Oul de iubire

Ieri, când să plecăm de la grădiniță, Maria alerga ca în fiecare zi prin jurul grădiniței. O scară ruginită lipită de clădire e atracția preferată. Aleargă spre ea și își imaginează că e unul din personajele dintr-o carte preferată, melcul Bobița. El se urcă pe o scară încercând să ajungă pe un curcubeu. Așa că ea vede zilnic curcubee pe cer, iar eu văd un copil care aleargă în toate direcțiile spre scara ei minunată și care ar mai sta vreo două ore pe afară, doar doar să nu meargă acasă la frate-su.

Așa că în timp ce mă zbăteam să-i explic că scara e ruginită, că prin jur circulă mașini și e periculos, că trebuie să mergem și noi acasă, una din mămicile foarte active și dedicate de la grădiniță a venit frumos la noi, cu ambii copii în brațe și ne-a spus o super -poveste sau un super joc, bun de aplicat pentru rivalitatea între frați. Ramona are și ea 2 copii: N. de 1 an și un pic și P. de 3, 10 ani. Băiețelul cam de o vârstă cu Mihai, fetița cu un an mai mare decât Maria, foarte drăgăstoasă cu frățiorul și cu o atitudine înțeleaptă (cel puțin așa o văd eu).

Sigur că înțelepciunea ei vine și cu vârsta, dar iată ce joc minunat ne-a învățat mama ei.

S-a apropiat prietenoasă și zâmbitoare de Maria care o cunoaște deja bine și i-a spus blând și empatic. Uite, Maria, uneori când eu sunt mai atentă la N.  decât la P. și când ea e supărată din cauza asta și se înfurie, ea vine la mine și îmi spune că vrea mai multă iubire. Și, uite, eu scot din inima mea un ou mare de iubire (povestea în timp ce gesticula frumos ca o actriță) și i-l dau ei…zbang…direct în cap. (e un ou moale, că doar iubirea e pufoasă :); nu vă imaginați că i-a spart capul fetiței cu oul). Ai vrea și tu un ou de iubire?

– Daaa! răspunde Maria încântată

Concep și eu rapid unul, i-l trântesc sonor în cap și plecăm bucuroase spre casă.

– Vai și ești cam lipicioasă, Maria! De la oul ăla! îi spune Ramona la plecare.

Acasă, a fost una din zilele în care ambii copii au fost dornici de timp cu mine. N-a vrut nici unul să doarmă la prânz. Ba mai mult, Maria a făcut și o mică criză de furie. Spun mică pentru că am calmat-o rapid, cu niște ouă proaspete de iubire.

– Ce-ai pățit Maria? Vrei un ou mic de iubire?

– Da, să fie mic, mic!
-Uite fac unul acum.

Scot artileria grea, cu gesturi teatrale de conceput ouă de iubire, ba chiar și cotcodăcesc să anunț sosirea oului, îl scot, i-l trântesc în cap cu ecou, râdem!

– Mai vreau unul mic, mic de tot! Cotcodăcesc de vreo 5 ori. Fac ouă de bibilică! Se cuibărește în brațe. Nu adoarme, dar e așa de calmă și fericită!

Multumesc, Ramona!

Citește și Te iubesc …pentru că NU TREBUIE!

Fotografie- Copyright D’Alex Photography