
Jocurile de cooperare- ideale pentru frați. Hop! Hop! Hop!
Astăzi s-au întors copiii din vacanță și pe drumul spre casă au început amândoi să mă întrebe:
– Mami, ne dai voi la desene animate?
-Mai vedem, le-am răspuns, pentru că nu voiam să spun nici nu, nici da.
Dacă spuneam NU, era foarte probabil să pornească vreo criză cu țipete din vreo frustrare adunată din vacanță. Știu sigur că Maria (6,4 ani) era geloasă pentru că ar fi vrut să meargă și ea la bunici ca Mihai (4,9 ani), deși i-a fost foarte bine și ei în vacanță. Dacă spuneam DA, evident trebuia să mă țin de cuvânt și să le pun desene.
Dar ei au fost mulțumiți cu răspunsul meu, sperau că vor primi desene, numai că pe masa din sufragerie au găsit ceva nou: jocul Hop! Hop! Hop!, marca Djeco. (o marcă franceză cu jocuri de foarte bună calitate).
Nici că putea să existe un moment mai potrivit pentru acest joc mai ales pentru că e un joc de cooperare. Iar ei deja începuseră să se ciondănească după o săptămână de dor.
-Mami, Maria mi-a făcut x, y, z pe drum, s-a plâns Mihai.
-Ba nu, mami. Eu doar voiam să mă joc cu el, mi-a spus ea.
Joaca împreună era tot ce aveau nevoie, iar un țel comun din jocul de cooperare a făcut joaca un mijloc de conectare într-un mod pozitiv între cei doi frați după vacanță.
În acest joc, copiii fac echipă împotriva vântului care bate cu atâta putere încât smulge pilonii de la podul pe care păstorul și turma lui de oi trebuie să treacă pentru a ajunge la hambar.
Puteți vedea o prezentare foarte draguță a jocului în limba spaniolă aici:
Copiii învață în primă fază chiar din așezarea elementelor jocului. Așază planșele în ordine folosindu-se de culorile de pe margine care oferă continuitate, așază pilonii podului, construiesc stâna/ hambarul care e destinația finală a personajelor. Analizează obiectele din care e compus jocul și încearcă să identifice scopul fiecăruia.
Apoi cea mai frumoasă parte a jocului este că participanții au un scop comun și niciunul dintre ei nu pierde în favoarea celuilalt. Nu e un joc de suma zero. Pierd sau câștigă împreună, inamicul comun fiind în jocul acesta vântul. Pornind de la această premisă am observat următoarele:
-copiii l-au jucat relaxați, fără încrâncenare, cu zâmbetul pe buze
– se încurajau reciproc
-se ajutau, își dădeau sfaturi
-se contura fără să vrei o strategie comună a lor
-la final nimeni n-a fost supărat; au bătut palma și s-au felicitat reciproc.
-starea de bine de la finalul jocului și sentimentul că sunt o echipă i-a ajutat și pentru celelalte lucruri pe care le-au făcut împreună ulterior, seara finalizându-se doar cu interacțiuni pozitive între ei.
Jocul stimulează cu precădere inteligența logico-matematică. Copiii identifică strategii prin care să joace jocul mai eficient. Jocul se joacă cu un zar care are mai multe simboluri și fiecare simbol are asociată o mișcare a personajelor sau a vântului. Unele dintre simboluri puteau muta orice piesă în zona imediat următoare, însă altele indicau mișcări doar dintr-o zonă în alta. De exemplu, semnul cu adăpostul oilor muta actorii de pe pod în adăpost, iar Maria a observat că e bine să înainteze în același timp cu mai multe oi, astfel încât atunci când zarul arăta o mișcare care putea muta oaia doar dintr-o anumită zonă, să aibă oi peste tot și să nu piardă o mutare.
Am întrebat-o pe Maria ce i-a plăcut cel mai mult în acest joc.
-Mi-a plăcut să scot cu grijă pilonii de la pod, să fiu atentă pe care să-l aleg pentru a menține echilibrul podului.
Nimeni n-a mai vrut desene animate astă seară. Însă jocul Hop! Hop! Hop! a mai fost cerut încă o tură de joc, așa cum pățeam cu cărțile care voiau să fie citite încă și încă o dată.
