
Îmi începeam fiecare zi cu gândul la ce aș putea face nou (Aida, voluntară, 12 ani)
Nu am fost foarte implicată în activități de voluntariat – cel puțin nu în timpul gimnaziului sau liceului, am recuperat însă în timpul facultății și după. Am regretat că am pierdut ani buni, puține sunt activitățile care mi-au adus așa multe satisfacții și bucurii.
Aida Maria Ispir are 12 ani, trăiește în Călărași și și-a petrecut o parte din vacanța de vară facând voluntariat la Clubul de vară pentru copii și tineri din Călărași.
- Aida, cum ai ajuns să te implici în Clubul de vară?
Am aflat despre Clubul de vară de la o colegă și mi s-a părut o idee tare interesantă, mai ales că-mi place să mă implic în tot felul de activități. Îmi place mult, mult de tot să lucrez cu copiii și simt că astfel mă dezvolt ca intelect și ca persoană. E prima dată când particip la o astfel de activitate, dar cu siguranță nu ultima!
- Ce te-a motivat? Ce te motiveaza? Ce te-a motivat sa pornesti in aventura asta a voluntariatului?
În primul rând, gândul că pot să ajut, că pot vedea copiii care-mi sunt așa de dragi în fiecare zi. Primul meu gând a fost unul de teamă, mă gândeam că nu mă voi înțelege cu cei mici fiind și eu mică la rândul meu. Dar în același timp am avut și mari emoții – pentru că-mi doresc să devin profesoară sau educatoare și am putut să văd ce înseamnă de fapt asta! La fel, m-a motivat și gândul că pot învăța ceva nou, ajutându-i pe alții!
- Care e activitatea ta preferată din cadrul Clubului de vară?
Nu am o activitate preferată anume, în fiecare zi facem lucruri diferite Acțiuni noi, jocuri noi. Mie cel mai mult îmi place să-i învăț pe copii să facă lucruri noi, să simt că învață ceva de la mine. Îmi începeam fiecare zi cu gândul la ce aș putea face nou.
- Care sunt activitățile tale preferate de zi cu zi?
Îmi place să mă întâlnesc cu prietenii, să citesc, cânt la pian, îmi place să dansez și să joc handbal.
- Un moment de care-ți vei aminti mereu?
Da, momentul de la sfârșitul programului Clubului de vară când toții copiii alergau la noi și ne spuneau cât de mult ne iubesc. Cel mai frumos moment! Copiii erau mai mici decât mine – dimineața aveam categoriile de vârstă 5-11 ani și erau așa de drăgălași și prietenoși! Mi-au lăsat o impresie foarte plăcută toți!
- Crezi că fiecare dintre noi ar trebui să încerce măcar o dată să facă voluntariat?
Da, cred că fiecare dintre noi trebuie să facă măcar o dată așa ceva. E frumos și ajungi să cunoști mulți oameni, să te împrietenești, să simți că lucrezi și faci ceva ce va rămâne.
- Aida, ce ar trebui să conțină un “bagaj” pentru ca un tânăr să fie pregătit de lumea cea mare?
Încă nu prea știu, eu cu siguranță nu sunt pregătită pentru așa ceva și nu pot da sfaturi altora. Însă, din ce am trăit până acum, cred că de multă răbdare și pasiune pentru ceea ce face.
- Ai un gând bun și de viitor pentru toți tinerii din generația ta? Pentru toți cei care, la un moment dat vor fi puși să aleagă să facă ori ba, o astfel de activitate?
Să nu le fie teamă de ce va fi. Pentru că în activități minunate se implică oameni minunați. E adevărat că am uneori probleme cu trezitul dimineața și mulți prieteni se întreabă de ce fac asta în vacanța de vară. O fac pentru că e frumos să-ți formezi o lumea a ta în fiecare zi timp de trei ore și să te împrietenești cu oameni noi. Nu am nici un câștig material, doar sufletesc. Și e de ajuns.
Am stat și m-am gândit zile bune – eu ce făceam la 12 ani? Ce gânduri aveam? Ce planuri? Știu sigur că-mi plăceau copiii, aveam grijă de cei mai mici, că mă credeam profesoară și-mi doream din tot sufletul să ajung să lucrez cu ei. Acum mai bine de 20 de ani nu-mi ajunseseră la urechi povești cu voluntari și ce fac ei, dar citind-o pe Aida îmi dau seama că avem gânduri asemănătoare. Și cu siguranță aș fi ales și eu să-mi petrec vara așa!
Interviu realizat de Alexandra, Mame de Poveste, Ouzoland
Citește și Un copil, voluntar printre copii: Fericirea vine din lucrurile mărunte,Educația duce la prosperitate! Raluca (15 ani)
Pedagogul care crește oameni & O persoană ori crește… ori moare!,
Leave a Reply