Cinci jocuri care fac învățarea mai atractivă

La Romanian Gifted School avem de gând să ne jucăm mult cu copiii ori de câte ori prindem ocazia. Mai ales în prima săptămână de școală. Așa că unul dintre planurile noastre a fost să adunăm cât mai multe jocuri pe care le știm și să schimbăm idei de jocuri între noi. Foarte important este să alegem nu orice jocuri, ci acele jocuri care să contribuie la dezvoltarea competențelor pe care dorim să le dobândească copiii noștri.

În sistemul IB (Bacalaureat Internațional) adoptat la RGS există mai multe abordări ale învățării corelate cu competențe și abilități pe care copiii le dobândesc. Vă las mai jos, în engleză, câteva cuvinte despre ATL Skills și o listă de jocuri care mi-au venit în minte, unele învățate și jucate la Masterul de Pedagogii Alternative și Artă Teatrală în Educație, altele învățate de la copii, altele identificate în diverse surse. Majoritatea jocurilor sunt inspirate din teatru.

Approaches to Learning (5 elements)

• Thinking skills. critical thinking. creativity and innovation. Transfer. (THI)

• Communication skills. (COM)

• Social skills. (SOC)

• Self-management skills. organisation. affective. Reflection. (SMS)

• Research skills. information literacy. media literacy. (RES)

 

Am pus în paranteză un fel de cod prescurtat pentru că pe măsură ce fac lista jocurilor, voi încerca să le corelez și cu competențele dezvoltate.

Îmi doresc să împărtășesc, în măsura în care am timp, idei și instrumente de învățare care să-i ajute pe cât mai mulți profesori care se străduiesc să facă învățarea frumoasă și captivantă pentru copii.

 

1. Unul dintre jocurile/ instrumentele mele preferate este Scutul meu. Îl consider ideal pentru începutul anului, atât pentru copiii care nu se cunosc, cât și pentru ceilalți (pentru că ne schimbăm zilnic). Este un exercițiu pe care l-am făcut la un curs de la Masterul Ped-arte și și ne-a produs mare bucurie.

Fiecare participant primește o foaie de hârtie mai mare și desenează un scut după modelul desenat de profesor la tablă. Scutul este împărțit în patru secțiuni egale, iar în mijloc se află „ținta” în forma unui cerc. Cele patru spații cuprind o provocare pozitivă de autocunoaștere. Copiii trebuie să completeze:  Ce-mi place, Cine sunt prietenii mei?, O amintire plăcută și Care sunt calitățile mele. În centru, copiii vor completa în cerc Talentul meu ascuns.  Pe scurt, toate provocările acestui scut sunt pozitive, copiii se conectează într-un mod plăcut cu ei înșiși, urmând ca în a doua etapă să prezinte colegilor propriul scut. Prezentarea în sine este un exercițiu de public speaking și dezvoltă competențele de comunicare ale copiilor. Ascultarea celorlalți colegi dezvoltă competențele sociale. Acestea sunt cele mai evidente. De fapt, jocul acesta dezvoltă toate ATL Skills menționate mai sus, după cum vă veți da seama. Aș mai face o mențiune. Înainte de a lăsa copiii să își completeze propriul scut, le explicați că acest scut îi apără pe soldați și le salvează viața. Însă pentru a-l putea folosi, soldații sunt bine antrenați și, mai ales, își cunosc foarte bine scutul.

Am făcut acest exercițiu- joc și în grupuri de copii la cursurile mele de Storytelling, dar și cu colegele mele de la master și aș putea să fac câteva observații.

