Tatăl copiilor mei

Îl privesc pe întuneric în timp ce îi mângâie părul puiului care s-a așezat pe burta lui să doarmă.

Pare un urs mare și protector sau poate chiar o ursoaică ce își păzește puiul cu prețul vieții.

Sau pare o pernă moale cu puf moale ca mătasea pe care puiul nostru pare să aibă cele mai frumoase vise.

Sau pare Superman, Batman și Ironman la un loc pentru că nu e o performanță mică să adormi un copil, chiar și de 5 ani.

Îl ține cu iubire, fascinat de minunea de om pe care o are în brațe.

Pare o mamă, dar nu e decât un TATĂ.

Când mi-am visat copiii cu ochi curioși și inimi cât cerul, mi-am visat și tatăl copiilor și era exact cum e el acum.

Și cum e atunci când pleacă în drumeții aventuroase cu ei pe bicicletă.

Și cum era atunci când le cânta un cântec la ureche.

Sau când privea cu ei stelele și le spunea o poveste.

Sau când ei erau mici cât o pâine pufoasă cu maia și el le făcea baie așa cum eu nu le-am făcut niciodată.

Sau când le face clătite cam de 3 ori pe săptămână, din care mănânc și eu.

Sau când le povestește despre șuruburi, cuie, programe, roboți, cosmos, legile fizicii, muzică rock și copilăria noastră, a decrețeilor.

Sau când îmi spune că sunt minunată și că nu vede nimic mai frumos în viața lui decât NOI.

E frumos să fiu mamă, mai ales când copiii se culcă pe burta tatălui mângăiați de ei pe părul lor moale și pufos ca o rouă de vară.

Fotografie- Copyright D’Alex Photography