Bonus: pentru că tot am fost azi la un curs despre inteligențele multiple organizat de Kleine Schule cu minunata profesoară Crenguța Oprea, vă mai pot da câteva idei pentru a face jocul acesta și mai plăcut și din această joacă o experiență de învățare complexă. Alegeți din exemplele de mai jos acele activități care se potrivesc cu vârsta copilului vostru.
Pentru a stimula inteligența verbală/lingvistică, puteți să le prezentați copiilor regulile jocului ca pe o poveste și apoi să îi încurajați să continue ei povestea.
De exemplu povestea poate suna cam așa: A fost odată un ciobănaș care urcase cu oile pe munte pentru că acolo era iarba mai verde și mai bună. Însă deodată a început să bată vântul foarte tare și pe cer au apărut noi fumurii care anunțau o furtună. Ciobănașul a pornit în grabă spre stână pentru a ajunge la adăpost înainte de a porni furtuna. Oile îl urmau în grabă, însă câinele lui credincios, Grivei, rămânea mereu în urmă pentru a se asigura că nicio oaie nu se pierde. Dar drumul se îngusta și ciobanul și oile lui treceau pe rând. De exemplu când soarele ieșea din nori, unul dintre eroi noștri putea să avanseze din zona în care se află în zona imediat următoare…..
Și tot așa continuăm povestea până când observăm dacă copiii pot să continue chiar ei povestea.
Dacă copiii sunt mai mari, puteți să le citiți regulile și să le dați lor sarcina de a compune povestea care să integreze regulile.
Sau puteți face familii de cuvinte pornind de la personajele jocului: oaie, cioban, câine.
Sau puteți face diminutive și augumentative ale cuvintelor de mai sus. Augumentativele nu prea există în vocabularul comun așa că exercițiul de imaginație va fi foarte distractiv.
Tot în zona jocurilor de cuvinte puteți vorbi și despre sinonime: cioban/ păstor, câine/dulău, oaie/ mioară și să discutați despre proveniența cuvintelor și contextele în care au fost folosite.
Mai puteți introduce în vocabularul copiilor (depinde de vârstă, repet) un cuvânt nou precum: transhumanță și să le explicați înțelesul acestuia folosind planșele și personajele din joc.
Puteți face rime cu cuvintele din joc: oaie- ploaie, cioban-cârlan, câine- pâine. etc.
Sau mici poezii care să reflecte scopul jocului. De exemplu, fără să mă gândesc vreo secundă am scris cele 4 versuri simple de mai jos.
De la munte la hambar
Oile n-aveau habar
Dacă vor putea ajunge.
Și au început a plânge.
Pot fi astfel jocuri cu anumite limitări, cum e această temă ca poeziile să reflecte obiectivele jocului. Sau pot fi pur și simplu poezii care să includă cuvinte cheie din joc pentru a oferi mai multă libertate mai ales copiilor mai mici.
Pentru a stimula inteligența vizuală/ spațială, puteți ruga copiii să redeseneze sau să picteze harta jocului, cu cele 4 spații distincte. Sunt curioasă ce elemente ar mai adauga ei. Poate diferiți pești in apă. Poate ar desena o stână. Sau poate ar construi un hambar mai mare din magneți, lemne sau piese lego.
Sau ați putea înlocui planșele jocului cu unele desenate de copii. Sau ați putea crea un joc diferit, folosind principiile, însă cu planșe pictate de copii după imaginația lor (eventual pot fi mai multe pentru a face jocul mai lung), cu personaje lego sau din alte jocuri și cu o stână/ un adăpost construit de ei. Chiar și zarul poate fi făcut de copii, cu aceleași simboluri, însă desenate de copii sau cu alte simboluri cărora ei să le dea semnificație.
Pentru a stimula inteligența muzicală/ ritmică puteți să cântați cu copiii cântece din copilăria noastră precum:
Ciobănaș cu 300 de oi cu niște imagini foarte frumoase cu oi.
sau
Povestea unui Ciobănaș
Tot în zona inteligenței muzicale/ ritmice, puteți să inventați jocuri cu onomatopee. De exemplu, oaia face Beee, câinele face: ham și găsiți un sunet/ un cuvânt și pentru cioban- de exemplu hai! sau haide! adresat oilor.
