Gânduri de ziua învățătorului
Gând: geamul de la biroul meu dă în curtea unui liceu. În fiecare zi văd elevii aliniați în clase, cu capul în jos, scriind sau ceva.
Și m-am gândit, și vreau să le spun aceste lucruri profesorilor și învățătorilor cu ocazia zilei de azi…
– de fiecare dată când vă raportați NUMAI la manual, dați puterea voastră acelor alți profesori care au scris manualul; vă limitați capacitatea proprie de a lucra cu o programă, de a o analiza critic, de a o modela și de a pune în practică urmându-vă CAPACITĂȚILE PROFESIONALE Și PERSONALE;
– de fiecare dată când NU PUTEȚI ceva, vă limitați posibilitatea de a ÎNCERCA ceva;
– cu fiecare critică și neputință plânsă arătați VULNERABILITATEA profesională; oare pompierul se plânge că sunt flăcări la serviciul lui? Oare asistentul se plânge că bolnavul e bolnav? Oare profesorul se poate plânge că un elev este NEÎNVĂȚAT?
– cu fiecare N-AM ȘTIUT arată cât de departe sunteți de lumea și societatea actuală;
– cu fiecare clasă care este încă în aliniament, arătați NEȘTIINȚA despre noile pedagogii – și nici nu prea sunt noi, sincer;
– cu fiecare predare și dictare arătați DISTANȚA dintre educația de acum 30 de ani și educația prezentului și viitorului;
– cu fiecare intrare triumfătoare în sala de clasă, cu catalogul sub braț, arătați NEPUTINȚA conectării cu elevii în alt mod decât prin puterea formală;
– cu fiecare altă discuție de cancelarie decât cea PROFESIONALĂ, arătați lipsa comunității de practică – practica EDUCAȚIEI.
Există informație, există cunoaștere, există programe de formare, există profesioniști, există profesori care VOR și POT și ȘTIU și FAC și SUNT. Există, îi știu, îi cunosc, lucrez cu ei.
N-am întâlnit profesor să VREA să facă și să nu găsească O CALE, un sprijin, o colaborare, o posibilitate.
If there is a WILL, there is a WAY.
Happy teachers’ day!
Oana Moșoiu, mamă, profesoară, formatoare, voluntară.
Leave a Reply