• Este un instrument foarte bun de reflecție și cunoaștere de sine.
• Este un instrument foarte bun de cunoaștere a celorlalți membri ai grupului și de identificare a punților comune: pasiuni, experiențe comune.
• Este un bun instrument de a identifica anumite aspecte emoționale care necesită intervenții. (De exemplu, unii copii, dar mai ales adulți au dificultăți în a-și identifica calitățile; unii sunt centrați pe defecte pe care și le identifică sau pe etichete puse de alții și sunt foarte autocritici), unii copii au dificultăți în a-și identifica prietenii, alții cred că ei nu au niciun talent ascuns; în același timp, unii sunt foarte creativi și expansivi, putând, de exemplu, menționa la talentul meu ascuns idei precum: fac cele mai rotunde biluțe din muci uscați- exemplul e forțat pentru a sublinia ideea; unii copii găsesc cu greu o amintire plăcută, alții sunt în stare să povestească 100 de amintiri plăcute). Cadrul didactic poate nota anumite observații din acest joc și le poate discuta apoi cu ceilalți profesori pentru a-i putea sprijini pe copii.
• Este un instrument pozitiv care creează un climat pozitiv în clasă, o stare de bine.

Pornind de la acest scut, mă gândesc să mai personalizez unul pentru atelierele mele de storytelling. De exemplu, aș putea schimba cele 4 întrebări cu altele 4: Ce tip de povești îmi plac?, Care este cartea mea preferată? (De ce?), O scenă dintr-o poveste care mi-a produs o emoție puternică, Personajul preferat. În centru aș lăsa ceva legat de copil, similar scutului inițial și aici aș pune Care este super-puterea mea?

2. Pentru că jocul acesta a fost destul de serios, m-am gândit să vă povestesc acum unul mai puțin serios. L-am învățat de la fetița mea acum vreun an sau doi, nici nu mai știu. Se cheamă Fasole cu cârnați.

Pe scurt, fetița mea mi-a zis să o întreb orice pentru ca ea să îmi răspundă mereu fasole cu cârnați. Provocarea mea era să formulez întrebări care, corelate cu răspunsul, să fie atât de haioase încât să o facă să râdă. Provocarea ei era să nu râdă. Am constatat că sunt foarte bună la jocul acesta și că fiica mea a fost așa de surprinsă că am intrat așa bine în joc încât a râs rapid și a pierdut.

 

Exemplu:

Început ușor: Ce-ai mâncat la cină?

-Fasole cu cârnați

–Ce gătește bunica ta?

-Fasole cu cârnați

Și apoi…

 

-Ce-ai în păr?

-Fasole cu cârnați

– Care e aroma ta preferată de înghețată?

-Fasole cu cârnați

Cum îl cheamă pe tatăl tău?

-Fasole cu cârnați

Cam așa e jocul. La un anumit nivel, cred că abordează toate ATL SKIls de mai sus. În plus, vine cu distracție și râs, e numai bun pentru deconectare și stare de bine.

O altă provocare pentru voi și pentru copii care mi-a venit acum în minte ar fi ca atunci când vă săturați de fasole cu cârnați să inventați o expresie nouă și la fel de trăsnită cu care să jucați jocul. De fapt, chiar inventarea acestei expresii noi poate fi un joc în sine și în timp ce scriu aici în vizualizez în clase la modul următor.

Copiii sunt împărțiți în grupuri și primesc sarcina de a găsi 3 expresii care să fie ulterior votate de întreaga clasă. Profesorul le poate explica diferite tipuri de votare și lecția se poate transforma în una de educație civică în care le este explicat votul și sistemul de votare. Copiii pot experimenta mai multe sisteme de votare și să analizeze apoi rezultatele asociate fiecărui sistem și diferențele care apar. Desigur, dacă e vorba de copii mici, ne limităm doar la un sistem ușor de votare și alegem o nouă expresie pentru o perioadă în care vom juca jocul, urmând ca după ce ne plictisim de acea expresie să o alegem pe cea de pe locul doi și tot așa. Dacă sunt copii mai mari și faceți simularea sistemelor de vot, puteți la final să le propuneți copiilor să găsească un sistem de vot nou, propus de ei

3. Un joc pe care l-am învățat de la Master, de la Adriana Titieni, se chema Tirul întrebărilor. 

Din clasă se aleg doi jucători care ies în fața clasei și comunică între ei pe o anumită temă doar prin întrebări. Ceilalți copii sunt observatori, urmând să intre în joc, rând pe rând, pe măsură ce ies ceilalți.

