Mașina de scris- joc teatral

Un alt joc foarte drăguț de la cursul nostru de Arta Actorului e cel pe care ni l-a explicat Mihaela Bețiu, profesoara noastră care ne e foarte dragă.

Jocul se joacă ideal în vreo 10-15  jucători, astfel încât fiecare jucător să aibă minim 2 litere sau o literă și un semn de punctuație.

Astfel încât fiecare jucător să participe cât mai mult.

Ne-am așezat într-un rând, cu ochii la profesoara care urma să fie scriitoarea de la mașina de scris 🙂 și am început să spunem alfabetul cu tot cu literele specifice limbii române: â, î, ș, ț, ă.

Am eliminat literele care nu sunt foarte folosite în limba română: w, y.

Fiecare avea cam 2 litere sau un semn de punctuație: cratima, semnul exclamării sau al întrebării.

Tot grupul avea la comun: spațiul între cuvinte, virgula și punctul.

O variantă mai complexă a jocului ar fi inclus evidențierea majusculei cumva pentru a scrie corect până la capăt, însă noi am jucat varianta mai simplă.

Noi toate împreună eram mașina de scris. Așa că fiecare dintre noi avea de spus litera sau cratima sau semnul de punctuație atunci când îi vedea rândul și toate împreună marcam printr-un gest spațiul, virgula și punctul. Nu mai țin minte acum ce convenții am folosit. Nu cred că sunt reguli foarte stricte. Dar puteți să folosiți de exemplu pentru spațiu o bătaie din picior, pentru virgulă o bătaie din palmă, iar pentru punct două mâini ridicate. Pentru litera noastră sau cratima sau celelalte semne de punctuație gestul era de a ridica mâna dreaptă și era însoțit de pronunțarea literei sau semnului.

Virgula și punctul le spuneam toate în cor, însoțite de semnul aferent. Spațiul era singurul care avea doar gest, fără a și pronunța spațiu.

Pentru a juca jocul am ales un text foarte cunoscut astfel încât să fie ușoară vizualizarea lui mentală. Poate ar fi fost bine să îl vedem întâi și scris pe o foaie de hârtie pentru a fi foarte atente la semnele de punctuație. Acolo ne încurcam cel mai adesea, mai ales la cele pe care le spuneam în grup. Ne încurcam în grup și să punem virgula imediat după cuvânt și abia apoi spațiul.

Unul dintre textele pe care am lucrat noi a fost cel de mai jos:

Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie,
Țara mea de glorii, țara mea de dor,
Brațele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ți mare, mare viitor!

(Mihai Eminescu)

Am schimbat apoi textul pentru că profesoara noastră a constatat că unele litere nu prea erau prezente în primul text și nu lucra toată lumea la fel de intens :).

Vâjâind ca vijelia şi ca plesnetul de ploaie…
Urlă câmpul şi de tropot şi de strigăt de bătaie.

(Mihai Eminescu)

Din experiența jocului, pot spune că antrenează foarte mult starea de prezență, aici și acum. Eram mereu atentă la cine sunt eu: litera e și cratima, de exemplu, și vizualizam locul meu în text, dar și prezența mea în grup la semnele comune. E un foarte bun exercițiu de ascultare, de atenție și este ideal să fie jucat cu copiii care știu deja să citească în ciclul primar, Ajută foarte mult și pentru conștientizarea rolului semnelor de punctuație.

În cazul în care copiii greșesc frecvent o virgulă pe care n-o pun acolo unde îi e locul învățătorul poate opri jocul și poate reveni la text și la analiza pe text astfel încât copiii să înțeleagă de ce în locul acela e logic să fie o virgulă și să n-o mai uite la următoarea rundă de joc.

Jocul acesta mi s-a părut că ne ajută să scriem cu mintea.  Sunt foarte importante și gesturile care însoțesc scrierea.  E un exercițiu de coordonare între corp, minte și gură 🙂 care mi se pare extrem de util.

În plus acest exercițiu mi-a dat și senzația de împreună în momentele în care toate ne concentram să nu greșim vreun semn de punctuație comun sau propria literă. Când ne ieșeau cele 2 versuri fără greșeală eram încântate ca niște copii.

Sper să jucați Mașina de scris cu copiii dumneavoastră. Pentru conectare și un pic de mișcare îl văd și la școala gimnazială sau liceu. Noi, adulte în toată firea, ne-am bucurat să-l jucăm.

Am pus și o fotografie cu minunatele mele colege de la Master jucând Mașina de scris chiar la examen. Mi-s tare dragi și învăț o mulțime de la ele. Sunt norocoasă să le întâlnesc.