David și animalele colorate

Am dat sfoară în țară printre prieteni că aș vrea să îmi încerc norocul și să trimit din poveștile mele pe la edituri. Caut o editură care să aibă o viziune diferită de mainstream, o editură care să vrea povești cu miez.

Nu am găsit încă editura, în schimb am găsit o nouă poveste. Mi-a scris Maria și mi-a trimis niște poze cu tablourile ei și bineînțeles că m-a inspirat.

Cum mai mult am scris povești inspirate de Maria mea cu personaje principale fete, am zis să scriu și una cu un erou băiat, dedicată nepoțelului David, care a început recent grădinița. Nepoțelul și personajul din poveste nu au nimic în comun, decât numele. Dar nah, decât deloc :).

David și animalele colorate

David era un băiat căruia îi plăceau mult culorile. De când intrase la școală era foarte trist pentru că era nevoit să poarte o uniformă bleumarin cu gri. Când uniforma era la spălat putea să se îmbrace, în schimb, cu pantaloni negri și bluză albă.

• Nu-mi place la școală! Îi spunea David tatălui în fiecare dimineață.
• De ce, dragul meu?
• Păi ție ți-ar plăcea să vezi toată ziua doar alb, negru, gri sau bleumarin?
• Nu știu! răspunse tatăl încurcat! Cred că nu! Cred că aș fi…. plictisit!
• Exact! Acesta e cuvântul! Sau mai degrabă posac! Sau posomorât! Acestea nici măcar nu sunt culori. Hai, bleumarin-ul cică ar fi culoare, dar una foarte tristă. Nu înțeleg de ce nu ne fac uniforme verzi sau galbene sau roșii cu turcoaz.
• Înțeleg că lipsa culorilor din jurul tău te afectează foarte mult, îi spuse tatăl încercând să îi ofere înțelegere.
• Daaaaa, și încă cum. Mai lipsește să primim și cărți scrise doar cu alb și negru și dispare orice picătură de culoare din viața de școlar. Cum să-ți explic?! Mă simt de parcă în fiecare zi ar fi o zi de toamnă ploioasă, cu vânt și cer întunecat.

David merse și în acea zi la școală ca în orice altă zi. În mintea lui totul era culorat și viu și vesel și își spunea în gând că mintea oricum nu i-o ia nimeni și nu îi transformă nimeni gândurile sale în gânduri în gri cu bleumarin. David își spunea că, de fapt, cu puterea minții poate vedea orice culoare oriunde, atâta timp cât își dorește asta. Și el vedea mult verde, mări și oceane și câmpuri și lanuri de verde: verde smarald, verde imperial, verde spanac, verde lime, verde kaki, verde mentă, verde mentă de apă, verde măsliniu, verde fistic, verde de apă, verde de sticlă, verde iarbă, verde lichen, verde militar, verde papagal, verde de primăvară,… câteva zeci de nuanțe de verde.

La ora de desen, preferata lui David, copiii au primit ca sarcină să deseneze un animal rozător care le place mai mult. David s-a tot gândit ce rozătoare cunoaște el. Păi veverița, șoarecele, popândăul, hamsterul, porcul de guineea, cârtița, iepurele, chinchila…toate aveau culori terne precum câmpurile pe unde merg după mâncare. Să treacă cât mai neobservați. Așa că David începu să deseneze un șoarece. Dar bineînțeles că nu îl putea face de culoare cenușie- brună cum sunt șoarecii obișnuiți. David avea nevoie de puțină culoare. Să dea suflet și personalitate șoarecelui. Și cum putea să-l facă altfel decât în nuanțe de verde.

Doamna învățătoare, surprinsă de șoarecele lui David, îl întrebă cu interes:

• David, tu ai văzut vreodată un șoarece verde?
• Nu! Bineînțeles! Acesta nu este un șoarece obișnuit.
• Dar cum este?
• Un șoarece visător!
• Și ce visează șoarecele?
• O brânză gustoasă. În ultimele zile n-a mâncat decât grăunțe și s-a săturat.
• Și de ce e verde și nu roșu?
• Pentru că verdele e culoarea lui preferată și când visează la ceva frumos el se vede din interior. Adică se vede ca fiind de culoarea care îi place lui.
• Și de ce are ochii albaștri?
• Pentru că am observat că atunci când oamenii mari văd șoareci se sperie și ori fug, ori vor să le facă rău. Și i-am făcut ochi albaștri pentru că așa poate oamenii mari înțeleg că până și un șoarece are un suflet.

Urmează episoade în care David va desena un leu roșu, îndrăgostit sau o pisică și un câine ….cum să fie, cum să fie?

Maria, ți-am dat de lucru :D.

Tablourile sunt deja desenate de Maria, eu doar compun pe marginea lor. Mai găsiți așa tablouri frumoase pentru copii visători pe site-ul Mariei- aici.

Vezi partea a doua a poveștii David și cangurul fericit

Vezi partea a treia a poveștii Crocodilul vegetarian, țestoasa liniștită și leul îndrăgostit

Citește și Îmbrățișări de pisică