Apoi vă puteți juca cu aceste onomatopee în mai multe moduri.
De exemplu, cum sunt eu cu cei 2 copii, ne putem alege fiecare câte un personaj și automat vom avea arondat un beee etc.
Un joc (nr.1) ar fi ca fiecare din noi să inventeze un ritm pe care ceilalți să îl repete întocmai. De exemplu daca eu sunt câinele pot face ritmul: Ham ham ham pauza Ham Ham. Și ceilalți vor imita același ritm cu sunetele lor. Putem începe cu un grad de dificultate mai mare și apoi creștem gradul de dificultate: cu mai multe onomatopee, cu pauze mai puțin intuitive.
Un alt joc (nr. 2) ar fi de exemplu să alegem un cântec cunoscut și să îl cântâm folosind doar onomatopeea noastră. Putem alege tot cântece din tema aceasta precum: Mary had a little lamb sau Old MacDonald had a farm.
Un alt joc poate stimula în același timp inteligența interpersonală și pe cea kinestezică (nr 3):
- Fiecare spune onomatopeea lui, pe rând, însă, în același timp face și un gest cu mâna, o săritură/ țopăială, o tumbă etc. Primul face un sunet și un gest, următorul propriul sunet și ambele gesturi, al treilea – propriul sunet și toate cele 3 gesturi. După care în versiunea următoare putem juca de o manieră mai complexă preluând și onomatopeea celui anterior propriei persoane și gestul. Oaia face bee și țopăie, Câinele face întâi bee și țopăie și apoi face ham și o tumbă, ciobanul face tot ce au făcut anterior oaia și câinele și adaugă un hai și un gest al său și continuăm jocul mai multe runde.
Pentru a stimula inteligența naturalistă, puteți merge la o stână de oi în vacanță să vedeți, să mulgeți oile, să le pipăie lâna, să guste din laptele proaspăt muls.
Pentru a stimula inteligența intrapersonală puteți face mici jocuri de empatie. Să îi întrebați pe copii de exemplu oare ce simte oaia care se află pe pod atunci când bate vântul și unul din pilonii podului cade. Sau cum ar fi să fie în pielea câinelui de la stână. Ce ar face toată ziua? Care e rolul lui?
Și ca să încheiem în spirit de glumă, puteți să le povestiți copiilor și despre ministrul Daea și filosofia lui privind oaia, pe care o propusese cândva ca simbol național.
Cu copiii mai mari puteți face și analiză pe text :)), așa că am adunat aici câte declarații ale ministrului.
„Oaia este o statuie vie. Aceasta este doar o definiție. Argumentele se găsesc în străfundul analizei pentru fiecare și pentru orice loc. Uitați-vă dumneavoastră astăzi în orice parte a țării cât de frumos este acest animal pe pășunile verzi ale țării românești. Frunza o are toată lumea, dar oile ca în România nu. Lângă oaie găsești o frunză, lângă frunză nu poți să găsești o oaie”- declarație din mai 2017 pentru a argumenta oaia ca simbol național.
O altă declarație a ministrului Daea poate face și ea obiect de analiză și mai în glumă, mai în serios, omul chiar arată apreciere acestui animal. Chiar sunt curioasă cum ar interpreta copiii de aceste vârste aceste declarații. Exercițiu bun de făcut și cu adolescenții. 🙂
„Oaia a unit generaţii, oaia a descoperit muntele şi a populat muntele. Oaia a dat mâncare şi ne-a îmbrăcat, oaia a dezvoltat industria lânii, oaia a creat localităţi, a generat comune şi frumoase comune, uitaţi-vă în Sibiu, oaia a sudat generaţiile, tata cu fiul, bunicul cu nepotul. Mărginimea Sibiului este construită din lâna oii, din brânza oii, din mielul oii. Astăzi, sigur că oaia are doar dorinţa de a fi înţeleasă de toţi”.
Nu mai lungesc vorba. E un joc pe cinste. Aș mai fi putut scrie despre oi, ciobani și câini mai ceva decât ministrul Daea. Noi avem jocul de la Otilia de la Juland.ro, prietena unei prietene ca în Caragiale, o mamă care a făcut din pasiunea pentru jocuri și pentru educație ocupația ei principală. Merită să vedeți ce are pe site. Sunt numai comori.
One Comment