Marele Maestru
Timp de 20 (douazeci) de ani (pana in 2012) am considerat ca este rau faptul ca baiatul meu este autist si am luptat, am citit si am cheltuit enorm in speranta ca il voi schimba.
Si ce s-a intamplat anul acesta (2012)? Am inteles ca si el este un Mare Maestru. Rolul unui Maestru este de a te ajuta sa inveti si sa descoperi, fara a pune presiune pe tine ca trebuie sa o faci. Si nu te impinge, nu te forteaza, are rabdare cu tine astfel incat sa inveti atunci cand este sa inveti.
In 2011, in luna mai, cand i-am intalnit prima oara pe Rune Heivang si pe Arne Bjellebo (alti doi Mari Maestri ai mei), i-am intrebat daca nu ar vrea sa il vada pe Andrei.
Mi-au raspuns ca nu, nu este cazul.
Aveam speranta ca ei, fiind si „vindecatori” (si aici este interesant: nimeni nu vindeca pe nimeni; fiecare se vindeca pe el insusi – asa cum spunea si Isus Christos: „nu eu te-am vindecat” ci credinta ta te-a vindecat”), il vor face bine.
Dar ma intreaba Arne:
– Bun Cristian, am inteles situatia, dar ce doresti tu de la Andrei?
Si i-am raspuns: – Pai, stii… Imi doooresc sa poata comunica cu oamenii, asa cum o facem noi doi acum. Imi doresc sa poata merge la un concert la Ateneu, la o piesa de teatru, fara a-i deranja pe cei din sala. Imi doresc…. Vreau sa fie un om normal, sa nu mai fie nevoie sa stea tot timpul cineva cu el, …
Arne mi-a raspuns cu o intrebare care m-a blocat:
– Bine Cristian, asta este ceea ce vrei tu, dar el vrea? Drept urmare de ce am incerca noi sa-l vindecam pe el?
In acel moment imi spuneam: „mare smecherie de vindecatori si maestri ce sunteti voi. Imi povestiti despre cum sa inteleg viata, dar voi sunteti niste urati in interiorul vostru. Hmmm… Auzi tu – nu vor sa-l vada. Auzi tu – daca vrea el? Auzi tu – si-mi vorbesc ei despre spiritualitate.”
Cert este ca de la acea discutie, m-am tot intrebat ce se ascunde in spatele refuzului lor. Si anul acesta (2012), de Rusalii am fost la Sfinx. Si am coborat pe jos pana la Pestera. Pentru Andrei a fost prima coborare atat de lunga. Nu stiam cum va reactiona. Daca nu va dori sa mai coboare? Daca nu va mai putea? Daca…
Ei bine atunci am inteles totul despre Andrei. Am facut o scurta meditatie pe la jumatatea drumului.
Atunci am vazut cat de urias este Andrei.
Am inteles ca nu am ce sa schimb eu la el, pentru ca el este multumit si fericit asa cum este el. Am inteles ca eu si societatea il dorim pe Andrei altfel. Il dorim in tiparele noastre: cu dorinte, asteptari, iluzii, bani, case, masini.
Andrei in schimb nu vrea nimic din toate astea. El este cel mai fericit cand este iubit. Iubit neconditionat. Adica atunci cand vorbeste cineva cu el si il intelege.
Cand il intrebi ce cadou vrea de ziua lui, sau de Mos Nicolae sau de Mos Craciun, el aproape invariabil raspunde ca vrea doua jeleuri. Sau bomboane. Si atat. Nu biciclete, nu masinute, nu jocuri pe computer (desi ii plac si se joaca tot timpul), nu haine, nu ultimul model de… Pur si simplu, nu vrea nimic din ceea ce isi doreste un tanar „normal”.
Ei! Desigur ca mintea ii sta si la fete. Andrei este fericit asa cum este. De ce doream eu sa-l schimb, sa-l „vindec”? Dupa acea cobarare de la Sfinx atat eu cat si Andrei ne-am intors schimbati.
El un munte de liniste, cu o alta privire, mult mai senina si cu o stare generala de bine. Si cu un comportament care ne-a uimit. A interactionat altfel cu noi si cu cei pe care i-a intalnit. A comunicat mai mult.
Eu am obtinut intelegerea ca Andrei este, poate, cel mai Mare Maestru din viata mea.
Pentru ca timp de 20 de ani m-a trimis (indirect) sa citesc, sa studiez multe domenii, printre care: neuropsihiatrie, genetica, medicina interna, psihologie, pedagogie, logopedie, religie, dezvoltare personala, spiritualitate, programare neuro-lingvistica, hipnoterapie, biologie, sistem imunitar, teorii conspirationiste, politica, afaceri, vacante, iubire neconditionata, sex si sexualitate si lista este foarte lunga.
Am citit sute de carti, am vazut mii de filme documentare. Toate astea fara sa ma simt impins de la spate. Doar din dragostea mea neconditionata pentru el. Cu speranta ca il voi „face bine”.
Fotografia este după o pictură a lui Andrei, din arhiva personală a familiei.
Cristian
Citește și Nu ești ca soră-ta! sau Jumătatea mai mare
One Comment