Sarcina – povestea mea

Voi incepe aceasta poveste cu visele mele din copilarie: sa am un sot care sa ma iubeasca, sa am copii sanatosi si sa am o casa. Pana la 31 de ani toate mi s-au indeplinit, dar fiecare vis are povestea lui. Azi voi impartasi cu voi dorinta si implinirea visului meu de a deveni mamica.

Sunt impreuna cu sotul meu de 14 ani. Ne-am casatorit dupa 10 ani si din acel moment visul nostru a fost unul clar. Ne doream cel putin un copil. In anul 2010, in iulie, dupa nunta toata energia mea s-a canalizat pe visul meu de a fi mama. Au trecut primele 6 luni si nu s-a intamplat nimic asa ca am decis sa merg la doctor. Am inceput cautarea nebuneasca a doctorului care imi va indeplini visul. Lunile treceau, doctorii se schimbau, tratamentele curgeau, si visul meu parca se stingea cu fiecare luna. In luna noimbrie 2011 am ajuns la un doctor care in urma unei analize a ajuns la concluzia ca trebuie sa imi scoata trompa dreapta, insa acest amanunt mi l-a spus cand am intrat in sala de operatie, cand m-a pus sa semnez ca sunt de acord cu asta. Obosita si speriata (eram intr-o clinica privata din Bucuresti) i-am spus ca sotul meu este mai lucid si sa vorbeasca cu el si ce va decide el asa voi semna. Cand s-a intors doctorul facusem deja hemoragie, imi venise ciclul pe loc si operatia s-a anulat. Sotul, care pana atunci nu imi impusese nici un doctor, imi spune: te rog mult hai sa mergi si la doctorul pe care il stiu eu! (Era ruda cu el.) Asa ca in luna decembrie ajung la acest medic! Ajunsesem in faza de depresie, in care atunci cand cineva imi spunea ca totul va fi bine si ca se va intampla cand imi voi dori mai putin izbucneam in plans. Ajunsesem sa plang la fiecare gravida pe care o vedeam, sa plang la fiecare copil pe care il vedeam in carut. Sa ma gandesc ca de ce altele pot si eu nu… Luasem din ce in ce mai in serios varianta de a infia. Eram decisa ca pana la implinjrea varstei de 30 de ani sa un copil. Oricum va fi, al meu sau infiat. Sotul, pentru a ma simti eu mai bine, imi promisese ca in ziua in care voi impli 30 de ani vom merge intr-o maternitate si vom infia acel copil pe care eu mi-l doream atat!

Fotografie- Copyright D’Alex Photography

Mereu ma gandeam ca doar eu imi doresc, ca el o face ca un capriciu al meu! Si am ajuns la doctorul mult recomandat de sot. Nu voi intra in detalii, relatia cu el ca si pacienta era una foarte stricta, rece si impersonala. Nu puteam ajunge deloc sa il inghit. In luna martie am facut la el o procedura anume, moment in care doctorul imi spune: draga in 3 luni ramai gravida, daca nu in luna septembrie te programez la inseminare. In acel moment creierul meu s-a resetat complet. Stiam ca in acel an voi ramane gravida cumva. Am facut acele 3 luni de tratament, dupa care in luna iulie am asteptat sa vina momentul din luna, pentru a ma programa la inseminare. Aveam muncitori in casa. Terminam de renovat apartamentul in sfarsit. Treceau zilele, nu mai venea nimic. Deja deveneam nervoasa! In weekendul acela minunat, parintii mei venisera sa terminam terminam curatenia dupa renovare si plecau spre orasul natal. Aveam un test de sarcina in baie si ii spun sotului: gata acum ma duc sa il fac! El, saracul, stiind ce urmeaza dupa fiecare esec imi spune: hai totusi asteapta pana maine! Si am spus: nu, acum il fac! Si l-am facut!

Acea senzatie in care am vazut 2 liniute… Doamne, ce senzatie a fost… Am inceput sa plang! Dar de data aceasta de fericire… Am inceput sa strig! Adi! Am reusit! El nu stia exact ce se intampla pentru ca de fiecare data era aceeasi reactie. Eu plangeam si incepeam sa il strig si sa tip… Dar de data aceasta era altfel… Era de fericire. M-am pus pe pat in dormitor mi-am pus palmele in cap si am inceput sa plang, timp in care sotul statea in bucatarie si isi facea curaj sa ma imbarbateze pentru alte zile saptamani de plans si suferinta. Insa cand a venit in camera am inceput sa strig: vei fi tata! Iti dai seama! Voi fi mama! Adi, suntem binecuvantati! Nu i-a venit sa creada, bineinteles! Am mers la supermarchet am cumparat inca 2 teste, ne-am luat o sampanie si cate o prajitura, si am repetat testele! Acelasi raspuns!  In zilele urmatoare mi-am facut programare la ecograf.

Si luni eram pe masa ecografistei si i-am spus: doamna doctor , de data acesta sunt gravida! Si da asa era…. Aveam 8 saptamani si 1 zi! Avea activitate cardiaca!

Doamne, si cum ii batea inimioara! A fost cel mai fericit moment de pana atunci… Si nu il voi uita toata viata mea…

Va urma. Vezi continuarea aici

Oana, Handmade cu pasiune

Citeste si Imi iubesc copilul, indiferent pe cine ar iubi el