Robot Turtles- joc ce pune bazele programării de la vârsta preșcolară

Acum vreo lună am înscris copiii la un curs de robotică pentru că mezinul era mare amator de roboți. După o lună de alergat de la grădiniță la curs am pus în balanță costurile, mai ales cele de timp, stres, alergătură și am decis că e mai bine să nu continuăm acest curs. Copiilor le plăcea foarte mult, poate si pentru faptul că nu au tablete acasă 🙂 și făceau tot felul de jocuri de programare pe tabletă. Însă chiar prezența tabletei, corelat cu timpul pe drumuri m-a făcut să renunț la curs și să caut variante de a pune bazele programării prin alte metode și instrumente, cum sunt, de exemplu, boardgames.

Am citit acum câțiva ani un articol despre cum va arăta viitorul. Nu mai țin minte unde era sau cine îl scrisese, dar știu că mi-a rămas în minte ideea că limbajele de programare vor fi pentru generația copiilor noștri cam cum a fost limba engleză pentru generația noastră. În timp ce noi dormim sau ne vedem de rutină, tot felul de servicii din jurul nostru se automatizează, se accesează prin tot felul de aplicații, așa că alfabetizarea cu tehnologia de la vârste fragede mi se pare foarte importantă.

Pe de altă parte, îmi doresc să îi țin pe copii departe de tabletă cât mai mult timp. Acestea fiind spuse, jocurile de tip boardgames care pun bazele progamării mi se par nemaipomenite și cred că răspund tuturor nevoilor la această vârstă.

De duminică de când am scos Robot Turtles din cutie la noi în casă se joacă zilnic, și dimineața și seara. Copiii nu numai că sunt încântați de joc, dar vor să îl joace cu oricine ne trece pragul. Aș putea să scriu un întreg articol numai despre entuziasmul și bucuria lor de a juca jocul, e clar că le-a mers și la suflet și la minte. Însă voi puncta câteva motive pentru care cred că va fi pe placul multor copii. Și mai mult decât a le fi pe plac, o să scriu despre modul în care îi ajută în educație.

Pe scurt, Robot Turtles este un joc gândit să învețe copiii între 3 și 8 ani bazele programării. Se poate juca de 4 jucători care au câte o țestoasă robot pentru care trebuie să aleagă mișcările potrivite astfel încât să ajungă fiecare la bijuteria proprie. Țestoasele au și niște nume haioase: Beep, Pangle, Dot și Pi.  Copiilor le plac foarte mult și asta m-a inspirat să îi provoc să compunem împreună povestea țestoaselor. Vom face asta când nu o să am scăpare și trebuie să mă joc eu cu ei, momentan mă bucur mult că jocul este pe placul tatălui și se joacă el cu copiii în timp ce eu câștig niște timp pentru mine :)).  (Între noi fie zis, cred că de fapt aceasta e cea mai mare virtute a jocului pentru mine).

În acest videoclip, puteți vedea regulile de joacă, pe scurt.

Câteva considerente despre joc:

•  Stimulează gândirea logico-matematică.
• E un joc adaptabil, se poate juca cu diferite nivele de dificultate, în funcție de vârsta și de abilitățile jucătorilor.
• Deși nu este un joc de cooperare, nu este nici unul foarte competitiv, în sensul că fiecare țestoasă are drumul ei pentru diamantul ei, jucătorii nu se luptă pentru resurse comune, ci își caută propriul drum prin comenzile pe care le folosesc, la bijuteria proprie de aceeași culoare. Chiar dacă teoretic ar câștiga cel care ajunge primul la bijuteria lui, cu cele mai puține comenzi, am observat faptul că a fost simțită această nuanță de competiție cu sinele de către copiii mei atunci când am jucat cu ei primul joc.  (Jucaseră deja anterior cu tatăl lor). După ce am terminat jocul și am câștigat :)), fiica mea mi-a zis și apoi continuăm până ce câștigăm toți, pe rând. Pentru copiii mei, în această etapă a vieții :),  acest mod de joacă bazat pe interacțiune limitată, este benefică. E util să nu fie un joc de sumă zero și fiecare să fie concentrat pe propriul drum. Și consider acesta ca fiind unul dintre punctele forte ale jocului, însă depinde foarte mult de dorințele cumpărătorului.

Am întrebat și programatorul din familie care e părerea lui despre acest joc și mi-a spus următoarele:

• Cel mai mare avantaj este acela că antrenează răbdarea. Antrenează copilul pentru gândirea secvențială, pentru împărțirea unei sarcini în microetape.
• Față de jocuri similare care pun bazele programării dar jucate pe tabletă, acesta e mai mare consumator de timp, în sensul că durează așezarea și împărțirea pieselor, jucătorii trebuie să îi aștepte și pe ceilalți să mute propria țestoasă, însă cu siguranță jocul e în avantaj. Copiii învață și observând mutările celorlați. Folosesc mult mai activ mâinile. Ei sunt mai mult parte din joc.
• Orice problemă de programare necesită spargerea ei în probleme cât mai mici și jocul antrenează acest mod de a gândi lucrurile. Ajută copiii să facă trecerea de la ceva mai abstract la ceva mai concret.
• Jocul antrenează mintea cu un set limitat de operații.
• Este important pentru copii că atunci când își așează în șir toate comenzile alese de el le poate vizualiza consecutiv. E ca atunci când ai face un drum pe care poți să îl vezi apoi din avion și poți să îl analizezi, să observi ce ai putea face mai bine.
• Jocul poate deschide și discuții despre eficiență în momentul în care jucătorii avansează. Ei se pot gândi la trasee alternative și pot vedea cum un traseu are mai multe cărți cu comenzi decât celălalt, adică țestoasa ajunge mai repede la bijuteria ei și cu un consum mai mic de resurse. Practic, e foarte ușor vizual să explici conceptul copiilor.

L-am întrebat pe tatăl programator: Crezi că te-ar fi ajutat să joci acest joc în copilăria ta?

– Cu siguranță, mi-a răspuns, și am văzut la el zâmbetul copilului care recuperează acum o bucată din copilăria proprie.

Uneori am impresia că au venit în viața noastră copiii pentru a ne da șansa de a ne juca jocurile nejucate în copilăria noastră. Sau de a recupera timpul de joacă de atunci când aveam prea multe teme.

Pe site-ul Otiliei, Juland.ro găsiți și un film de vreo 8 minute în care jocul e explicat pe îndelete. Găsiți descriere și film aici.

Spor la joacă!