Ești frumoasă și totuși. . .

Probabil că ați citit articolul Danei Nălbaru –„ Te părăsesc, iubito!”. După ce l-am citit am avut și eu curaj să îmi aștern gândurile care nu îmi dădeau pace de câteva zile și nu reușeam deloc să revin la rutina obișnuită.
Era vineri și cel mai important, ziua de naștere a bunei și frumoasei mele prietene, Laura! Eram așa de încântată că vom ieși, cu multe emoții și fără să mă gândesc prea mult m-am îmbrăcat cu o fustă neagră simplă și o bluză lejeră. Cu un creion negru și cu un rimel am încercat să maschez din oboseală, iar cu un luciu de buze parcă am reușit să mai scad din vârsta reală.  Laura mă anunță că nu știe când și dacă mai ieșim, moment în care am zis că îmi voi păstra rutina obișnuită-plimbarea de seară cu familia.
Am o problemă cu aranjatul părului. Din cauza căldurii de afară nu îl suport desprins, dar prins nu avea nici o valoare. O văd pe buni cum îi împletea părul Teodorei și m-am așezat la rând. Buni era în al noualea cer. De când își dorea fete la care să le facă cele mai frumoase împletituri. După ce a terminat și m-am uitat în oglindă, mi-a plăcut rezultatul și nu doar mie, ci întregii familii:

„Mami, ești frumoasă !”;

„Ești cam sexi, vei atrage multe priviri”.

Nu m -am așteptat la această ultimă replică de la soț și chiar am ieșit încrezătoare că voi avea o seară frumoasă.
Laura era pregătită de distracție și i-am sugerat o cafenea din zona în care deja eram, în cazul în care Radu avea nevoie de ajutor să mă găsească ușor. Și intrăm la prima cafenea din calea noastră. Tendința mea a fost să mă așez la cea mai îndepărtată masă, dar Laura a propus una și mai bună.
Muzica era excelentă, toți cei care serveau erau foarte zâmbitori și amabili și frumoși. Băutura comandată era perfectă.  Întreaga atmosferă era plăcută, o combinație intre elegantă, rafinament, pasiune, distracție și dorință.
Compania Laurei a fost minunată, râdeam, povesteam mai puține despre copii și mai multe despre noi. Faptul că eram la o cafenea la o oră târzie pentru noi era cea mai mare reușită din ultimii ani. :))
Seara noastră se apropia de sfârșit, dar buna noastră dispoziție încă era prezentă, când la un moment dat cineva m-a făcut să mă simt mai puțin frumoasă , prin următoarele mesaje:
-„ Ești tânără și frumoasă și TOTUȘI- nu te avantajează această ținută. Ești tânără nu e cazul să te îmbătrânești. Ai și mersul ciudat, cu pieptul înainte și fundul înapoi. Ar trebui să ai mai multă grijă de tine, te-ai sacrificat suficient pentru ceilalți. Și la 30 de ani sunt atâtea doamne care încă mai au grijă cum se îmbracă”.
Un mic rezumat din toate mesajele primite în acea seară. Doar atâta am reținut. Eram oarbă la scuzele ce au urmat să vină și la sinceritatea pe care nu am știut să o apreciez.
În acel moment nu mai vedeam frumusețea clubului,  nu mai savuram delicioasa băutură, iar zâmbetul mi-a dispărut brusc. A fost prima dată când am ridicat privirea spre cei din jurul meu. A fost pentru prima dată când am remarcat noua modă în vestimentație, noul stil în socializare, noua atitudine în astfel de locații.  Apoi m-am uitat la mine și o avalanșă de gânduri și întrebări era în mintea mea

