
Mi-am facut un dus fierbinte de mi-am ranit pielea si am plans pana am adormit
Din seria poveștilor vindecătoare, astăzi o poveste primită de la o cititoare, Andreea, care speră să ajute împărtășind drama ei.
E noapte, ma chinui sa adorm si nu reusesc. Noaptea este a grijilor, a gandurilor negre, a amintirilor. S-a intamplat acum mai bine de 10 ani si nu inteleg de ce ma gandesc la ziua aceea din nou. Credeam ca s-a sters din memorie. Speram…Oare pentru ca e inca o rana neinchisa?
Aveam 18 ani, lumea era a mea. Tanara si plina de sine credeam ca totul e un joc. Aveam un prieten dragut care ma facea sa ma simt speciala in fiecare zi. Probabil cunoasteti sentimentul. Se intampla sa fim in acelasi cerc de prieteni cu sora mea, prietenul ei si multi altii.Prietenul surorii mele imi parea un tip de nota zece. Plecam impreuna la oras, eu la scoala, el la munca. De abia asteptam sa vina weekendurile sa ne revedem familiile si sa ne intalnim cu totii la petrecerea de sambata seara. Intre timp noi ne intalneam in oras la un suc, o cafea, sa mai stam de vorba, sa ne mai treaca dorul de casa.
In una din zile m-a invitat la el acasa sa il ajut la curatenie. M-am dus cu mare drag stiind cat de greu este sa locuiesti singur. Toata vizita a durat maxim o ora in care am ras si ne-am simtit grozav.
Ziua in care a sunat telefonul era o zi gri. Cerul nu stia ce culoare sa isi insuseasca, una mai urata ca alta. Zapada se topea. Era atat de multa zapada amestecata cu noroi. Era ianuarie. Am fost invitata din nou la prietenul surorii mele. Dupa maxim 30 de minute de cand sosisem ma hotarasc sa plec pentru ca aveam teme multe. Fiind vineri vroiam sa pastrez weekendul pentru plimbare. Era unul din rarele weekenduri cand nu mergeam acasa. Individul imi spune ca nu pot sa plec, sa mai raman. De ce sa ma grabesc…Eu ii spun ca trebuie si ca ramane sa ne vedem alta data. Ma saruta, il resping. Ma saruta cu forta, il imping. Îi spun ca nu este normal asa ceva si dau sa plec. Mă tranteste pe pat si incepe sa imi traga de haine. Încep sa urlu si sa il imping cu toata forta. Îmi astupa gura si imi zice ca daca nu stau cuminte va fi mai rau. Lacrimile imi curg siroaie. Urlu inauntrul meu, Ramasesem paralizata de frica. De aici efectiv nu imi amintesc urmatoarele minute. Nu stiu ce s-a intamplat. Presupun ca mi-am creat un blocaj, habar nu am. Stiu doar ca am intors capul spre geam si priveam cerul gri. Apoi am auzit cand mi-a spus sa ma imbrac. Inca eram intr-o stare de confuzie. Bajbaiam dupa haine. Nu puteam sa cred ca mi s-a intamplat mie. Nu intelegeam.
Sunt gata si ma grabesc sa plec. Ma opreste iar. Încep din nou sa plang. Ma aseaza fortat pe canapea si imi spune sa ma calmez ca nu s-a intamplat nimic si ca oricum nu eram virgina. Lacrimile se opresc de frica. Privesc podeaua cu mici defecte si urme de murdarie. Nu am curaj sa ridic privirea de acolo. Ma forteaza sa ma uit la el. Nu vreau. Ma uit de frica, il rog sa ma lase sa plec. Ma pune sa jur ca nimeni nu va afla ce s-a intamplat. Eu ii jur. Ma ameninta ca va spune tuturor si vor rade toti de mine. Eu il cred. Îl rog din nou sa ma lase sa plec. Iar incep lacrimile. Intr-un final mi-am dat seama ca trebuie sa nu mai plang ca sa ma lase sa ies. Nu stiu cum am inteles asta dar m-am calmat instantaneu de parca nu se intamplase nimic si intr-un sfarsit reusesc sa ies pe usa. Am mers calma pana acasa. Ce bucurie ca eram singura. Mi-am facut un dus fierbinte de mi-am ranit pielea si am plans pana am adormit.
Cosmarul de abia atunci incepea pentru mine. Aveam impresia ca mereu ma urmareste cineva. Aveam stari de panica destul de des si credeam ca poate sa vina oricand sa imi faca orice si eu paralizez de frica. M-au urmarit cosmarurile ani la randul. In fiecare vis se intampla acelasi lucru. Ma urmarea cineva. Știam ce avea sa se intample, aveam timp sa fug dar efectiv paralizam de frica si ramaneam pe loc.
Mereu ma invinovateam. Banuiesc ca este un sentiment absolut normal pentru o victima. Îmi ziceam ca am cautat-o singura cu lumanarea. Ma gandeam ca poate i-am dat semnale gresite individului fara sa imi dau seama. Acum am ajuns la concluzia ca eu nu am facut nimic gresit, am fost doar o victima si el a facut ceva planuit. Nu imi explic altfel.
Nu am povestit nimanui pana acum cu toate ca am retrait scena ani la randul. De ce m-am hotarat acum? Pentru ca suntem o comunitate si poate parintilor de adolescenti le va fi de folos povestea mea. Stiu, toate fetele credem ca noua nu ni se poate intampla asa ceva si daca s-ar intampla am lupta, am lovi, am urla…
Citește și Poate ai visat! sau NU inseamna NU!
Trimite și povestea ta vindecătoare pe crestemoameni@gmail.com
3 Comments