30 octombrie 2015
Dacă ești bun cu tine ai toate șansele sa fii bun și cu ceilalți
Am cunoscut-o pe Isabelle întâmplător. Acum ceva vreme, înainte de a avea copil și a mă preocupa de aspecte de-astea părințești, o amică mi-a trimis linkul către pagina ei. M-am uitat, mi-a plăcut ce am văzut dar nu am dat importanță pentru că la momentul respectiv pur și simplu nu mă interesa. Cred că am dat like din simpatie așa cum mi se mai întâmplă adesea și pagina ei a rămas acolo undeva, agățată într-un colț de memorie al contului meu de Facebook. Am redescoperit-o anul acesta când îmi căutam pentru mine o fusta din tulle ca să fiu și eu în pas cu moda. Pagina era aceeași, doar că avea acum ofertă și pentru adulți. Poate că multe dintre cititoarele blogului știu deja pagina Hăinuțe și culori, iar celor care nu o știu încă, le spun doar atât: aruncați o privire și vă veți îndrăgosti de hăinuțele vesele și colorate. 🙂 Cum sunt vorbăreață de fel am început să interacționez cu Isabelle și astfel să cunosc și omul din spatele paginii. Vă mai spun că Issabelle (Bey) Maier este de 6 ani și ceva mama unei dulceți de copilă cu ochi mari și negri pe nume Sofia. Zici ca e scoasă din filmul cu Veronica! Cu așa o muză cred și eu că mami se simte inspirată! Iar în cele ce urmează o las pe Isabelle să vă spună povestea ei care vine cumva să ne arate ce mult ne schimbă venirea pe lume a unui copil prioritățile, cum ne împlinește și ne face să ne redescoperim pe noi înșine, cum ne face să ne găsim adevăratele pasiuni și să ne facem din asta un mod de viață.
Ema: Spune-mi câte ceva despre tine…cum este Isabelle?
Isabelle: Am aproape 40 de ani și mă simt eu însămi un om fericit. Am avut de-a lungul vieții destule experiențe, unele dintre ele mai nefericite, care m-au învățat că pentru a fi fericit iți trebuie de fapt foarte puțin. Mă țin departe de orice conflict sau stare conflictuală. Și într-un fel maturitatea mea a început cu faptul că nu mai încerc să schimb lumea ci doar încerc să o iau așa cum e. Sper să fi făcut alegerile corecte până acum și sper ca în timp să nu-mi pierd curiozitatea și simțul umorului. Îmi place mult să călătoresc, să fotografiez și să scriu poezii. Pentru ele am însă prea puțin timp și uneori și prea puține resurse.
Ema: Dacă ar fi să enumeri numai 3 calități ale tale și 3 defecte care ar fi acelea?
Isabelle: Defecte, că ele sunt mai mari și mai îndărătnice: impulsivă, impulsivă, impulsivă…Calități…hmmm… îi las pe ceilalți să le descopere, să le spună sau să creadă în ele 🙂
(Ema: Eu aș zice că unele dintre calități sunt modestia și bunul simț…prea multă modestie și bun simț!)
Ema: Dacă ar fi să schimbi ceva la tine ce ai schimba?
Isabelle: De multe ori am putea face lucruri marețe, cu adevărat marețe, și poate că am face lumea în care trăim mai bună, dacă am avea mai multă încredere în noi. Asta aș îmbunătăți la mine: încrederea în mine. Mă tem mereu că nu sunt destul de bună ca mama, ca profesionistă, ca prietena….etc.
Ema: Ai menționat partea profesională…Povestește-mi un pic despre cum ți-ai descoperit pasiunea pentru croitorie, de unde a pornit ideea de a face și pentru alți copii, nu numai pentru fetița ta, cine te-a susținut, cum a pornit totul.
