Și dacă într-o zi adulții și copiii vor decide împreună?
Ca adulți știm, în general, că avem drepturi. Știm că ele există și că sunt ale noastre, chiar dacă de cele mai multe ori nu ne sunt respectate cu adevărat. Uneori, drepturile sunt doar pe hârtie. Împreună cu drepturile, avem și obligații. Le cunoaștem mai ales atunci când sunt corelate cu sancțiuni, amenzi etc. În state sănătoase putem să ne apărăm drepturile atunci când ne sunt încălcate.
Ca adulți, primim drepturile în virtutea faptului că suntem oameni. Sau cetățeni ai unor state. S-au luptat de-a lungul secolelor femei și bărbați pentru ca noi, adulții de astăzi, să avem drepturi.
Copiii, acești oameni mai mici, în devenire, au drepturi în măsura în care adulții au decis asta pentru ei.
Oficial, au drepturile pe care adulții au convenit să li le confere. Drepturile copiilor sunt ele însă o expresie a relației de putere dintre copii și adulți. Copiii trăiesc mai degrabă în lumea lui TREBUIE, a obligațiilor, a programelor, rutinelor, a obiectivelor, a educației obligatorie ca drept, indiferent de calitatea la care se livrează ea.
Știm câte drepturi au copiii? Vrem să ținem cont de ei? Îi lăsăm să vorbească în numele lor? Ne interesează ce gândesc cu adevărat?
Acestea sunt câteva din întrebările la care încearcă să răspundă 9 adolescenți, 2 actori și publicul lor în cadrul proiectului de teatru educațional al Centrului Replika, Față de drepturi.
Redau aici câteva paragrafe din propunerea Centrului de Teatru Educațional Replika.
În Față de drepturi, adolescenții le vorbesc copiilor și adulților de lângă ei despre drepturile lor, de multe ori ignorate sau insuficient cunoscute, și-i transformă în parteneri de joc, în participanți la proiectul de schimbare socială care ne privește pe toți.
În Față de drepturi, 9 adolescenți și doi actori provoacă publicul să participe la un spectacol în care respectarea drepturilor devine fundamentul unei dezbateri despre rolul copilului în societatea contemporană, despre nevoia și dorința lui de a fi ascultat și întrebat atunci când se iau decizii care îl privesc, despre respectul pentru valoarea copilăriei sale și necesitatea de a-i da o voce socială care să conteze și care să poată schimba ceva.
Îmi doresc să am în copiii mei parteneri la decizie, să își cunoască bine drepturile și să mă tragă de mână atunci când le îngrădesc. Am o vagă senzație că instinctiv le voi îngrădi anumite drepturi, fără să îmi dau seama măcar.
Îmi doresc să am copii care își identifică singuri drepturile, fără a avea nevoie de o entitate externă care să li le expună anterior.
Și îmi doresc ca atitudinea mea și a adulților din jurul lor să fie una de sprijin și de respect față de ei.
Sper să mai existe Centrul de Teatru Educațional Replika și peste vreo 7 ani când va putea merge și Maria la această piesă recomandată copiilor de minim 10 ani. Și sper să își găsească și ea propriile drepturi, să și le exprime și să și le revendice.
Faceți-le un cadou copiilor ducându-i la această piesă miercuri, 8 iulie, ora 19.00 / Joi, 9 iulie, ora 19.00 / Vineri, 10 iulie, ora 19.00 la Centrul de Teatru Educațional Replika, pe str. Lânăriei 93-95, sector 4.
INTRAREA ESTE GRATUITĂ ÎN LIMITA LOCURILOR DISPONIBILE.
Pentru rezervări sunați la 0732101860 sau trimiteți un mail pe adresa centrulreplika@gmail.com.
Piesa poate constitui apoi o bază pentru o discuție despre drepturile și nevoile lor și despre modul în care relația părinte- copil poate deveni un parteneriat.
Citește și Și când mama nu este aproape de noi, cine e mama?
Sursa foto- aici
Leave a Reply