Ce înseamnă să fii o mamă bună?

Ce înseamnă să fii o mamă bună și oare eu sunt o mamă bună?…

Recunosc că întrebările acestea nu-mi dau pace în ultima perioadă. Trecem printr-o perioadă mai dificilă, aceea dintre 2 și 3 ani, cu tantrumuri, cu nu vreau și cu accese de personalitate. Înțeleg din ceea ce spun specialiștii în parenting și psihologie (cel puțin cei pe care îi citesc eu) că e o perioadă normală în dezvoltarea unui copil și că gestionată corect trece fără repercursiuni grave așa că încerc să mă înarmez cu răbdare și cât de multă dragoste și empatie pot. Dar uneori nu e ușor și pur și simplu nu știu cum să reacționez. Și atunci mă întreb dacă sunt o mamă bună pentru copilul meu și dacă procedez cum trebuie, dacă sunt suficient de atentă la semnalele pe care mi le transmite sau dacă înțeleg corect mesajele.

Azi o mamă X  îi spunea altei mame Y de o manieră admirativă: Cred ca ești o mamă tare bună! Motivul pentru care mama Y primea un așa compliment? Că îi cumpărase copilului nu știu ce cadou scump de ziua lui. Păi dacă așa se măsoară cât de bună e o mamă cred că sunt cea mai bună mamă din lume având în vedere colecția impresionantă aș putea spune de carți, jucării și materiale pe care le cumpăr lunar ?!? Așa că oare cum se măsoară și mai ales în ce unități de măsura cât de bună e o mamă? Mi-ar fi mai ușor dacă ar fi ca la orice mărime fizică cuantificabilă: masa în kilograme (cu multipli și submultipli), înălțimea în metri etc. Dar totuși cred că treaba asta nu e făcută să fie așa ușoară…

Mama mea nu ne cumpăra exagerat de multe jucării (pe vreme noastră nici nu se găseau atâtea și nici nu cred că se auzise la noi de Montessori, Waldorf sau mai știu eu ce). Ca să ne facă rost de câte-o carte mai bună făcea eforturi deosebite…mai târziu, când am ajuns la școală, încerca să îmbine cadourile de Crăciun, Paște, zile de naștere etc. cu utilul și ne cumpăra culegeri de probleme, cărți de comentarii, caiete speciale, cărți din lista de lecturi pentru școală etc. Dar eu o consider o mamă bună. Evident au fost momente când n-am considerat-o așa: când nu am primit papușa Barbie care costa cam cât întreținerea pe o lună, când îmi doream în loc de culegeri jucării fără să îmi dau seama că dacă ar fi existat buget pentru amândouă probabil aș fi primit și una și alta, când colegii mei aveau voie să meargă la discotecă la 14 ani și eu nu sau când n-am primit pantofi cu toc de 12cm la 15 ani (Mama, mulțumesc că nu mi i-ai cumpărat…sigur durerile mele de spate ar fi fost mult mai acute acum!). În schimb mama și ai mei în general au avut grijă să ne simțim iubiți, apreciați, ne-au oferit un mediu non-violent și participativ în sensul că și noi, copiii, eram implicați într-o parte din problemele și deciziile familiei. Mama nu ne-a oferit poate mici plăceri temporare, din categoria celor care se cumpără cu bani și asta nu pentru că nu a vrut, ci pentru că uneori nu a putut. În schimb ne-a oferit niște daruri pentru toată viața: ne-a învățat să fim oameni integri, ne-a învățat cum să învățăm, ne-a învățat să avem încredere în noi, ne-a învățat să fim atenți la nevoile celor din jur, ne-a învățat să ne respectăm pe noi și pe cei din jur, ne-a învățat să ne prețuim familia, ne-a oferit un set de valori morale solide, zic eu. A făcut și greșeli? Cu siguranță! Toți facem greșeli unele din neputință, unele din neștiință, altele din cauză propriilor complexe, preconcepții, experiențe de viață etc. Dar cred că lucrurile bune și foarte bune pe care le-a făcut înclină balanța mai tare decât greșelile.

Așadar după mii de căutări în propria-mi ființă am ajuns la concluzia că sunt o mamă așa cum trebuie pentru copilul meu…Nici bună, nici rea. Sunt așa cum trebuie! Îi ofer toată dragostea mea până la stele și înapoi indiferent dacă e mai mult sau mai puțin cooperant, încerc să fiu mereu atentă la nevoile lui și să-i ofer după caz informații, stimuli, atenție, apropiere, drăgălășenie, spațiu etc. Încerc să cresc un OM, nu un robot perfect și încerc să cresc și eu ca om prin interacțiunea cu el. Și sper că atunci când va avea vârsta mea de acum să poată spune, la fel ca mine, că lucrurile bune pe care le-a făcut mama lui pentru el înclina balanța în defavoarea greșelilor pe care le-a făcut.:)

Ema, Hai sa citim in limba engleza

Citeste si Clara și florile de mac

Fotografie- Copyright D’Alex Photography