
Ce ne facem cu învățământul public de stat?
Zilele acestea problema spinoasa de altfel a învățământului de stat pare să intre în preocupările zilnice ale tuturor…sau măcar ale tuturor celor care au copii. Eu una știu ca de când am aflat că sunt insărcinată am început să-mi pun probleme serioase în ceea ce privește viitorul școlar al copilului meu. Am început să caut, să mă documentez cu privire la sisteme alternative gen step-by-step, Waldorf, Montessori, Reggio Emilia etc. Am cochetat chiar cu idea de a face homeschooling măcar până la o anumită vârsta mai ales că Dumnezeu ne-a binecuvântat cu un copil curios care ar învăța cu siguranța mai multe sau cel puțin la fel de multe lucruri acasă ca la școală.
In fine…nu despre asta vreau să scriu astăzi. Ci aș vrea să vă scriu un pic despre o altă perspectivă asupra învățământului atât de mult hulit, blamat, înfierat cu tot felul de etichete începând cu învechit și terminând cu ineficient ca să nu zic mai rău. Sunt perfect de acord că este un sistem învechit, că an de an se fac schimbări doar de dragul schimbării dar de fapt nu se schimbă nimic, că nu există o strategie coerentă pe termen mediu și lung, că schimbările benefice care se fac nu beneficiază de un efort susținut și sunt ici-colo iar sistemul are nevoie de o reformă reală și la toate nivelurile sale nu numai pe alocuri…Sunt multe probleme, multe de tot și mulți factori care trebuie luați în calcul.
Dar eu vreau să vă povestesc despre perspectiva omului din sistem și despre dilemele și provocările la care trebuie să facă față aproape zilnic. Mama mea e profesoara de mai bine de 30 de ani, iubește copiii și își iubește meseria…o face din pasiune și convingere și cred că e unul dintre acei dascăli care chiar încearcă să înțeleagă nevoile copiilor și să le pună mai presus de obiectivele și competențele pe care elevii săi le au de atins la fiecare unitate de învățare. S-a tot vorbit despre tot felul de exemple de dascăli din categoria “așa nu”, care nu fac cinste tagmei profesorilor și vă spun sincer că fiecare astfel de articol defăimător l-am simțit ca pe o palmă grea peste obrazul mamei. Sistemul e departe de a fi perfect, e subfinanțat sau banii care se alocă nu sunt folosiți în scopurile pentru care au fost alocați sau pur și simplu nu sunt folosiți judicios, dar totuși nu mi se pare corect să punem o etichetă negativă pe fruntea tuturor celor din sistem. Așa cum nu suntem de acord cu etichetarea la copii, așa nu ar trebui să fim de acord cu etichetarea acestor oameni.
Haideți să punem problema și altfel…Profesorul respectiv are în clasă nu unul, doi sau trei copii cum avem noi acasă ci 25, fiecare cu personalitatea și educația celor 7 ani de acasă. Dacă noi toți, ca părinți, nu punem umărul la treabă în ceea ce privește educația copiilor nu putem avea pretenția să ni-i educe școala. Școala nu are timp să îi formeze deprinderile pe care trebuie deja să le aibă din cei 7 ani de acasă: buna cuviință, respectul față de ceilalți, bunele maniere, empatia, toleranța etc. decât într-o foarte mică măsură. Aceea e treaba noastră, a părinților…și trebuie să începem cu noi înșine. Noi trebuie să fim un exemplu de conduită și morală pentru proprii copii.
Dacă noi nu respectăm școala că “Lasă, mamă! Că Vanghelie face acuma facultatea și uite că a ajuns primar și are și bani…” (e citat!!!) atunci nici copiii nu o vor respecta. Dacă pentru noi banii țin loc de valoare personală, valori morale ș.a.m.d atunci principala valoare la care se vor raporta copiii noștri vor fi banii. Normal că aspectul financiar e important dar eu zic că nu e cel mai important. Bani face și o damă de companie de lux și totuși nu știu câți își doresc asta pentru fetele lor. Ați înțeles ideea: trebuie să conlucrăm cu școala pentru a avea rezultate. Și când spun asta nu mă refer la a ajuta copilul la teme (altă reminiscență pe care eu nu o consider chiar ok dar poate vorbim despre ea cu o altă ocazie) ci efectiv la a-l modela și educa în primul rând ca om. Un om care atunci când se va întâlni cu alți oameni sigur nu va discuta despre teoria relativității a lui Einstein (decât dacă e pasionat) dar care va ști să spună Bună ziua și Mulțumesc și Îmi pare rău, va ști să asculte fără să întrerupă, va ști să fie un prieten bun, va fi onest, deschis, tolerant etc. De partea de cultură generală se ocupă școala…și în ciuda a tot ceea ce se zice, că e mult balast, prea multe materii, prea multe teme, totuși o face destul de bine, zic eu.
Ema, Hai sa citim in limba engleza
Citeste si Mitul temei pentru acasă
Sursa foto- aici
One Comment