
11 sau 23 de luni?
Daca as putea da timpul inapoi nu as mai alege 11 luni de concediu de crestere a copilului! Apoi stau si ma razgandesc. Parca tot 11 luni as alege….Stau si ma uit ca desi alegerea e facuta totusi sunt nehotarata!
De ce as alege tot 11 luni? Păi….pentru ca imi place sa muncesc si sa invat lucruri noi, pentru ca mi-am lasat cariera la inceput de drum, pentru ca o cariera bine conturata ar fi si in beneficiul material al copilului meu… Pentru ca abia asteptam sa vina sotul de la munca sa ii pasez copilul sa pot sa respir si chiar si atunci nu puteam face asta ca tot la mami vroia! ( Aoleu ce departe par momentele acelea si ce sentiment de vinovatie ma macina acum ca pe atunci incercam sa ” scap” de copil) M- as intoarce la munca tot la 11 luni pentru simplul fapt de a munci si altceva in afara casei…
De ce m-as intoarce la 23 de luni? Aici cred ca povestea e luuunga! Fiecare zi de munca e o lupta continua in mine: se lupta cea care vede utilitatea si necesarul muncii cu cea care si-a abandonat copilul in favoarea carierei! Fiecare zi de munca e umbrita de sentimentul de vinovatie ca am lasat copilul in grija altcuiva! Daca mai iau in calcul si trezirile frecvente in perioada de eruptie dentara….aici balanta inclina maxim spre 23 de luni! Dumnezeule…..cand suna ceasul dimineata dupa ce abia am apucat sa inchid ochii as da orice sa nu se fii inventat vreodata ceasuri sau locuri de munca! Cu greu ma adun sa ma imbrac si sa ma aranjez. Apoi vine provocarea maxima: sa dau randament la munca atunci cand nu imi doresc altceva decat sa stau tolanita in pat si sa dorm, sa dorm mult, foarte mult….O luna, doua! In aceste momente as da orice pentru o perfuzie cu cafea plus niste analgezice pentru suflet care sa amorteasca orice sentiment de vinovatie ca puiul e acasa si nu e cu mine. Atat de rau doare!
Apoi stau si ma gandesc: dar dupa 23 de luni sentimentul de vinovatie nu va fi la fel de prezent? Nu va fi la fel de dureros?
Si daca durerea de a-mi lasa copilul acasa de la 11 luni fara mine nu e destul, mai vin si ” binevoitorii” sa puna sare pe rana: “vai dar asa mic si il lasi singurel?”. Apoi ma gandesc ca daca stateam 23 de luni cu el acasa ar fi venit cu siguranță aceiasi binevoitori sa zica: ” vai, dar asa mare nu sta fara mami?”. Pfu ce greu, mai ales ca acesti binevoitori sunt cam toti fara copii sau au uitat perioada in care au stat cu copiii: ” dar vai, stai o zi intreaga acasa si nu ai apucat nici sa dai cu matura?”; ” vai, ai spalat azi dimineata, dar pana acum seara cum nu ai apucat sa intinzi hainele?”, ” vai, stai toata ziua acasa si inca nu ai terminat mancarea?”; ” stai toata ziua acasa si iesi nepieptanata din casa???” si lista ar putea continua la infinit! Pentru raspuns ma voi rezuma la unul singur : DA!!!
Da, mi-era toata casa cu susu in jos si hainele ude in masina sau uscate si nestranse (nu mai pomenesc de calcat ca a iesit din schema cum a implinit piticul 3 luni), mancarea e pe foc neterminata si cu focul stins….Am iesit cu parul valvoi fara sa ma intersectez cu pieptanul si cate o saptamana….Am iesit in trening si cu ce am pus mana din dulap fara sa uit daca se asorteaza sau nu!!!
De ce nu am avut timp sa fac toate astea chiar daca stateam acasa ziua intreaga? Păi curioșii sunt invitați sa isi faca copil si vor afla cu certitudine de ce. Cu condiția să nu fie genul de parinți adepți ai lasatului copilului sa planga ca sa nu se invete cu nu stiu ce!!!
Ei bine, nu cred ca dupa 11 luni lucrurile se simplifica semnificativ….Pentru ca la noi s- au simplificat contrar tuturor celor care ne-au avertizat despre cat de greu ne va fii cand va incepe sa mearga in picioare! Acum gatim amandoi, sau stergem praful sau pe jos impreuna, dar cand sta la usa si striga:” afaieeeee,pimbaeee!!!” iar eu ii zic ” mami dar trebuie sa facem mancare!” iar el zice ” niu! Pimbaieee!” apoi atunci e ” pimbaie’ asa ca mancarea va mai astepta pana dupa pimbaie!!! Ce vom manca dupa pimbaie? Ce este!
Asa ca cine considera ca o mama sta acasa 2 ani ca in concediu de odihna e invitatul meu sa testeze aceasta ” odihna” pe propria piele! Eu dupa 20 de luni de stat acasa( 9 luni sarcina + 11 luni concediu) m- am intors la lucru mai obosita ca dupa 20 de luni de lucru fara nici un pic de concediu si ma indoiesc ca dupa 23 de luni m- as fii intors mai odihnita.
Asa ca inca nu mi-am gasit raspunsul de ce 11 luni si nu 23! Sau de ce 23 si nu 11! Si nu am raspuns desi alegerea e facuta de 7 luni….inca gasesc plusuri si minusuri pentru ambele variante….
Larisa
Sursa foto- aici
Leave a Reply