Profesorul le oferă prima temă de discuție, dar poate să provoace copiii- observatori să propună și ei teme. În funcție de vârsta copiilor și de scopul profesorului, temele pot fi diferite. De exemplu, pentru amuzament, comunicare etc putem alege ca temă cadourile de Crăciun. Dar într-o lecție de istorie sau geografie putem alege ca temă, de exemplu, Egiptul.

Exemplu:

Jucător 1: Îți plac cadourile de Crăciun?

Jucător 2: Cele de la părinți sau cele de la Moșu?

J1: Ți se par împachetate frumos?

J2. Ce înseamnă pentru tine frumos?

J1- Îți plac ambalajele simple sau cu ilustrații?

J2- Există mai multe feluri de ambalaje?

 

Și tot așa.

 

Foarte important e ca discuția să aibă sens, iar jucătorii să se sprijine unul pe celălalt în discuție, să continue unul ideea celuilalt. Adică dacă unul a întrebat Există mai multe feluri de ambalaje?, celălalt să nu răspundă Tu știi că Pluto nu mai e planetă?

De asemenea, trebuie evitate răspunsurile fără conținut. Adică unii jucători încearcă să își pună o placă. De exemplu, orice întrebare ar primi, ei răspund: Tu ce crezi? sau alte texte similare.

Jocul este încheiat când unul dintre jucători ezită prea mult timp să răspundă la o întrebare, se gândește prea mult sau dacă răspunde cu o afirmație.

Sunt chemați apoi alți doi copii care să joace și li se dă o altă temă. (variantă recomandată în clasele cu copii mai mulți). Dacă sunt grupuri mici, jucătorul câștigător poate rămâne în joc, iar cel care a greșit va fi înlocuit de un alt coleg.

Tot scriind aici, mi-a venit în cap că o temă interesantă pentru începutul de an ar fi de exemplu coronavirusul. Sau variațiuni pe temă: purtatul măștii, spălatul pe mâini. De abia au ocazia copiii să problematizeze într-un mod creativ.

4. Statuile muzicaleeste un joc pe care l-am învățat acum mai mulți ani de la un animator de la Roaba de cultură. Dacă îmi aduc bine aminte, cred că îl cheamă Teo.

Profesorul e arbitru și dă drumul la muzică (vă trebuie un aparat la care să puteți pune muzică, eventual o boxă mobilă conectată la telefon cu youtube). Copiii dansează sau se mișcă în legea lor pe muzică, fiind atenți la profesor care în orice clipă poate să oprească muzica. Atunci când muzica e oprită, toți copiii se opresc din dans. Cel/ cei care se mișcă deși muzica e oprită sunt eliminați din joc. Arbitrul pornește din nou muzica și tot așa. Jocul continuă până când rămâne un singur participant.

Partea bună a acestui joc e că îi dezmorțește pe copii, mai ales dacă au avut o activitate de învățare în bancă.

Mie îmi place de obicei să pun coloana sonoră a jocului- Happy al lui Pharell Williams, însă o profit de această oportunitate pentru a căuta cântece mai vechi și frumoase pe care să le pun copiilor. De exemplu, în limba română le-aș pune cântece precum O portocală (Anda Călugăreanu).

Voi mai alege cântece din liste precum aceasta: https://www.upparent.com/lists/adult-albums-you-can-play-around-kids

Și voi provoca și copiii să facă liste cu cântece preferate pe care să le folosim la acest joc. În felul acesta, putem afla și despre preferințele lor muzicale.

