Scrisoare catre adulti

Sunt copil! Am un an jumate si sunt in plina perioada de tantrumuri.  Iar daca asta nu e de ajuns sunt inconjurat de adulti care se uita care mai de care mai ciudat la mine.

Adultilor, ce va e atat de greu sa intelegeti ca multe din lucrurile care pentru voi sunt perfect normale si uzuale si chiar lipsite de importanta, pentru mine sunt ceva deosebit, speciale, cu mare incarcatura emotionala sau sunt pline de semnificatii??? De ce va e asa de greu sa intelegeti ca pentru mine totul e nou. O frunza zburata de vant face o umbra sub soare care poate seamana cu un cosmar al meu si ma sperie groaznic. E normal sa plang pentru ca nu stiu altfel sa spun ca m-am speriat.

In parc jucariile celorlalti sunt mai interesante.  Normal, doar nu sunt ale mele! Ce, voua nu vi se par interesante gadgeturile prietenilor sau ale altor parinti din parc??? Ce, voi nu ati vrea sa le butonati sau macar sa le admirati mai de aproape???

Dar voi stiti sa controlati acest impuls, eu inca invat sau nu, important e ca eu vreau jucaria aia si proprietarul ei o vrea la fel de mult asa ca plang si tip pentru ca eu o vreau acum si nu mai tarziu si nu vreau sa dau jucaria mea la schimb, tip pentru ca imi place jucaria si inca nu am capaciatatea sa inteleg ca tu nu poti sau nu vrei sa mi-o cumperi, pentru ca inca nu stiu ca nu totul mi se cuvine la fel cum nu stie nici celalalt copil…… Si mai plang pentru ca mamica celuilalt copil il obliga sa mi-o dea iar mamica mea se chinuie sa ii spuna sa nu oblige copilul sa mi-o dea si se mai chinuie sa imi explice si mie ca jucaria nu e a mea si sa ma joc cu jucariile mele sau o sa plecam la tobogan……hmmm tobogan, suna bine!!! Gata nu mai plang , ma duc sa ma distrez si sa vad ce gasesc la tobogan care sa ma enerveze mai tare!!!

Nu vreau sa stau la rand! Ceilalti sunt mai mari.  Ce, ei au uitat ca au fost mici si nerabdatori ca mine???Dar parintii lor au uitat??? Stau acolo si se uita nepasatori sau cu desgust la mama care atat de calma imi explica sa astept la rand ca ei sunt mai mari si mai grabiti si poate ma dau jos de pe scari ca eu inca nu imi tin bine echilibrul si poate fac poc si daca fac poc fac buba si plang.

Apoi mergem la hinta, dar e libera doar cea portocalie si eu vreau in cea albastra!!! Incep sa plang: “ Nu aia!!!!Alalta!!!!” . Mami,  din nou, ingenuncheaza langa mine pe asfalt si incepe sa imi explice ca “alalta” e ocupata si doar pe asta ne putem da, dar eu…..sunt prea mic si azi m-am suparat de prea multe ori. Poate sunt si putin obosit pentru ca suntem afara de vreo 2 ore si am alergat destul de mult si nu ma pot opri din plans…..Mama ma ia in brate iar eu incep sa ma zbat tot mai tare , dar apoi ma multumesc sa plang si sa tip cat pot de tare….. Sunt atatea lucruri pe care vreau sa le fac si sa le zic, atatea lucruri pe care inca nu stiu cum sa le fac sau sa le exprim si asta ma enerveaza tare si sunt ca un butoi cu pulbere pe care cea mai mica scanteie il face sa explodeze in  plans si suparare . Mami stie asta si ma tine strans in brate si imi zice ca ma iubeste desi in jurul nostru copii mai mari asa cam preadolescenti incep sa ma imite, parintii copiilor cam de aceeasi varsta cu mine se uita unii cu mila la mama si la mine si zic : “uite la ea saraca nu poate sa isi stapaneasca copilul!!!”.  Sau alti parinti se uita la mine si zic:”Doamne cat de rau e copilul asta!!!”,  iar altii cu greata la mama :” Ce mama aiurita, sta ca proasta langa el si ii zice ca il iubeste iar el urla.  De ce nu ii da doua la cur, sa vezi ce tace!”.  Si mai sunt si altii”marinimosi”: ”vai ce urat esti cand plangi, nu mai plange ca plang si alti copii de cat de urat esti!”. Sau altii si mai binevoitori tabarasc pe noi cu fel de fel de oferte:” hai la tanti in brate, hai sa iti idea nenea o bomboana, hai sa vezi gramada de …. nu stiu ce”.  Asa ca o sa va spun pe rand cate ceva :

