Dacă nu eram elev la Helikon, aveam alt caracter- Robert Jugureanu (13 ani)
Am stat de vorbă cu Robert Jugureanu în a doua lui săptămână ca voluntar la Clubul de vară pentru copii și tineret din Călărași. A fost ușurat să afle că puteam să discutăm și în chatul de Facebook, pentru că, mi-a spus el: „Eu sunt mai timid și mă descurc mai bine în scris decât cu vorbele.”
Robert are 13 ani, nasul în vânt și ochi luminoși, copilăroși. De mic face sport – fotbal, karate, basket și handbal – și îl pasionează și calculatoarele, „nu doar jocuri – simte el nevoia să-mi spună – , programe, web-design, și aș vrea să-mi fac o carieră din asta.”. Elev la Helikon de 8 ani, îmi povestește franc și fără înflorituri despre el: „Nu îmi place să fac lucruri <<pentru acasă>>, cum ar fi să învăț suplimentar.” A ales să fie voluntar la Clubul de vară pentru copii și tineret din Călărași pentru că îi plac copiii, îi place să fie în preajma lor și „să încerc să îi învăț lucruri noi, chiar dacă nu sunt prea talentat”. Și până anul acesta își petrecea o bună parte din vacanța de vară tot la școală, unde era organizat un program de vară pentru elevii în vacanță. E convins că, dacă nu era elev la Helikon, nu ar fi ajuns să facă voluntariat „pentru că aveam alt caracter și mi se părea o prostie să-mi irosesc toată vara într-un loc ca acesta”.
Activitatea lui la Club înseamnă și distracție, dar și responsabilitate: „Clubul are două părți – îmi explică el – : dimineața, când mi se pare că trebuie să fiu mai responsabil, deoarece trebuie să am grijă de copii, să mă joc cu ei și să-i fac să se simtă bine, și seara, când interacționez cu elevi de vârsta mea și mă distrez cu ei.” A fost impresionat de întâlnirea de la Clubul de lectură cu Teodor Parapiru, „un om foarte inteligent, de la care ai multe lucruri de învățat, profesor de limba română și scriitor.” „Se poate spune și că îmi place să citesc, însă nu mă pot concentra prea mult timp pe o carte”, îmi spune Robert cu franchețea caracteristică, cu care m-a cucerit deja. J Pentru Clubul de film de lunea a ales să le propună spre dezbatere colegilor lui filmul „Men in black”, pentru că „îmi place să discut un film bun cu prietenii și să ne contrazicem părerile”.
Robert consideră că nu s-a schimbat nimic în privința „popularității” lui de când s-a apucat să facă voluntariat. „Unii colegi râd că fac treaba asta și nu înțeleg de ce, alții mă felicită. Părinții mei m-au felicitat, de asemenea!” Are o abordare surprinzător de realistă și de pragmatică asupra subiectului voluntariatului: „Eu nu aștept vreo schimbare la mine, dar aș vrea ca acest lucru să mă ajute în viitor. Mă gândesc că acest lucru se va adăuga la CV-ul meu și mă va ajuta când îmi voi căuta o meserie!” Dar momentul lui preferat de la Club rămâne „momentul în care copiii vin la final la noi și ne îmbrățișează”.
În final, l-am rugat pe Robert să transmită un mesaj tinerilor asemenea lui care se gândesc să facă voluntariat și ezită, din diverse motive: „Dacă vă plac copiii ar trebui să încercați, deoarece întâlniți mai multe tipuri de oameni și învățați cum să vă descurcați în tot felul de situații.”
Baftă, Robert!
Ioana
Fotografii- Clubul de vara pentru copii și tineri
P.S. Pe noi ne interesează oamenii, care îndiferent de vârstă, educație etc încearcă zi de zi să schimbe în bine lumea din jurul lor. Dacă și pe voi vă bucură aceste povești, vă rugăm să le împărtășiți cu prietenii.
Despre Clubul de vară pentru copii și tineri am povestit aici. Alte portrete și interviuri cu voluntarii de la Călărași găsiți aici:
Leave a Reply