Eu sunt regina furnicilor!

Miercuri am fost cu Maria la un loc de joacă pentru copii. Nu mai fusesem niciodată pentru că nu îmi place aglomerația, dar am primit o recomandare călduroasă și am zis să încercăm. Plecasem de acasă cu gândul că stăm vreo 2 ore și am stat 4. Probabil n-am fi plecat nici după  4 ore, dar cum era târziu, după lungi lupte de convingere eșuate, am făcut un plan cu una din doamnele angajate acolo care a convins-o pe Maria că e ora să facă curățenie și că trebuie să plecăm.

Nu cred că am văzut-o pe Maria distrându-se așa de tare până acum.

A sărit la trambulină, s-a dat pe tobogane, a înotat în piscina cu mingi colorate, s-a cățărat într-o chestie imensă care arăta a tren și unde a petrecut ceva timp zâmbindu-mi de la fereastră. Cățăratul e una din pasiunile ei în această perioadă, îmi spune deseori că ea e Humpty Dumpty care se cațără pe ziduri. A alergat în toate direcțiile și a făcut atâta efort încât aveam impresia că la un moment dat va adormi pe un tobogan.

A cântat cu picioarele gama pe un pian pentru bebeluși, s-a dat într-un carusel cu cai ce cântau Jingle Bells și alte cântece care îi plac, și-a desenat mâinile cu o cariocă (moment în care am avut o discuție despre ele), a desenat cu cretă (ducea dorul desenatului cu cretă după atâtea luni de ploi, bălți și zăpadă). De vreo 3-4 ori a mers la scena de dans pentru care are o mare atracție. Nu se compară cu scena amenajată de noi acasă, așa că a avut loc să se desfășoare.

La masa de lego, a mai cosmetizat o mașinuță găsită acolo, a luat o piesă lungă care semăna cu o cheie și i-a reglat roțile, pentru a fi sigură că merge bine. Apoi i-a dat drumul pe un traseu special amenajat unde am constatat că mașina avea defecte de fabricație. Îi mai sărea câte o roată, așa că ne-am întors la masa de lucru să consolidăm structura mașinii.

A observat un băiat cu tatăl care se jucau la traseul cu mingi, așa că vreo 10 minute am petrecut și acolo observând cum trec mingile dintr-un tub în altul. Cred că la o vizită viitoare este posibil să fie și mai atrasă de ele.

În tot timpul ăsta eu am fost mai mult decât relaxată. Spațiul era foarte sigur. Putea să deseneze oriunde, nu mă stresam că sunt pereții casei mele sau canapeaua din sufragerie. Nu mă stresam că umblă cu creta și îmi face praf de cretă pe covor care apoi va fi lins de Mihai. Am simțit că e cu adevărat liberă și că poate face ce vrea, când vrea, iar eu eram doar de decor pe acolo, pentru a-i asigura confortul ei emoțional.

Lângă scena de dans era și un loc cu costume pentru copii. Maria n-a fost atrasă de el. Doar la început a vrut să își pună pe cap două pălării cu dovleac. Erau în schimb băieței mai mari costumați în “supermani” și spiderman, încântați de forța și energia costumelor.

 În timp ce cobora de pe ringul de dans, unul dintre “supermani” i-a pus pe cap o coroniță, după care a fugit. Pentru că ea era fată, consecința logică era că are nevoie de o coroniță, în nici un caz de o pelerină de superwoman. N-am reacționat în niciun fel, am vrut să îi observ reacția ei.  Cineva din jur îi spuse repede că e prințesă, așa că i-am zis și eu că seamănă cu o regină. (Prefer reginele din povești în detrimentul prințeselor care mereu îl așteaptă pe prinț să vină pe un cal alb și să le salveze și să le ia de neveste.) Maria n-a stat prea mult pe gânduri și a spus mândră:

– Eu sunt regina furnicilor! (Regina furnicilor coordonează proiectul de fabricare a cizmulițelor miriapodului în una din cărțile preferate ale Mariei, Bobiță și Buburuză)

– Super! Îmi spun în mintea mea.

O urmez pe Regina Furnicilor care mai dă o tură pe la peretele cu bile, după care merge la un puzzle uriaș pe care începe să-l demonteze.

Spiderman strigă la Supermani….

– Hei, băieți! Intrus la puzzle!

Nu se așteptau ca o firavă regină a furnicilor de 2 ani jumate  să aibă atâta forță încât să le dărâme construcția. E drept că i-a căzut și o bucată de acoperiș  peste ea, dar n-a fost nici o problemă. A mai învățat o lecție despre cum se demontează cu cap.

De 2 zile acasă îmi povestește despre distracția de la locul de joacă. Cum o fi fost în pielea ei?

Citește și Haide să stăm aici ca prințesele!

Trimiteți și poveștile voastre cu timp special petrecut cu copiii. Detalii despre concurs găsiți aici.