Scrisoare pentru fiul meu
Dragă Luca,
În câteva zile urmează să te înscriu pentru clasa pregătitoare. Nu-mi vine să cred cât de repede a trecut timpul și nu știu când ai crescut într-atât încât să te pregătești deja să pleci cu ghiozdănelul în spate spre școală. Vor mai trece câțiva ani până când vei putea citi și înțelege aceste rânduri dar aș vrea să știi că niciodată nu am fost mai emoționat ca acum când, iată, ești gata să intri într-o nouă etapă a vieții tale. Îți mărturisesc că aș fi vrut să mai întârzie puțin. Să te mai avem un pic doar pentru noi și să fim, doar eu și mama ta, cei care se bucură de generozitatea cu care știi tu să iubești oamenii. Mi-aș fi dorit să pot opri timpul în loc măcar cât să mai fiu, încă o vreme, cel pe care îl ții de mână cu credința că sunt singurul care te poate apăra de toate relele din lume. Ești pe cale să intri într-o nouă poveste în care vei cunoaște și alte personaje decât noi, descoperind că știi să urci și singur serpentinele viitorului. E în firea lucrurilor să se întâmple așa și, de aceea, am vrea să-ți punem în ghiozdan, pe lângă penar și pachețel, și câteva sfaturi care să te ajute să crești drept un om bun și puternic.
Învață să fii curios cu privire la tot ceea ce te înconjoară. Pune-ți întrebări, fii explorator neobosit al universului din care faci parte și navigator curajos pe mările nestrăbătute de alții până la tine. Nu te amărî dacă n-ai să găsești întotdeauna răspunsul. Însăși călătoria spre cunoaștere îți va oferi mulțumirea unei vieți bine trăite și siguranța faptului că nu există bariere de netrecut. Fii deschizător de drumuri și ia fiecare provocare drept o ocazie de a mai face un pas înainte.
Străduiește-te să ajungi să faci cu pricepere toate lucrurile pe care le vei avea de făcut. Pentru asta, nu-ți ascund, va trebui să muncești mult, să fii dedicat, să nu te descurajezi atunci când vei vedea cât efort trebuie depus pentru ca, în final, să fii tu cel care știe cum se întâmplă lucrurile. Îți vei aminti, poate, povestea pe care ți-am spus-o odată, cu acel om care urca un munte. Urcușul nu e ușor dar priveliștea care-ți va fi dăruită în vârf va merita toată osteneala. Să nu te amăgească ușurința cu care mulți din jurul tău se vor îndrepta doar spre ceea ce e simplu, amuzant sau distractiv pentru că viața nu-ți oferă doar situații care să-ți placă. Iar noi nu vom mai fi, acolo, lângă tine. Va trebui să te descurci singur.
Gândește cu capul tău. Să nu te încânte ideile altora decât după ce le-ai trecut prin filtrul capacității tale de înțelegere. Întoarce-le pe toate părțile, probează-le adevărul, supune-le unui examen serios de validitate și, chiar și după aceea, rezervă-ți un strop de îndoială. Vei acționa în virtutea concluziilor pe care le vei obține singur și atunci e bine să fii sigur pe tine. Fii responsabil în deciziile pe care le iei și nu te bizui decât pe ceea ce ai verificat că funcționează. Cercetează și-apoi crede.
Dobândește-ți meșteșugul de a te face înțeles de cât mai mulți oameni. Exprimă-ți voința, gândurile, visele în cât mai felurite chipuri. Îți va prinde bine să înveți că, pricepându-te să le spui celor din jurul tău ce crezi și ce simți, vei ști ce simt și ce cred și ei, la rândul lor. Să ai răbdare să-i asculți și să înțelegi că oamenii sunt făcuți să trăiască împreună. Așa am răzbătut, noi toți, de la începutul începuturilor și faptul că am știut să comunicăm între noi ne-a ajutat să străbatem, mai ușor, labirintul istoriei.
Să nu crezi vreo clipă că merită să câștigi cu orice preț. Să fii corect, drept și cinstit chiar dacă, vei vedea, nu vei avea întotdeauna mulțumirea primului loc. A fi onest e o calitate pe care trebuie să ți-o cultivi nu de teama unor reguli sau a unor priviri încruntate ci din convingerea că, altfel, lumea asta ar fi un haos. Să știi că e firesc să faci greșeli. Să fii sigur că noi toți, înaintea ta, am făcut. Important este să-ți asumi responsabilitatea pentru acțiunile tale și să fii convins că, în acest fel, pui umărul pentru o lume mai bună, mai demnă, mai umană. O lume în care vei trăi și tu.
