Tantrum cu rezolvare de la sine
După o zi în care nimic nu îl mulţumea, şi în puţinele momente de veselie în care a împrăştiat banii din puşculiţă în toată casa şi a mutat toate oalele din dulap în cada, am ajuns şi eu de la serviciu. Pe lângă faptul că m-a buşit râsul când am văzut cada plină de vase şi covorul de bani marunti, mă aşteptau multe surprize deloc plăcute!
Prima surpriză zgomotoasă cu încordările de rigoare, cu dat din picioare a venit după ce tati nu a reuşit să înţeleagă când i-a zis ” chie”( dicţionarul L- română: ” chie” înseamnă scrie) ! Cumva am dibuit care e problema care a generat tantrumul şi doar aşa s- a liniştit, dar era liniştea dinaintea furtunii!
L stăpâneşte deja câteva culori : roşu, albastru, verde, galben, negru şi alb având pompoane şi paie în casă am zis să ne apucăm de sortat. Am luat 4 pahare şi în fiecare am pus câte un pompom de o culoare: roşu, verde, albastru şi galben. Pompoanele de celelalte culori le- am scos din bol. Începutul era promiţător, dar aparenţele înşeală. O nouă furtună a venit în momentul în care în paharul cu pompoane albastre a pus unul roşu, iar eu am îndrăznit să îl scot şi să îi spun că nu e albastru şi că trebuie mutat în paharul cu pompoane roşii. Un uragan de ţipete şi lacrimi m-a întâmpinat: ” niuuu osu, abătu!” ( dicţionarul zice : niu= nu , osu= roşu , abătu= albastru) ! Dar parcă nu îmi era de ajuns un uragan: când l- am întrebat ” cum mă mami să fie albastru? E roşu! “, am stârnit o adevărată tornadă. Cumva am reuşit să îl atrag spre perete să desenăm pe perete. L- am văzut că e puţin obosit şi l- am întrebat dacă vrea să facem baie (am uitat că în cadă se desfătau într-o bălăceala imaginară toate oalele) ! Porneşte omuleţul glonţ spre cadă, dar până să duc oalele la loc, nerăbdarea a început să se facă simţită. Totul a început cu un ” baie” liniştit şi a început să se intensifice până la “baaaaaaiieeeeeee” cu dat din picioare şi multe lacrimi (cine m- a pus să am atâtea oale? Must do: scapă de 75% din oale cât mai repede posibil sau relochează- le). Când pornesc apa, s-au oprit lacrimile (îmi zic: câteva furtuni în miez de vară, nimic alarmant).
Intră în cadă. Ei bine, de aici mi s- a rupt filmul! Din senin începe să plângă: “Stocoaia!” ( stropitoarea) îi dau stropitoarea, plânge în continuare: “niuuu! Migea!” ( mingea); îi dau mingea: ” niuuuu! Duck!”( raţa); îi dau raţa ” niuuuu! Stocoaia!”.
Văzând că deşi îi îndeplinesc toate cererile şi plânge în continuare, îl întreb: “vrei la prosop!” printre sughiţuri îmi răspunde “da,poop”. Îl iau să îl înfăşor în prosop, iar când deschid uşa la baie mă loveşte un strigat asurzitor: “niuuuuu!! Baiiieeeee! “, ” poi mă , mămică , ai zis prosop!” îi spun calmă, dar continuă ” niuuuuu, baieeee!”. Noroc că nu am apucat să scot dopul la cadă, îl dun înapoi în cadă, însă” niuuuuuu! Poooop!!!”. De 5 ori am repetat această plimbare, până la urmă, văzând că lacrimile nu se opresc am decis să îl duc în camera să îl îmbrac şi să găsesc acolo o variantă să îl ajut să se liniştească.
Ceea ce a urmat nu poate fi descris în cuvinte: suspine, ţipete, sughiţuri, dat din picioare, nici o urmă de soare pe stradă tantrumurilor. Toată teoria citită şi aplicată cu succes până aseară, era depăşită de situaţie, eu eram depăşită de situaţie. L- am luat în braţe , am încercat să îi vorbesc, să îi explic, să îi spun cât îl iubesc. Deja abia puteam îi vorbesc, se zvârcolea la mine în braţe cât pe ce să îl scap, dar îl las pe pat, începe să dea din picioare, accidental mă loveşte. Îi zic să nu mai dea din picioare că mă doare, de plâns nu cred că mă auzea. I-am prins picioarele şi le ţineam destul de ferm. După mai bine de 40min de lupta cu lacrimi, zvârcoliri şi ţipete, reuşesc să îl îmbrac (bine că e vara şi a fost nevoie doar de un pampers şi un body, de era iarnă, până îi dădeam şi pantaloni … nu vreau să mă gândesc)! Îi pregătesc lapte (dacă era la titi de mult se liniştea omuletu). După ce bea jumătate de sticlă mă întind pe burtă şi îl întreb “De ce eşti aşa de supărat?”, ” Tăticuţu, mămicuţa, bunikiki, bunicu”. ” Te- au supărat mami tati şi bunicii?”, încercând să lămuresc situaţia, dar îmi spune: ” niu!!! Tăticuţu!”. Aici m-am gândit că poate l-a certat, a cedat şi a ridicat tonul la el “Ce a făcut tati? De ce te- a supărat tati?”. ” niuuu, mami?”, ” pe mami eşti supărat? Cu ce te-am supărat?”, ” piecat!”( plecat). Pe gânduri, continui: “Eşti supărat că a fost mami la servici?”, “niu, tati pecat popi!” ( tati plecat la profi). Aha deci: “Eşti supărat că a plecat tati la profi?”
Dialogul a continuat până ce la sfârşit îmi zice: “păcăit !”( păcălit) şi îl întreb surprinsă: ” M-ai păcălit? Nu eşti supărat nici pe mami, nici pe tati, nici pe bunici?” ” Daaaa! păcăit” şi râde.. Ce râs, ce linişte!
Concluzia zilei a fost că ” apioape dinte, apioape cap, au” (aproape iese dinte, şi aproape îl doare capul). Asta cu aproape îl doare capul, mă cam depăşeşte, dar probabil îl doare capul. Aproape îl doare capul, se teme de durerea de cap sau chiar îl doare.
Oricum, bine că s-a terminat! Dar e uşor să devii disperată între 2 sau mai multe tantrumuri…
Sursa foto aici.
Leave a Reply