Isabelle: După nașterea Sofiei în 2009 am încercat să stau cu ea cât mai mult posibil. Urma după 2 ani să mă întorc la job, numai că nu mai aveam unde, firma la care lucrasem până atunci intrase în faliment. Câteva prietene au venit cu ideea să-mi facă cadou o mașină de cusut de ziua mea doar văzându-mă cum a transformat o rochiță de-a Sofiei într-o fustă pentru ea. A sosit mașina de cusut la ușă prin curier. Am tăiat perdelele din bucătărie și am cusut. Așa a început totul . În câteva zile m-am dus să cumpăr materiale și am vândut prima fustă cu 14 lei. În câteva zile mi-am făcut și contul pe Facebook și ăsta a fost începutul . Apoi mi-am luat alte materiale, mi-am făcut un plan și am zis ca voi încerca să o cresc pe Sofia din croitorie. Eu am absolvit Facultatea de Filosofie la Universitatea București. Am lucrat în publicitate, în presă și la Ambasada Belgiei. Nu am făcut nici o oră de curs de croitorie. Tot ce știu e de pe internet și din cărți. Și pur și simplu nu am vrut să mă mai angajez ca să ajung acasă la 7 seara și Sofia să stea cu o bonă toată ziua. Am vrut să stau eu cu ea. Asta a fost decizia mea atunci. NU o regret deloc și cred că am făcut ceea ce trebuia. Așa am timp să mă duc să o iau de la școală. să mergem în parc, să o duc la diverse activități și ateliere.
Ema: Cum crezi că te-a schimbat toată experiența aceasta a “părințelii” dar și a, hai să-i zicem, propriei mini-afaceri? Ai aflat lucruri noi despre tine? Cum crezi că ar fi fost viața ta dacă nu ți s-ar fi întâmplat toate aceste lucruri? Cum te vedeai tu înainte de copil?
Isabelle: Sofia m-a transformat într-un om mai bun cu mine însămi. M-a învățat să fac eforturi să mă cunosc mai bine, să știu că pot mai multe. Faptul că lucrez de acasă e un mare avantaj, am libertatea de a alege când lucrez și cât. Și pot pleca de exemplu toată luna august în concediu, nu în Caraibe dar în concediu : la țară sau la mare în Constanta, în gazda…cumva dar în concediu. Un alt avantaj este acela că lucrând pentru mine fac totul la maximul meu. Dau din mine tot ce e mai bun. Nu am exercițiul lui a trage de timp că se face ora 6 și plecăm acasă. Fac mult și fac tot ce pot pentru a fi mai bună în ceea ce fac. Și asta se vede in ochii mei. 🙂
Faptul că s-au întâmplat aceste schimbări nu mă face decât să fiu recunoscătoare. Înainte de Sofia , pierdeam mult timp pe nimic….mă iroseam.
Isabelle: Sofia m-a transformat într-un om mai bun cu mine însămi. M-a învățat să fac eforturi să mă cunosc mai bine, să știu că pot mai multe. Faptul că lucrez de acasă e un mare avantaj, am libertatea de a alege când lucrez și cât. Și pot pleca de exemplu toată luna august în concediu, nu în Caraibe dar în concediu : la țară sau la mare în Constanta, în gazda…cumva dar în concediu. Un alt avantaj este acela că lucrând pentru mine fac totul la maximul meu. Dau din mine tot ce e mai bun. Nu am exercițiul lui a trage de timp că se face ora 6 și plecăm acasă. Fac mult și fac tot ce pot pentru a fi mai bună în ceea ce fac. Și asta se vede in ochii mei. 🙂
Faptul că s-au întâmplat aceste schimbări nu mă face decât să fiu recunoscătoare. Înainte de Sofia , pierdeam mult timp pe nimic….mă iroseam.
Ema: Ai vreun regret? Ceva ce n-ai apucat să faci (încă!) și ți-ai fi dorit să faci?
Isabelle: Imi pare rău că nu pot din croitorie să-mi cumpăr o casă unde să stăm noi două și imi pare rău ca nu pot călători cât mi-aș dori. Dar nimic nu e perfect pe lumea asta încă…Nu câștigi mulți bani din croitorie dar câștigi timp petrecut cu cei dragi sau câștigi zâmbete. Copiii nu mai dau jos decât cu greu hăinuțele făcute de mine 🙂 … și asta e o mulțumire suficientă pentru mine.
