Inrolarea la gradi – ep 1

As putea aduna 1001 nopti de povesti despre cate si mai cate aud, si simt pe propia-mi piele, despre ce si cum se intampla lucrurile in anumite gradinite. Bineinteles, cu precadere in cea in care este fii-mea – cu toate astea, o sa incerc sa le trec in revista intr-o maniera acceptabila (respirand adanc de 3 ori) si invelite intr-o oarecare ironie.

Pai, structura e cam asa: doua educatoare care vin in ture. Evident, extrem de diferite intre ele, atat ca varsta cat si ca metoda eductionala predata. Ah, si la fel de evident, cu aceeasi tonalitate pitigaiata – bine intiparita in minte tocmai de pe vremea mea 🙂

Doamna 1: tinerica, frumusica, proaspata detinatoare de tatuaj pe glezna  – pretty cool, btw! Purtatoare permanenta de copila mai mare, intotdeauna dupa doispe’  (pesemene ca trebuie sa o ajute la lectii) dar pe care o si responsabilizeaza caci fii-mea nu imi povesteste de task-urile primite de “doamna” ci mai mult de cele date de fiica-sa. Revenind la Doamna 1, aceasta afiseaza intotdeauna un zambet larg, pe care, totodata, nu-l deosebesti de cel de complezenta. Nu stii cand, dar de mult ori simti ca ti-ar spune printre dinti “ahh, nu mai termina odata ca sa plec si eu acasa!?”

Doamna 2: fix opusul primelor doua diminutive cu care am inceput descrierea Doamnei 1, apoi se adauga: agera, careia nu-i scapa nimic, interogatoare, mamoasa (thx God), fumatoare inraita, cu stare patologica constand în predispozitia de a vorbi mult (extras din DEX)

Apoi avem doamnele ingrijitoare, care mai nou sunt in rotatie pe la grupe, caci se pare ca a existat un conflict despre care, efectiv, nu am vrut sa ma interesez!

Si acum, scriptul episodului 1:

Prima serbare a grupei mici, asa…ca de  “ziua mamei”, care a ramas intr-o secretomanie absoluta si poate prima lectie aplicata: sa tainuiesti, ca si cum dragostea mamei tale ar depinde de asta!

Si am ajuns la petrecere cu sufletul la gura, cu 15 min inainte de “a cadea cortina”, si ii intalnesc pe acesti omuleti de-un cot, tintuiti pe scaunelele lipite de perete asteptand ca publicul sa isi ocupe, opulent, locurile din sala (nu stiu de ce, dar am avut senzatia ca asteptau executarea – cu rosii si oua). Si auzeam exclamandu-se continuu “mama-mama!”. Auzeam! caci daca ar fi cutezat vreunul a se ridica si a pasi spre femeia care i-a dat viata pentru gestul necugetat de a-i oferi o imbratisare, cu siguranta as fi auzit apoi sunetul shotgun-ului incarcand-se.

Au urmat  niste cantecele pe 30 de voci si tonalitati diferite, onomatopee, si vreo 7 dialecte slave si indo-europene… de-nteles, nah! Imi pare rau, nu le-am retinut pe toate, caci m-am focusat pe implementarea evenimentului si organizarea celor din stuff, a.k.a. kinderii din dotare. Spuneam despre gestul necugetat pe care ar fi incercat sa-l faca omuletii… Fiindca Doamna 1 era preocupata cu aruncarea zambetului catre mamicile care intarziau la spectacol, Doamna 2 a preluat organizarea soldateilor pe scaune.

” Nu ne ridicam, stam cuminti cu manutele la spate pana ajung toate mamicile, apoi le aratam surpriza. Shhht, nu vreau sa aud nici musca! hai, toti cu mainile la spate! HEI, NU TE RIDICA, stai jos! Hai sa vedem, ciiiine isi iubeste cel mai mult mamica, sta cuminte cu mainile la spate!”

In zadar semnalizam copilei sa vina sa ne imbratisam, caci mesajul ii era clar (rog a se citi soptit) “nu pot mami, ca nu ma lasa doamnaaa”. – Dar te rog sa vii putin, nu va dura mult, si sunt convinsa ca este in regula sa “abandonezi frontul” pentru 2 secunde. Tot in zadar a asteptat si in cele 2 minute cu degetele ridicate, cerand clementa colonelului grizonat, fiindca permisia nu i-a fost acordata, iar despre dezertare…nici vorba!

Am zis ca trebuie sa-i fac un instructaj, caci cu “doamnaaaaaa” repetat la nesfarsit nu va razbi in aceasta deplasare.

To be continued…

De altfel, sunt curioasa sa-mi scrieti si povestile voastre!

Carmen

Citeste si Ghid pentru alegerea grădiniței

Sursa foto- aici