5. Un joc de atenție, cu ceva mister și cu indicii, clasificări etc, se numește Văd cu ochișorii mei. Îl știu tot de la fiica mea care îl știe de la prietena ei, Zoe, care, la rândul ei, îl învățase la after-school acum 2 ani. Eu o să îl redenumesc Văd cu ochii mei sau  Văd cu ochii mei pătrunzători/ ageri etc pentru a evita diminutivul din versiunea inițială. Am jucat acest joc deseori în autobuz cu cei doi copii ai mei, spre amuzamentul celorlalți pasageri.

La acest joc există mai multe variațiuni cu aceeași temă.

În autobuz noi jucam varianta cu culori.

Văd cu ochii mei ceva albastru. Iar copiii ghiceau dacă e pălăria doamnei cu 3 scaune mai în față, sacoșa domnului din dreapta, afișul publicitar de pe stradă, pantalonii lui x etc.

Se poate juca și cu litere.

Văd cu ochii mei ceva ce începe cu litera P. 

Se poate juca cu copiii care știu deja literele și locul lor în cuvinte.

Copiii încearcă să ghicească (un penar, pantoful tău, pantoful doamnei, o pălărie, o pelerină, un porumbel la geam, țara Portugalia- dacă au vreo hartă în clasă-, un pix etc).

Pe lângă faptul că îi face foarte atenți la mediul în care se află, acest joc le dezvoltă atenția, gândirea, limbajul și nu numai.

Jocul se poate juca în orice limbă pe care copiii o învață, putând fi un prilej de recapitulare a diverselor noțiuni, culorilor etc.

Jocul se poate complica dând ca indiciu ultima literă dintr-un cuvânt. (Văd cu ochii mei ceva care se termină cu litera r).

În timp ce scriam, mă gândeam și la alte variațiuni ale jocului.

Mi-a venit în cap și varianta: Văd cu ochii mei ceva mare. 

Pentru că mare e un concept subiectiv, copiii pot fi provocați să facă o comparație care să ajute colegii să identifice obiectul.

De exemplu, văd cu ochii mei ceva mare cât un măr sau cât o minge de fotbal.

 

Trei dintre cele 5 jocuri prezentate azi sunt învățate de la copilul din dotare, așa că vă invit să îi provocați pe copii să prezinte și ei jocurile lor preferate. Aceasta în sine poate fi o activitate. De exemplu, pentru a-și dezvolta competențele de scriere, copiii pot scrie o listă cu jocurile lor preferate. Apoi, pot avea un exercițiu de public speaking unde să prezinte jocul preferat, explicând în detaliu regulile. Puteți avea la finalul fiecărei prezentări o perioadă de întrebări și răspunsuri în care ceilalți copii (asemeni unor jurnaliști) pot întreba dacă e ceva neclar în înțelegerea jocului. La fel ca mai sus, puteți organiza și o votare a jocurilor pe care să le integrați în activitățile de învățare sau în pauză.

O astfel de activitate are mai multe beneficii. În primul rând copilul este validat, este întrebat despre ce îi face plăcere, registrul este unul pozitiv, copilul simte că poate să devină resursă în clasă și că propunerile lui sunt ascultate și apreciate. De asemenea, pentru sedimentarea conceptului de reguli și a importanței acestora, este foarte util ca ei să explice alte reguli din diverse contexte (cum ar fi jocurile) și să explice importanța acestora și consecințele nerespectării regulilor.

Vă invit să mai citiți și alte articole despre jocuri utile la început de școală pentru cunoaștere reciprocă și coeziunea grupului, dar care pot fi integrate în diverse secvețe de învățare.

Două jocuri de cunoaștere și coeziune a grupului la început de școală

Jocuri de improvizație teatrală- tutorialul

Mașina de scris- joc teatral

Tabloul- joc de improvizație teatrală

P.S. Fotografia e aleasă la întâmplare din telefon, fără legătură cu jocurile, doar pentru că era colorată :).