• Copii mari care ma imitati cu rautate, si voi ati facut asa sau poate chiar mai rau dar parintii vostri poate v-au lasat sa plangeti pana ati adormit in propriul plans
• Parinti care ziceti ”uite la ea saraca nu poate sa isi struneasca copilul” va spun ca un copil nu e ca un casetofon la care daca ii e volumul prea tare il dati incet sau daca incepe o piesa care nu va place il opriti. Eu cant o piesa care ii rupe sufletul mamei  si o cant cu public larg ceea ce oricum ii creaza discomfort, dar ea stie cel mai bine ca am tot dreptul sa ma supar mai ales ca nu stiu sa ma exprim.  De asta sta langa mine si imi spune asta si are grija sa imi arate ca nici o suparare din lume nu o va tine departe de mine!
• Parinti care ziceti :”Doamne cat de rau e copilul asta!!!”, sa stiti ca in principiu sunt un copil foarte cuminte nu fug in fata masinii, daca mama imi zice sa o astept o astept , daca vorbeste cu oameni mari o las sau cel mult ma cer in brate si daca acum plang asa de rau   nu o fac pentru ca sunt rau, o fac pentru ca alta metoda de exprimare nu gasesc si pentru ca am motivele mele care desi pentru voi sunt banalitati pentru mine sunt foarte importante
• Pentru cei care ziceti:” Ce mama aiurita sta ca proasta langa el si ii zice ca il iubeste iar el urla , de ce nu ii da doua la cur sa vezi ce tace!”- Oare nu e de ajuns ca sunt suparat, nervos si frustrat din motive bine stiute de mine ? De ce ar fi necesar ca mama sa ma loveasca pentru a ma si speria??? E normal ca mama sa imi spuna ca ma iubeste  si nu sta ca proasta langa mine si nici nu o manipulez. Din contra ea intelege ca sunt suparat si ma sustine si imi arata ca la ea voi gasi alinare. Ce, voi nu va enervati? Voi nu va suparati? Poate nu plangeti, dar sigur tipati. Cum ar fi sa vina cineva sa va mai si bata cand sunteti mai suparati?
• Marinimosilor care ziceti ” :”vai ce urat esti cand plangi, nu mai plange ca plang si alti copii de cat de urat esti!” . Voi credeti ca sunteti frumosi cand veniti cu fata schimonosita la mine cand plang mai rau si nu vreau sa vad pe nimeni in afara de mama? Credeti ca mie imi pasa ca plang alti copii? Si daca vor plange, stati linistiti ca nu o fac din cauza ca plang eu.  Poate plansul meu i-a amintit o suparare mai veche, motiv suficient pentru o partida buna de tipete, tranteli pe jos si o avalansa de lacrimi….Eu sunt urat cand plang? Dar tu cum esti cand te bagi unde nu iti fierbe oala? Criza mea de furie e a mea si numai a mea. Am tot dreptul sa o fac si nu ai ce cauta in criza mea daca nu vrei sa generezi alta! Asa ca te rog frumos pastreaza distanta si daca iti displace “spectacolul” ia-ti copilul mai departe de mine inainte sa ai parte de propriul spectacol.
• Binevoitorilor ” hai la tanti in brate, hai sa it idea nenea o bomboana, hai sa vezi gramada de …. Nu stiu ce” tanti nu te cunosc si nu sunt sigur ca vreau. Poate cand ma voi calma voi fi incantat sa facem cunostiinta sau poate nu.  Deci cu siguranta nu voi veni la tine in brate , iar mainile tale intinse spre mine in acest moment nu fac altceva decat sa para extrem de amenintatoare , ca niste franghii urate care vor sa ma indeparteze de locul meu de confort: mama.  Asa ca, te rog tine-ti mainile acasa si povestiile la fel, pentru ca oricat ai fi de bine intentionata nu vei face altceva decat sa ma sperii mai tare.  Cei cu bomboane …. mai bine va umpleti voi gura cu ele ca sa va facilitati tacerea pentru ca mie mama nu imi da asa ceva sa mananc si nici macar nu stiu ce sunt alea si acum la cat sunt de nervos nici nu sunt curios.  Si nici nu imi mai aratati vrute si nevrute pentru ca am ochii plini de lacrimi si nu reusesc sa vad exact ce ziceti si asta ma va enerva si mai rau.

Si tuturor care va uitati la noi ca la un teatru ambulant de prosta calitate va zic : vedeti-va de drum pentru ca aceasta criza de furie e perfect normala si nu mai incercati sa interactionati cu noi. Lasati-mi mama in pace pentru ca nu e nici proasta, nici fraiera si nici eu nu sunt un copil rau. Ma supar si eu ca orice om si ma manifest asa cum stiu , dar asta nu iti permite sa ma judeci pe mine sau pe mama!

Lasati-ne in pace pentru ca si asa e aiurea ca sunt ori in mijlocul parcului, ori in mijlocul pietei, ori intre rafturile magazinelor si e jenant pentru mama, dar daca ea are puterea sa imi fie alaturi in aceste moment confuze pentru mine va rog sa aveti puterea sa va vedeti de drum fara priviri dezgustate sau pline de mila. Fara sa ziceti nimic! Mergeti mai departe si atat!

Citeste si Ce se întâmplă când unei palme peste față îi răspunzi cu un ‘Te Iubesc”

Sursa foto: Poze despre fericire