Trei creiere, trei moduri de joacă diferite

Pentru că Maria e mare amatoare de litere și de puzzle-uri, am tot luat diverse feluri de puzzle-uri cu litere. Nu sunt cine știe ce firmă pentru că am da faliment, având în vedere că ea e foarte activă și se plictisește de același puzzle după ce îl rezolvă de câteva ori.

Iată cum ne-am jucat cu niște litere din spumă densă pe care am dat fix 5.50 lei.

În prima zi de contact cu jucăria i-am dat Mariei literele și nu am făcut decât să observ ce face cu ele.

Le-a desprins pe toate, a scos toate literele din contur, le-a pipăit bine, le-a repetat și apoi a început să le asambleze în șir, fără o ordine anume.

Avantajul acestor litere este acela că le putem pipăi conturul și practic copiii învață cu mâinile care transmit semnale către creier.  Un film foarte interesant despre educația Montessori și cunoașterea senzorială cu mâinile găsiți aici. (Dacă nu aveți timp să vizionați acum filmul, păstrați linkul și reveniți la el, este un film extraordinar din care aflăm multe despre copii, despre educatie, despre noi și despre creierul nostru)

A doua zi la joaca cu literele, Maria a făcut același lucru, așa că am decis să intervin pentru a da activității o tentă educativă (în viziunea mea). Să introduc o noțiune de ordine.  Ea începuse deja să unească literele și i-am spus că ar fi frumos să facem un șir lung cu tot alfabetul.

Citește și Cum a învățat Maria alfabetul pe la 20 de luni

Am găsit eu litera A, am rugat-o să-mi caute B-ul, ea a unit literele, a fost atentă să fie introduse corect literele în contur (literele aveau 2 fețe una netedă și alta cu model) și împreună (eu cu o coordonare minimală, ia cu asamblarea) am făcut un lung șir cu alfabetul. Uneori spunea denumirea literelor în engleză când le punea, deși eu am vorbit doar în română. Inițial a unit doar contururile, iar apoi a căutat fiecare literă și a introdus-o în contur.  Și așa am terminat activitatea cu gândul ca la a treia rundă de joc să o las pe Maria fără nici o coordonare să văd ce face ea cu literele.

Doar că a treia rundă de joacă a fost cu tati, care a descoperit copilul din el și a făcut singur acest covoraș, Maria participând doar cu  privitul.

Uitându-mă în urmă la cele 3 runde de joc, observ modul diferit în care reacționează creierul Mariei, al meu și al lui tati când am intrat în interacțiune cu aceste litere.

Ea a simțit nevoia să le descopere și să le pipăie în mod individual, să le elibereze din conturul lor și abia apoi să le introducă din nou în contur. Eu am vrut să le fac un lung șir cu o ordine prestabilită, iar tati le-a așezat după cum mi-a explicat el ulterior, stil matrice.

Sigur că dacă mă pun din nou lângă literele de spumă pot să încerc să le așez și eu în fel și chip, în formă de fluture sau de X sau de hexagon sau cine mai știe cum. Însă acelea au fost primele noastre reacții, la cald care cu siguranță spun câte ceva despre creierul nostru.  (Voi afla probabil și ce spune exact când voi avea mai mult timp să citesc despre cum funcționează creierul nostru)

Ce mi se pare mie însă foarte important e că noi, adulții din jurul copiilor, suntem limitați (o spun în sensul raționalității limitate, fără nici o urmă de ironie), dar mai ales avem perspective diferite. Cred cu tărie că perspectivele și experiențele diferite integrate în devenirea copilului sunt benefice pentru creierul său.

Fără a citi studii și cercetări pe teme, ghidându-mă doar după bunul simț și observare, familiile în care ambii părinți sunt foarte implicați în creșterea și educația copiilor par mai armonioase și cred că acei copii au multe de câștigat în termeni de echilibru emoțional, dar și în termeni de cunoaștere.

Povesteam aici despre cum noi, părinții suntem primele  dicționare ale copiilor. Despre cum ei învață de la noi multe despre lumea din jur și învață cum să își definească și să își numească lumea înconjurătoare. Tot de la noi  (sau mai exact și de la noi) în primii ani din viață învață să construiască, să ordoneze, să clasifice etc. Ei ne observă în fiecare moment și fac legături în mintea lor de care nici noi, nici ei nu sunt conștienți.

Citește și Mami, tati, tacsu și cuscra

Așa că dorința noastră pentru 2015 este să ne observăm și să ne cunoaștem mai mult, să creștem ca oameni, să petrem mult timp special cu copiii noștri și să creștem oameni cu minte și suflet.  La fel vă dorim și vouă!

P.S. Maria are acum 2 ani jumătate, nu bagă în gură literele acestea. Dar n-am lăsat niciodată literele nesupravegheate în prezența lui Mihai care a reușit chiar în brațele mele să bage câteva litere în gură.

P.P.S. Voi observa cu interes rundele viitoare de joc ale Mariei cu aceste litere și peste vreun an voi observa și interacțiunile lui Mihai cu ele.