Ema: Cum te vezi tu peste 10 ani-15 ani de acum incolo. Ce vei face? Cum vei fi? Ce planuri de viitor ai? Te vezi extinzându-te pe partea de croitorie?Care crezi ca sunt principalele provocări în sensul ăsta?
Isabelle: Am avut multe propuneri de asociere însă orice dezvoltare aș face ar însemna și o investiție de timp iar Sofia are nevoie de mine să petreacă timp cu mine nu să câștig mai mulți bani și implicit să cheltui mai mulți bani. Poate într-o zi va fi altfel, nu știu asta dar deocamdată încerc să păstrez un echilibru între muncă și timp liber. Sacrificiul pe care îl fac acum este să cos și noaptea ca să pot sta ziua mai mult cu ea. Dorm în general 4-5 ore. M-ar ajuta un colaborator la cusut dar încă nu l-am găsit. Oamenii cu meserie sunt din ce în ce mai rari.
Ema: Un cuvânt de încheiere pentru cititoarele noastre, un sfat poate…
Isabelle: Dacă ești bun cu tine ai toate șansele sa fii bun și cu ceilalți. Și le-aș mai spune că a face ceea ce-ți place e singura cale să te descoperi indiferent de nivelul de pregătire pe care îl ai. Am fost și director de marketing într-o firmă de materiale de construcții dar făcând croitorie și fiind propriul meu șef am aflat mult mai multe lucruri despre mine și cei din jur și am ajuns la concluzia că așa sunt împlinită și până la urmă, fericită.
Îți mulțumesc, Isabelle pentru că ai împărtășit cu noi din experiența ta de viața. Cu siguranță ești inspirație pentru mulți oameni din jurul tău. Sper ca prin această poveste să te cunoască cât mai multă lume și să devii inspirație pentru găsirea echilibrului între viața profesională și cea de familie, pentru transformarea pasiunii în meserie.
Pentru că nu știu dacă ați avut curiozitatea să intrați pe pagina Isabellei, vă mai pun aici și câteva poze cu creațiile ei minunate.
M-as bucura sa citesc în comentarii impresii ale oamenilor care au haine create de Isabelle si sa imi spuneti cum a fost colaborarea voastra cu ea, daca vi se pare si vouă că este o persoană minunată.
Am încadrat acest articol la secțiunea Oameni care schimbă lumea pentru că eu cred că orice om care face cu pasiune și dragoste ceea ce face și cu respect față de ceilalți contribuie la o lume mai bună.
Dacă cunoașteți oameni minunați și simțiți să scrieți despre ei, trimiteți poveștile voastre pe crestemoameni@gmail.com
Am onoarea sa postez prima ce simt eu despre omul Isa, omul din spatele “Hainute Si culori”, chiar daca nu o cunosc personal. Am aflat despre ea de la o prietena, am vazut pagina, am simtit dragostea si dăruirea din creațiile ei, m-am simtit aproape de ea, ca si om, ca si mama de fetita de 6ani, ca si mama care a decis sa se reprofileze pentru a oferi copilului mai mult timp impreuna cu mama. Am asimilat cumva Atelierul de Zambete, proiectul meu fotografic, cu Hainute si culori. Si i-am scris ce am simtit. De acolo si pana la relatia care s-a creat intre noi nu a fost decat un pas mic, iar dăruirea si generozitatea Isabellei nu vor ramane nerasplatite. Va imbratisez, strans si cu drag!
Ce frumos ai scris, Larisa! Multumim!
Scria frumos,crd ca ceea ce face Isabella este magie transpusă în haine,are mâini de aur și un simț al esteticului pătrunzător!Faptul ca ai ales să îți propriile frâie în mâine denotă un curaj extraordinar și voința de fier.Felicitări,tine-o tot așa!
Mâini de aur,curaj extraordinar și o voința de fier.Pentru drumul ales și rezultatele obținute,Felicitari și jos pălăria!
Lucrurile deosebite ies din maini deosebite. Nu am cunoscut-o personal pe Isabelle, dar creatiile ei ne-au insotit intr-un moment frumos din viata. Si asa de minunate sunt aceste creatii incat una dintre ele a fugit in tari mai calde sa faca fericita o micuta balerina!