Două jocuri de cunoaștere și coeziune a grupului la început de școală
În ultimii doi ani mi-am dedicat cam tot timpul educației. Timpul pentru mine a fost timp de mers la cursurile Masteratului de Pedagogii alternative și artă teatrală în educație (PED-ARTE) și pe lângă atelierele mele de lectură și storytelling uzuale, odată la două săptămâni făceam povești cu copiii de la Kleine Schule, centru pentru copii cu abilități înalte. De anul acesta, voi face storytelling cu copiii de 6-11 de la Romanian Gifted School unde ne pregătim intens integrând principiile curriculumului internațional IB (Bacalaureat Internațional), principiile specifice gifted education.
Săptămânile acestea ne pregătim intens pentru a aștepta copiii așa cum se cuvine în septembrie. Printre altele, ne pregătim și o tolbă cu jocuri: unele pentru prima săptămână, altele pentru fiecare dimineață, altele pentru pauze, altele pentru momentele de captare a atenției sau de relaxare/ dezmorțire. Cu aceste jocuri ne dorim să îi cunoaștem mai bine pe copii, ne dorim să îi ajutăm să se cunoască între ei, să construiască relații, să identifice puncte comune de interes.
Îmi doresc să am timp să scriu aici des, să împărtășesc din lucrurile bune pe care le gândim și le pregătim pentru copii pentru că îmi doresc să găsească oricine inspirație în ele și să le preia și să le ducă în propria clasă. Cred cu tărie că împărtășind și învățând unii de la alții contribuim la educația copiilor cu care interacționăm, dar și la educația noastră și la creșterea noastră personală.
Astăzi voi povesti despre două jocuri pe care mi le bag în tolba mea cu jocuri, dar care pot fi și în tolba voastră.
Pentru că obiectivul meu ar fi să îi cunosc pe copii și ca ei să se cunoască între ei, primul joc ce mi-a venit în minte este unul de la cursurile de teatru cu Mihaela Bețiu despre care povestesc acum din amintiri.
I. Joc: Ce-ai fi dac-ai fi?
Unul dintre copiii din clasă iese în fața clasei (o să o numesc Elena) și i se pune o întrebare.
De exemplu, dacă ai fi o floare, ce ai fi?
Copilul se gândește după care, ceilalți sunt rugați să ghicească răspunsul și eventual să argumenteze.
De exemplu, copilul X ar putea spune: cred că Elena ar fi un ghiocel pentru că e delicată ca un ghiocel. Sau cred că Elena ar fi o frezie pentru că miroase mereu frumos ca o frezie. Sau cred că Elena ar fi o lalea etc.
În funcție de numărul copiilor din clasă putem să jucăm în diverse moduri. De exemplu, dacă în clasă sunt mulți copii, putem juca până când cineva ghicește ce floare e Elena, care va da dreptate celui care a ghicit. Dacă în clasă sunt 10 copii, de exemplu, putem să îi întrebăm pe toți 10 ce floare e Elena și abia dacă nu a ghicit nimeni să continuăm până când cineva ghicește.
Elena poate să explice, dacă vrea, de ce se vede ea ca pe un ghiocel și nu ca pe un trandafir și așa aflăm lucruri noi pe care vrea Elena să ni le comunice despre ea.
Apoi copilul care a ghicit poate merge în față în locul Elenei, iar cadrul didactic întreabă din nou:
Dacă George ar fi un animal domestic, ce ar fi?
Și continuăm mecanismul. Pun mai jos diverse întrebări care se pot pune cu două mențiuni personale:
A. Jocul poate fi jucat cu copii de orice vârstă (inclusiv liceeni), important e să corelăm întrebarea cu nivelul cunoștințelor aferente vârstei. Nu întrebăm copiii de 6 ani, ce personaj din roman ar fi, ci eventual ce personaj dintr-o poveste/ dintr-un desen animat?
B. După ce am jucat câteva runde și copiii au prins mecanismul, copiii pot fi provocați să formuleze ei întrebările care li se par relevante. În funcție de timpul alocat pentru joc, putem lăsa formularea de întrebări ca temă și jocul cu întrebările copiilor pentru o nouă zi.
- Dacă ai fi un fel de mâncare ce ai fi?
- Dacă ai fi un mijloc de transport ce ai fi?
- Dacă ai fi un fenomen al naturii ce ai fi?
- Dacă ai fi un dinozaur ce ai fi?
- Dacă ai fi o poveste, ce poveste ai fi?
- Dacă ai fi o jucărie, ce ai fi?
- Dacă ai fi un gen muzical, ce ai fi?
- Dacă ai fi un personaj de desene animate, cine ai fi?
- Dacă ai fi o piesă de lego/ o figurină/ un set lego/ ce ai fi?
- Dacă ai fi un profesor din școala ta, cine ai fi (această întrebare e bună după vreo jumătate de an sau mai mult, când copiii își cunosc bine profesorii și ar fi foarte interesant să auzim și argumentele și modul în care copiii își oglindesc profesorii).
II. Joc: Ce-ai prefera? Îi pun și denumirea în engleză (Would you rather?) pentru că am aflat de el de pe un canal de youtube în limba engleză, de la profesoara Susan Jones, care are multe resurse interesante. Vă recomand să vedeți filmul ei, nu doar pentru claritatea cu care explică jocul, ci și pentru energia și bucuria cu care vorbește despre jocuri, care cred eu că inspiră.
Susan recomandă acest joc mai ales pentru că e unul la care copii râd, se distrează, se simt bine și conectarea prin râs ne face bine tuturor. Învățarea precedată de conectare autentică se întâmplă într-un mod cu totul diferit.
Am pus aici câteva dintre alegerile pe care Susan le-a exemplificat în filmul ei. Ce este de menționat e că Susan sfătuiește să fie folosite imagini, mai ales pentru copiii care încă nu citesc. Desigur, putem folosi și obiecte. De exemplu, dacă avem o jucărie robot și una extraterestru, le luăm în mâini și le folosim pentru exercițiu, important e să existe și o reprezentare vizuală.
În timp ce scriam acum mi-am amintit și de o poveste care îmi place mult, cea cu Osișor, și jocul și provocarea de a alege între un robot și un extraterestru, combinat cu discuția unei povești ca Osișor, despre care am scris aici, poate să se transforme într-un exercițiu de storytelling în care copiii inventează o poveste cu titlul: Prietenul meu, robotul sau Prietenul meu, extraterestrul.
Pentru a trece mai sus în piramida gândirii, atunci când copiii au înțeles foarte bine jocul și tipurile de alegeri care sunt puse în balanță, pe durata anului școlar ei se pot transforma în cei care îmbogățesc jocul prin alegerile/ provocările pe care le propun. În funcție de vârstă și interese, probabil întrebările lor ar fi de tipul: dacă ai putea mânca numai ciocolată sau numai înghețată, ce ai alege? sau dacă ai putea să mergi pe Lună sau pe Marte, unde ai merge? etc.
Important e ca profesorul să observe dacă provocarea e formulată corect și respondenții să fie provocați mereu să își argumenteze alegerile.
Cam atât pentru azi. Revin cu alte jocuri și jucării educaționale când am un răgaz.
Puteți să mai citiți despre jocuri utile și în alte articole precum:
Leave a Reply