„ Cine sunt ei și cine sunt eu?”; „Am voie să fac parte din lumea lor fără să mă simt analizată?”; „Oare sunt singura mamă prezentă după o absența îndelungată care dorește doar să se simtă bine preț de câteva ore?” și multe multe întrebări au fost. .
Când am ajuns acasă speram ca toată lumea să doarmă să pot plânge mult să mă pot descărca de orice frustrare adunată. Nu am avut noroc, pentru că toți puii vroiau să mă îmbrățișeze înainte de culcare. Puțin am adormit în acea noapte. Încercam să aflu răspunsuri la toate întrebările ce tot veneau.
Deși poate intențiile au fost bune, eu am simțit rușine și am reacționat conform emoției transmise- retragere, blocaj și atac. Pe toate trei le-am simțit și am reacționat ca atare. Deși nu a fost deloc plăcut să atac, oricât de mult m-am împotrivit acestei reacții și am încercat în retragerea mea să folosesc o comunicare nonviolentă, nu am reușit. Cred că mai mult decât criticile primite, m-a afectat atacul meu violent în limbaj care contravine tuturor principiilor pe care le urmez, dar și trezirea unor amintiri din trecut nu prea plăcute.
Timp de 2 zile le-am înnebunit pe  prietenele mele despre noua modă în vestimentație. Le trimiteam poza din respectiva noapte și le întreabam unde am greșit, cum să îmi îmbunătățesc stilul, cum să fiu în pas cu toți, de unde să îmi aleg hainele, cum să le aleg etc. Doamne câte întrebări, încât fetele mele erau nedumerite. Oare ce a pățit, Corina?
Ele tot timpul au vorba potrivită pentru mine și îmi spun că sunt cea mai frumoasă din Univers, doar să îmi aline supărarea. Dar pe mine nu mă ajutau aceste vorbe. Eu rămăsesem cu această durere pentru că nu am apucat să îi spun în totalitate cât de mult m-au afectat și să îi ofer și argumente. De parcă trebuia să dau un test pentru a-mi motiva stilul vestimentar și prea puțina „îngrijire” ce mi-o acord în detrimentul celorlalți. „ Pentru că prea mult m-am sacrificat”.
Sub nici o formă nu e sacrificiu. E pur și simplu alegerea mea, stilul meu. Și să nu credeți că înainte de a fi mamă eram în pas cu moda. Nu . Eram pur și simplu eu. Mă îmbracăm simplu în funcție de eveniment/locație. Peste machiaj săream deseori, deoarece preferam să dorm. Sport practicam în mod regulat, dar nu aveam probleme cu kilogramele.
Cel mai mare regret este că nu a reușit să mă vadă dincolo de hainele pe care le purtam, de mersul ciudat, de coafura „bătrânească”, nu a reușit să mă vadă pe mine cu adevărat.
Pentru că sunt al naibii de frumoasă și câteva motive le pot enumera:
Iubirea pe care o transmit,  nu cred că a simțit-o;
Devotamentul pentru familie, prin alegerea de a ieși de pe piața muncii de aproape 4 ani și a mă dedica în totalitate copiilor;
Fericirea pe care o emanam prin toți porii, pentru ca la respectiva oră am ales să fiu alături de prietena mea și am lăsat un tată să aibă grijă de doi copii;
Dorința de a reveni la tabieturile femeii Corina, încercând să ies din zona „mamă” câteva ore pe săptămână;
Pasiunea pentru eleganță și distracție, prin simplul fapt că am ales respectiva cafenea;
Curajul cu care reușesc să fiu și mamă și soție și prietenă.
Astăzi sunt bine. Pentru că am reușit să îmi fac ordine în gândurile care tot nu vroiau să dispară. Astăzi nu mă mai simt mai puțin frumoasă pentru că am realizat cât de important e să te simți tu bine în pielea ta și să accepți critica într-un mod constructiv, deși acest gen de critici nu ajuta, chiar dacă intențiile sunt sincere. Astăzi cred că mă simt în stare să revin la cafeneaua „de vineri”, pentru că am convingerea că voi fi acceptată, fără etichete și fără comparații. Astăzi pot să ies din casă fără să îmi fie teamă că nu am combinat bine elementele vestimentare. Pentru că sunt frumoasă. Da, da. De azi înainte sunt simplu frumoasă, indiferent cum mă văd ceilalți.
Eu îți admir tinerețea, veselia, succesul, perseverența. Fă și tu același lucru! Trăim în două lumi diferite, dar putem fi acceptați și iubiți oriunde ne-am regăsi. Recunosc că am avut emoții mari când am pășit în lumea ta după o îndelungată absență, dar acordă-mi timp de integrare  pentru a ma simti libera oriunde, oricum si cu oricine.

Corina

Fotografie- Copyright D’Alex Photography

Citeste si Eu nu sunt ceea ce mi s-a intamplat ci sunt ceea ce am facut si fac cu cele intamplate!