Cireșele

Au apărut cireșele. Dar eu, cum sunt zgârcită, refuz să le plătesc greutatea în aur și nu i-am cumpărat Vandei Mici (2 ani și 5 luni). Mama denaturată. Știu. O să primesc premiul de cea mai nasoală mamă a anului. Știu și asta. Mai ales că ei îi plac, ar tot mânca, dar mă gândesc la faptul că oricum vine sezonul lor și o să poată să mănânce până pleznește atunci.

Așa că nu am cumpărat. Dar vecinii noștri da. Și cum nici noi și nici vecinii noștri nu avem gard, s-a dus și ea la împărțit de cireșe și a primit.

A fost foarte încântată. Le-a mâncat cu mare spor. Apoi, după un timp, m-a întrebat și pe mine:

” Mami, vlei și tu cileșe?”

” Nu vreau, mulțumesc”, i-am răspuns eu.

” Hai, stai acolo, că îți aduc io”, zice ea.

” Păi de unde ai tu cireșe?”, mă mir eu.

” Uite, de la vețin de pe masă. Mă duc să-i cel”, mă lămurește ea senină.

Ăsta e momentul în care trebuie să mă transform în mamă și să îi dau copilului o lecție de viață, de bun simț și conduită, de cum funcționează lumea și de cum funcționăm în societate.

” Dar să știi că nu e frumos să ceri mâncare de la străini. Dacă vrei neapărat cireșe, mergem și cumpărăm”, îi explic eu.

Pentru că zgârcită-zgârcită, dar dacă îmi cere copilul cireșe cu lacrimi în ochi, îi cumpăr până la urmă.

Mă ascultă, apoi stă și se gândește.

Brusc i se luminează fața. A găsit soluția.

” Păi nu mai cel. Mă duc și iau de pe masă și îți aduc!”

Vanda, Gangblog

De aceeasi autoare citeste si Supererou & Sandale, balerini și gesturi calde

Sursă foto