lipsesc multe , dar nu lipseste iubirea si linistea. Acum vad niste copii fericiti , un baiat mereu cu zambetul pe buze si o fetita foarte drăgălașă.

Pacat ca au trecut atatia ani sa constientizez ca in unele cazuri copiii cresc mai bine fara ambii parinti si ca eu mi-am chinuit copilul de frica sa nu fiu judecata ca divortez!

Sper ca nu v- am plictisit cu povestea vietii mele , dar sunt sigura ca mai sunt mamici in aceasta situatie si de teama ca nu pot creste copiii singure sau ca e bine sa creasca cu ambii parinti un copil , nu fac acest pas … Eu am gresit enorm fata de fiul meu … Si sper sa pot indrepta asta vreodata …Stiu ca undeva in interior au ramas ceva rani !

Teordora

Citește și Probabil semăn cu tatăl meu care atât a știut să facă sau pur și simplu nu sunt facută să fiu mamă

Trimite și povestea ta vindecătoare pe crestemoameni@gmail.com

Sursa foto- aici