Te-ai născut și ai crescut, copile, în timpuri în care ai șansa fantastică să afli cât de mare, frumos și divers este universul în care trăiești. Mai mult decât am avut-o noi și, iată, am greșit judecându-ne unii pe alții și urându-ne pentru trecutul, gândurile, culoarea pielii, credințelor sau necredinței noastre. Savurează fiecare clipă în care ai ocazia să cunoști pe cineva diferit de tine și fii fericit că poți să faci acest lucru. Încearcă să-l cunoști și să înțelegi, nu ce vă desparte ci, cât de multe vă unesc.
Nu-ți construi o viață numai pentru tine. Inteligența, cunoștințele, puterea ta de-a răzbate nu au nici un rost dacă nu vor fi de folos, vreodată, cuiva. Nu trăim doar pentru noi înșine ci pentru a întinde o mână de ajutor celor din jurul nostru aflați în suferință și nevoie. Viața nu e dreaptă. Stă în firea lucrurilor să supraviețuiască cei mai puternici dar nu asta îi va face pe oameni să fie iubiți și ținuți minte de cei care i-au cunoscut.
Nu aștepta altă recompensă pentru faptele tale decât satisfacția de-a lăsa bucurie în urma ta.
Învață să-ți asumi riscuri. Nu-ți fie teamă de ele și fii sigur că numai cei îndrăzneți vor ajunge în vârf. Nu vei afla niciodată de ce ești în stare dacă nu încerci pentru că tu ești cel care-ți stabilești limitele. Înfruntă provocările ce ți se dau cu convingerea că depășirea lor înseamnă încă o cărămidă pe care o pui la temelia formării tale ca om.
Obișnuiește-te cu schimbările din viața ta pentru că vor fi multe și nu le respinge doar pentru că nu știi ce urmează. Important e să fii sigur pe tine și să ai încredere în capacitatea ta de a înfrunta neprevăzutul.
Disciplinează-ți mintea și trupul să trăiască în cumpătare. Ferește-te de excesele de orice fel și fii convins că extazul care-ți dă dependență te blochează într-o singură etapă a vieții prinzându-te cu lanțuri de care îți va fi greu, mai apoi, să te eliberezi. Câștigă-ți satisfacția unei vieți echilibrate învățând să faci fiecare lucru la timpul lui și ținându-ți emoțiile sub control. În definitiv, în loc să alergi după o fericire iluzorie, mereu la orizont, mai bine savurează cât mai des bucurii mici, mereu la îndemână.
Ești suma experiențelor tale. Evaluează-te cât mai des și fii riguros în felul în care-ți recunoști limitele. Pentru că ai limite, e firesc să ai, toți avem. Vei ști să ți le depășești numai atunci când ți le vei recunoaște cinstit și vei ști că ai de lucruri de îndreptat. Un eșec nu e niciodată un sfârșit de lume ci o bună ocazie de a recapitula lucrurile pe care trebuie să ți le îmbunătățești. Străduiește-te însă să-ți faci o imagine clară despre tine și ceea ce poți să faci acum, la vârsta la care încă mai poți să experimentezi. Când vei crește mare, vei vedea că șansele de-a mai face asta vor fi tot mai puține.
Aș vrea să-ți spun, fiule, că știu cum va fi lumea când vei crește mare dar nu am nici cea mai vagă idee. Mi-aș dori, recunosc, să te pot pregăti pentru un viitor anume dar nu pot. Pentru că vremurile se schimbă atât de repede și de profund încât e imposibil să prevezi care din drumurile care se ivesc la răspântie este cel bun. Sper doar ca gândurile noastre bune pe care ți le-am pus în ghiozdănel să te ajute să răzbești mai ușor în călătoria pe care acum o începi. Și îți mai promit că nu te vom pune să faci ce n-am reușit noi până acum. Viața ta nu va fi locul în care noi, părinții tăi, ne vom proiecta frustrările și neîmplinirile ci o hartă albă pe care tu vei avea toată libertatea să o desenezi așa cum vrei.
Îți ținem pumnii!
Citește și Tatăl statistic și tatăl din viața noastră
Trimite și articolul tău despre experiența paternității.
Așteptăm poveștile la crestemoameni@gmail.com
2 Comments